31,572 matches
-
amplitudine altitudinală ar putea fi explicată prin răcoarea hibernală pe care o caută cât și prin presiunea exercitată de om asupra speciei. Paleontologii au găsit deja în secolul al XIX-lea oseminte de marmotă pe marile câmpii ale Europei de Vest (între care în Franța , bazinul parizian inclusiv și mai la vest în Poitou-Charentes) sau mai la nord în Belgia (în Paleoliticul mijlociu potrivit fosilelor din peștera Walou de la Trooz de exemplu) unde primii paleontologi au fost surprinși să descopere că
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
o caută cât și prin presiunea exercitată de om asupra speciei. Paleontologii au găsit deja în secolul al XIX-lea oseminte de marmotă pe marile câmpii ale Europei de Vest (între care în Franța , bazinul parizian inclusiv și mai la vest în Poitou-Charentes) sau mai la nord în Belgia (în Paleoliticul mijlociu potrivit fosilelor din peștera Walou de la Trooz de exemplu) unde primii paleontologi au fost surprinși să descopere că marmota viețuia altădată, pe teritoriul Belgiei de azi, alături de oamenii preistorici
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
al Școlii Militare de Ofițeri 114 din București (1876-1877). Ofițerul a participat în Războiul de Independență al României la luptele de la Plevna, Vidin și Smârdan ca comandant al artileriei Diviziei 4 Infanterie (1877) și în urmare al artileriei Corpului de Vest (1877). În timpul războiului pentru independență al României din 1877-1878, Marele cartier general al Armatei Române, apreciind importanța fluviului Dunărea, pentru apărare, a hotărât să-l folosească pentru acoperirea teritoriului țârii față de loviturile posibile ale armatei otomane. Această concepție care a
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
Poemul a apărut în "Southern Literary Messenger", "The American Review", "Broadway Journal", precum și în antologia "The Poets and Poetry of America" (1850). Poe s-a inspirat din mai multe lucrări, inclusiv din "Kubla Khan" de Samuel Taylor Coleridge. Cetatea din vest este stăpânita de Moarte care este venerata de supușii săi: „"Iar, între timp, dintr-un turn trufaș/ Moartea gigantic privește-n oraș"”. Acesta este un alt poem clasic al lui Poe care se referă la moarte și o prezintă într-
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
mod neconvențional. Ea este văzută ca un zeu care domnește peste o cetate glorioasa și pașnică din Apus. Există „"turnuri și palate regești,/ Temple ce dau babilonice vești,/ Bolti de piatră demult părăsite..."” Situarea orașului în Apus este adecvată, deoarece vestul, în care apune soarele, a fost în mod tradițional asociat cu moartea. La sfarsitul poemului o „"părere în aer"” sau un val muta turnurile astfel încât acestea creează „"vidul cerurilor membranoase"”. Poe vorbește în ultima parte a poemului de sfârșitul lumii
Cetatea din mare () [Corola-website/Science/334212_a_335541]
-
a plecat cu 120 de însoțitori de pe coastă ajungând la sfârșitul lunii la stația Yaounde. La 9 decembrie a plecat din nou, a traversat Sanaga ajungând la triburile de la granița de sud a provinciei Adamawa. De aici sa întors spre vest, a descoperit Mbam, cel mai important afluent al fluviului Sanaga, și a ajuns la Malimba. După o luptă de patru luni împotriva populației de locale din zona de coastă, Morgen a plecat la 2 iunie 1890 într-o a doua
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
Câmpulung continuând înaintarea spre spre sud, ajungând la începutul lunii decembrie 1916, la Ploiești. În primăvara anului 1917 Corpul I Rezervă codus de Morgen a participat la Bătălia de la Mărășești. La 24 august 1918 a fost mutat pe frontul de vest unde a preluat conducerea "Corpului XIV Rezervă". După război și-a prezentat demisia din armată, care i-a fost acceptată începând cu 9 ianuarie 1919. Pe 11 februarie 1920 a fost înaintat la gradul de general de infanterie, cu efect
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
Frankfurt pe Oder, iar din 1912 a fost comandant al Brigăzii de Husari din Danzig. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, Schmettow a fost numit comandant al "Diviziei 9 Cavalerie", pe care a comandat-o în timpul luptelor de pe frontul de vest. În noiembrie 1914 divizia a fost mutată pe frontul de est, În compunerea Armatei 9 care a luptat inițial în Polonia. La 11 iunie 1915 a preluat comanda "Diviziei 8 Cavalerie", pe care a comandat-o până la începutul lunii august
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
grupul a participat la Bătălia pentru București și, de asemenea, a luat parte la cucerirea Bucureștiului. Comandamentul Corpului de cavalerie a fost transformat la 11 ianuarie 1917 în "Comandamentul General 65" (tip corp de armată) și transferat pe frontul de vest. În aprilie 1917 Commandamentul General 65 a condus forțele "Grupului Sissonne" din cadrul Armatei 1 în bătălia de la Aisne. La sfârșitul lunii mai 1918, Grupul Schmettow a luat parte, în compunerea Armatei 7, la a treia bătălie de la Aisne. Pentru modul
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
sudic district ("Amphoe") a Provinciei Yala, în Thailanda de sud. Betong este localizat la hotarul cu Malaezia. Se învecinează la nord-est cu amphoe-ul Than To, la est cu amphoe-ul Chanae (Provincia Narathiwat). La sud este statul malaezian Perak și la vest Kedah. Cel mai înalt vârf al Lanțului Muntos Sankalakhiri (Munții Titiwangsa de Nord), Ulu Titi Basah (เขาหลวง), este localizat la granița Thailanda-Malaezia între districtul Betong și districtul Hulu Perak al Perak-ului. Are 1533 metri înălțime. În trecut, zona era sub
Districtul Betong () [Corola-website/Science/334216_a_335545]
-
Diviziei 54 Rezervă" la 25 august 1914, iar pe 30 august a fost înaintat la gradul de general de infanterie și numit, începând cu 11 septembrie 1914, la comanda Corpului XXIV Rezervă. A condus corpul în luptă pe frontul de vest în bătălia de la Lille (26-28 octombrie 1914) și în prima bătălie de la Ypres (30 octombrie - 22 noiembrie 1914). Corpul a fost apoi retras și trimis pe frontul de est unde a intrat pentru prima dată în acțiune în Bătălia de la
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
împotriva României, în compunerea Armatei 9, condusă de generalul Erich von Falkenhayn. În primăvara anului 1917 Corpul XXIV Rezervă condus de von Gerock a participat la Bătălia de la Mărășești. Începând cu 24 noiembrie 1917 corpul este redislocat pe frontul de vest participând la luptele din provinciile Champagne și Rheims. La 18 februarie 1918 von Gerock a fost eliberat din funcție și guvernator de Ulm, funcție pe care o va îndeplini până la trecerea definitivă în rezervă, la 10 iunie 1918. Începând cu
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
și la deal. Locurile favorite sunt cele cu fund nisipos. Este o specie cu areal geografic european limitat la bazinul Dunării și râul Kamcia (estul Bulgariei). În România este relativ frecvent pe tot traseul Dunării și rar în râurile din vestul țării (Crișuri, Someș, Mureș) precum și la gurile Prutului și Siretului. Are corpul alungit cu fruntea aplatizată dându-i aspect de cioc de gâscă. Solzii mărunți sunt brun-deschis la culoare, cu frumoase irizații aurii. Partea dorsală și flancurile sunt galbene, cea
Răspăr () [Corola-website/Science/334222_a_335551]
-
de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în vestul României, pe teritoriile județelor Arad, Hunedoara și Timiș. Aria naturală se întinde în extremitatea sud-estică a județului Arad (pe teritoriile administrative ale comunelor Bata, Bârzava, Birchiș, Petriș, Săvârșin, Ususău și Vărădia de Mureș și pe cel al orașului Lipova), în
Defileul Mureșului () [Corola-website/Science/334261_a_335590]
-
Pădurea Pojoga. Zona reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, râuri, lacuri, mlaștini, turbării, pajiști, pășuni, terenuri arabile, culturi, vii și livezi) încadrată în bioregiunea geografică continentală a câmpiilor Banatului și Crișurilor (subdiviziuni geomorfologice ale Câmpiei de Vest) și sud-vestului Munților Apuseni. Rețeaua hidrografică principală a sitului aparține bazinului hidrografic al râului Mureș. Situl conservă patru habitate naturale de interes comunitar ("Păduri ilirice de stejar cu carpen", "Păduri balcano-panonice de cer și gorun", "Păduri ripariene mixte cu Quercus
Defileul Mureșului () [Corola-website/Science/334261_a_335590]
-
operei este departe de a fi unic” . Constatăm că literatura de călătorie a avut o întrebuințare practică și anume a ajutat la descoperirea a noi rute prin intermediul călătorilor care au străbătut continente de la Nord la Sud și de la Est la Vest. Alte jurnale de călătorie au fost folosite de navigatori pentru a reface drumul deja străbătut de alții înaintea lor. În Evul Mediu apar jurnalele de călătorie ale pelerinilor ceea ce a rezultat în cunoașterea geografică a teritoriilor până atunci necunoscute. Ca
Rihla () [Corola-website/Science/334269_a_335598]
-
von Hötzendorf, șeful statului major austro-ungar, propusese la început ideea divizării liniei frontului în zona Gorlice. La început, ideea sa a fost respinsă de șeful statului major german, Erich von Falkenhayn, care credea că soarta războiului depinde de frontul de vest. Ulterior, el s-a răzgândit și a hotărât o ofensivă majoră în zona Gorlice-Tarnów, la sud-est de Cracovia, la capătul sudic al Frontului de Est. În aprilie 1915, Armata a XI-a germană, recent formată (10 divizii de infanterie sub
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
în zona Gorlice-Tarnów, la sud-est de Cracovia, la capătul sudic al Frontului de Est. În aprilie 1915, Armata a XI-a germană, recent formată (10 divizii de infanterie sub comanda generalului August von Mackensen) a fost transferată de pe Frontul de Vest. Împreună cu Armata a IV-a austro-ungară (opt divizii de infanterie și una de cavalerie sub comanda arhiducelui Joseph Ferdinand), era obligată să facă față Armatei a III-a ruse (18½ divizii de infanterie și cinci divizii și jumătate de cavalerie
Ofensiva Gorlice–Tarnów () [Corola-website/Science/334320_a_335649]
-
subunitate de rang superior a Podișului Moldovei, căreia îi și aparține geologic. În această subunitate este mărginit la est de către Culmea Șiretului:formată de la nord-vest spre sud-est din Dealul Bour, Șaua Bucecii, Dealul Mare (Hârlău) și Șaua Ruginoasa, iar la vest de către Podișul Dragomirnei în partea de nord și Podișul Fălticenilor spre sud. Cu orientare generală nord-vest - sud-est și o evoluție avansată care tinde să-i dea un caracter de depresiune-culoar, culoarul are o lungime de peste 100 km, are o lărgime
Culoarul Siretului () [Corola-website/Science/334311_a_335640]
-
dispuse pe terase. Este în contact cu Subcarpații Moldovei (de la nord spre sud subunitățile Dealul Runc, Dealul Bărboiu și Culmea Pietricica Bacăului) spre est și cu Podișul Bârladului (subunitățile Podișul Central Moldovenesc la nord și Colinele Tutovei la sud) spre vest. Spre diferența de zonă Podișului Sucevei, aici datorită atât a continuei împingeri a Șiretului spre est de către Moldova, Bistrița și Trotuș (afluenți viguroși), cât și a mișcărilor tectonice ascensionale mai rapide a Subcarpaților în raport cu Podișul Bârladului, profilul sau transversal este
Culoarul Siretului () [Corola-website/Science/334311_a_335640]
-
este un castel medieval situat pe Cracovia-Czestochowa Jura, în satul Rudno în voievodatul Polonia Mică, în powiatul Cracovia, la doar 24 km vest de Cracovia, la 5 km sud-vest de Krzeszowice. Construcția se afla pe un vulcan stins. Castelul a fost construit în secolul al paisprezecelea în stil gotic și a fost sediul familiei Tęczyńscy. In 1570 a fost reconstruita într-un mod
Castelul Tenczyn () [Corola-website/Science/334334_a_335663]
-
ține prădătorii departe de cuib, ciufii de câmp obișnuiesc să o momească prefăcându-se rănite la o distanță sigură. Ciufii de câmp și puii lor se hrănesc în principal din mamifere mici, în special arvicoline. Dintre acestea, în Palearctica de vest șoarecele de câmp ("Microtus arvalis"), este de departe cea mai importantă pradă. Alte specii ca șoarecele de pământ ("Microtus agrestis") și diferite tipuri de lemingi, sunt, de asemenea, capturate frecvent. În Palearctica de est și în America de Nord domina, de asemenea
Ciuf de câmp () [Corola-website/Science/334354_a_335683]
-
Yaha () este un district ("Amphoe") în partea de vest a Provinciei Yala, în Thailanda de sud. s-a separat din Mueang Yala pentru a fonda districtul în 1907. Districtele vecine sunt amphoe-ul Kabang al Provinciei Yala, amphoe-ul Saba Yoi al Provinciei Songkhla, amphoe-ul Mueang Yala, amphoe-ul Krong Pinang, amphoe-ul
Districtul Yaha () [Corola-website/Science/334406_a_335735]
-
nu s-au format în același timp și în aceleași condiții). Fizico-geografic, în nord și sud sunt limitați de văile râurilor Mureș și respectiv Olt, în est de munții Munții Gurghiu și Harghita, în nord-vest de Dealurile Bistriței și la vest de Podișul Transilvaniei. Nu există o unanimitate de păreri în privința limitei nordice a acestora (unele opinii indicând prelungirea acestora până la valea Someșului Mare sau doar până la Niraj) Succesiunea cuprinde dinspre lanțul montan spre Podișul Transilvaniei depresiuni submontane (Vălenii de Mureș
Subcarpații Transilvaniei () [Corola-website/Science/334405_a_335734]
-
demolate pentru a face loc blocurilor. După demolări a fost clădit și parcul din cartier unde a fost strămutat Monumentul Eroilor, acesta aflându-se înainte în curtea bisericii din preajmă. Cartierul Prundu se învecinează la sud cu comuna Bradu la vest cu cartierul Tudor Vladimirescu și, la nord cu centrul orașului și la est este mărginit de Autostrada A1. Bulevardul Petrochimiștilor care traversează cartierul de la nord la sud constituie ieșirea din oraș către A1 care duce în București și din acest
Prundu (cartier) () [Corola-website/Science/334399_a_335728]