30,710 matches
-
după Războiul de Independență din 1821. În 1878 Imperiul Otoman, în conformitate cu prevederile Congresului de la Berlin, a semnat Pactul de la Halepa care a dus la intrarea în vigoare a legii organice din 1868, amânată până atunci de guvernul otoman, care oferea insulei Creta un statut de largă autonomie. Comisarii otomani, cu toate acestea, au ignorat în mod repetat termenii convenției, ceea ce a cauzat trei rebeliuni succesive în 1885, 1888 și 1889. În 1894 sultanul Abdul Hamid al II-lea l-a numit
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
toate acestea, au ignorat în mod repetat termenii convenției, ceea ce a cauzat trei rebeliuni succesive în 1885, 1888 și 1889. În 1894 sultanul Abdul Hamid al II-lea l-a numit din nou pe Alexander Karatheodori Pașa ca guvernator al insulei Creta, dar încercarea lui Karatheodori de a implementa acordul a fost întâmpinată cu furie de către populația musulmană de pe insulă și a condus la noi ciocniri între comunitățile greacă și turcă în 1896 (comunitatea turcă era formată din greci cretani care
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
1889. În 1894 sultanul Abdul Hamid al II-lea l-a numit din nou pe Alexander Karatheodori Pașa ca guvernator al insulei Creta, dar încercarea lui Karatheodori de a implementa acordul a fost întâmpinată cu furie de către populația musulmană de pe insulă și a condus la noi ciocniri între comunitățile greacă și turcă în 1896 (comunitatea turcă era formată din greci cretani care se convertiseră la islamism). Pentru a potoli tulburările, otomanii au trimis întăriri militare, în timp ce voluntari greci au sosit pe
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
și a condus la noi ciocniri între comunitățile greacă și turcă în 1896 (comunitatea turcă era formată din greci cretani care se convertiseră la islamism). Pentru a potoli tulburările, otomanii au trimis întăriri militare, în timp ce voluntari greci au sosit pe insulă în sprijinul populației grecești. În același timp, flotele Marilor Puteri au patrulat prin apele teritoriale ale Cretei, ceea ce a dus la escaladarea conflictului, dar s-a încheiat ulterior un acord cu sultanul și tensiunile s-au diminuat. Violențe între cele
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
nave de transport a trupelor, însoțite de nava de război "Hydra", fiind debarcate două batalioane ale Armatei Grecești sub comanda col. Timoleon Vassos în apropierea orașului Chania. Pe 2 februarie, în ciuda garanțiilor date de Marile Puteri cu privire la suveranitatea otomană asupra insulei, Vassos a proclamat unilateral unirea Cretei cu Grecia. Marile Puteri au reacționat, cerându-i lui Deligiannis să retragă imediat forțele grecești din insulă în schimbul acordării unui statut de autonomie. Cererea a fost respinsă, iar pe 7 februarie a avut loc
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
în apropierea orașului Chania. Pe 2 februarie, în ciuda garanțiilor date de Marile Puteri cu privire la suveranitatea otomană asupra insulei, Vassos a proclamat unilateral unirea Cretei cu Grecia. Marile Puteri au reacționat, cerându-i lui Deligiannis să retragă imediat forțele grecești din insulă în schimbul acordării unui statut de autonomie. Cererea a fost respinsă, iar pe 7 februarie a avut loc prima bătălie importantă între greci și turci, atunci când forța expediționară greacă din Creta a învins armata otomană de 4.000 de militari în
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
de "Măcelarul din Blaviken" și provine dintr-un eveniment din trecutul său, când a ucis o bandă de bandiți pe teritoriul Redaniei. Totodată, datorită îndelungatei sale activități de witcher, a devenit cunoscut atât clasei aristocratice din Nilfgaard, Redania, Oxenfurt sau Insulele Skellige, cât și țărănimii și clasei urbane.
Geralt din Rivia () [Corola-website/Science/336784_a_338113]
-
irlandezi ar fi trăit în Islanda înainte de așezarea locuitorilor nordici, dar nu s-a descoperit nicio dovadă arheologică. Erik cel Roșu, sau Eirikur Țorvaldson, a fost exilat pentru crimă în 980, și a început explorarea dincolo de partea de vest a insulei. El a format prima așezare în Groenlanda, în jurul acestei perioade, numind zona, conform legendei, pentru a atrage noi colonizatori. Fiul lui Erik, Leifr Eiriksson, pune piciorul în America, în cele din urmă, în jurul anului 1000. Cu toate că se spune că a
Istoria Islandei () [Corola-website/Science/336789_a_338118]
-
Antwerp. Au fost date lupte grele pe 6 octombrie pentru cucerirea satului Woensdrecht, obiectivul primei faze a operațiunilor. Germanii, care primiseră între timp întăriri, s-au organizat pentru rezistența din această regine, de unde se putea controla accesul spre Zuid-Beveland și insula Walcheren. Canadienii au suferit pierderi grele în timpul atacurilor în câmp deschis, în zonele inundate. Ploile de toamnă, capcanele explozive și minele antipersonal au făcut ca înaintarea să fie foarte dificilă. În ziua de 13 octombrie, în ceea ce ava să fie
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
op Zoom. Pe 24 octombrie, blindatele aliate au înaintat din zona îngustă a peninsulei, asigurând securitatea Diviziei a 2-a canadiene, care nu mai era amenințată astfel cu izolarea de către contraatacurile germane. În continuare, canadienii au înaintat spre vest spre insula Walcheren. A doua operațiune importantă a debutat cu luptele grele pentru eliminarea pungii Breskens. Aici, Divizia a 3-a canadiană de infanterie a trebuit să înfrângă rezistența puternică a germanilor, care se opuneau încercării aliaților de traversare a Canalului Leopold
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
canal. După spargerea frontului de pe canal, întreaga apărare germană s-a prăbușit, iar peninsula Zuid-Beveland a fost curățată. A treia fază a bătăliei de pe râul Scheldt / Escaut s-a încheiat. La începerea celei de-a patra faze a bătăliei, doar Insula Walcheren de la vărsarea Scheldtului mai se afla sub controlul german. Apărarea germană era extrem de puternică: baterii de coastă puternice pe malurile de sud și vest apărau atât insula cât și estuarul, iar litoralul fusese fortificat corespunzător împotriva asalturilor amfibii. În
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
a încheiat. La începerea celei de-a patra faze a bătăliei, doar Insula Walcheren de la vărsarea Scheldtului mai se afla sub controlul german. Apărarea germană era extrem de puternică: baterii de coastă puternice pe malurile de sud și vest apărau atât insula cât și estuarul, iar litoralul fusese fortificat corespunzător împotriva asalturilor amfibii. În plus, în jurul orașului Vlissingen fusese construit un perimetru defensiv, care asigura apărarea instalațiilor portuare în cazul în care aliații ar fi reușit să debarce la Walcheren. Singura cale
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
situația să fie și mai dificilă, câmpiile care mărgineau acest drum erau saturate cu apă sărată - suficient de multă pentru ca să împiedice înaintarea infanteriei, dar insuficient de multă pentru ca să permită folosirea bărcilor de asalt. Pentru distrugerea liniilor de apărare germane, digurile insulei au fost bombardate de avioanele RAF în mai multe rânduri. Au fost executate raiduri pe 3 octombrie la Westkapelle (având ca rezultat printre altele uciderea a 180 de civili), pe 7 octombrie la vest și est de Vlissingen și pe
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
raiduri pe 3 octombrie la Westkapelle (având ca rezultat printre altele uciderea a 180 de civili), pe 7 octombrie la vest și est de Vlissingen și pe 11 octombrie la Veere. Distrugerea digurilor a dus la inundarea părții centrale a insulei, forțându-i pe germani să se retragă în zonele mai înalte în jurul și în localitățile regiunii, permițând în schimb militarilor aliați să folosească vehicule amfibii. Bombardamentele, care fuseseră aprobate la cel mai înalt nivel, au fost precedate de răspândirea din
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
mare, iar atacurile asupra altor diguri au fost executate pentru ca germanii să nu poată controla inundația. Bombardamentele executate asupra pozițiilor defensive germane au fost limitate de vizibilitatea redusă și de incapacitatea de separare corectă a țintelor militare de cele civile. Insula a fost atacată pe trei direcții - peste Sloedam dispre est, peste cursul Scheldt dinspre sud și dinspre vest, de pe mare.. Divizia a 2-a de infanterie canadiană a atacat digul rutier pe 31 octombrie. După ce primele două atacuri au fost
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
breșei spărturii din dig. Au izbucnit lupte grele atât pe țărm cât și în orașul ruinat. O parte a trupelor s-a deplasat spre sud-est spre Vlissingen, în timp ce grosul unităților a plecat spre nord-est, să curețe de elementele inamice nordul insulei Walcheren și să facă joncțiunea cu trupele canadiene, care cuceriseră un cap depod pe partea de est a acesteia. Germanii s-au opus energic înaintării aliate, iar luptele au continuat în zonă până pe 7 noiembrie. Între 6 și 8 noiembrie
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
joncțiunea cu trupele canadiene, care cuceriseră un cap depod pe partea de est a acesteia. Germanii s-au opus energic înaintării aliate, iar luptele au continuat în zonă până pe 7 noiembrie. Între 6 și 8 noiembrie a fost eliberată capitala insulei, [[Middelburg]], după o acțiune în forță a militarilor dotați cu transportoare blindate. În acest timp, Divizia a 4-a de blindate canadiană a forțat înaintarea spre est prin [[Bergen-op-Zoom]] spre [[Insula Sint Philipsland]] și portul din [[Zijpe]], unde a scufundat
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
Între 6 și 8 noiembrie a fost eliberată capitala insulei, [[Middelburg]], după o acțiune în forță a militarilor dotați cu transportoare blindate. În acest timp, Divizia a 4-a de blindate canadiană a forțat înaintarea spre est prin [[Bergen-op-Zoom]] spre [[Insula Sint Philipsland]] și portul din [[Zijpe]], unde a scufundat mai multe vase germen. După ce căile de acces spre [[Antwerp]] au trecut sub controlul aliaților, cele patru faze ale bătăliei de pe Scheldt s-au închiat. Golful Scheldt a fost curățat de
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
În 2010 ea s-a mutat în Carolina de Sud. Pe 4 iunie 2016 Xenia Deli s-a căsătorit cu Ossama Fathi Rabah Al-Sharif, un milionar egiptean în vârstă de 62 ani la acel moment. Nunta a avut loc pe insula Santorini, în Grecia. Deli și-a început cariera pozând pentru fotograful Gavin O'Neill. După prezentarea pozelor respective unei agenții de modă, Xenia a semnat un contract de model. Apoi, ea a semnat cu Elite Model Management în Miami în
Xenia Deli () [Corola-website/Science/336811_a_338140]
-
Lucrarea este păstrată sub forma a trei codexuri, majoritatea cuprinzând articole de lege strânse în timpul domniei lui Rothari și cunoascute că "Edictum Rothari" sau "Leges Langobardorum". Astfel, este păstrat sub forma a trei manuscrise: Este o traducere liberă. Textul menționează insula Scandanan, teritoriul poporului Winnili. Conducătorul lor era o femeie numită Gambara care avea doi fii Ybor and Agio. Conducătorii vandalilor, ambrilor și a assilor le-au cerut să le plătească tribut, dar aceștia au refuzat, spunându-le că preferă să
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
bazându-se pe presupunerea colectivă că Margareta va fi regină și că tânărul Eduard va fi rege, însă toate aceste planuri, incluzându-le pe cele ale regelui Alexandru, aveau să fie ruinate odată cu moartea Margaretei, pe 26 septembrie 1290, pe Insulele Orkney, cauzate de efectele răului de mare, în timp ce aceasta naviga către Scoția. Rămășițele sale au fost duse la Bergen și a fost înmormântată alături de mama sa. La moartea sa nu a lăsat niciun moștenitor evident la tronul Scoției și problema
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
moștenitor", iar regentul Robert Stewart, duce de Albany, a emis monede în nume propriu. Cu toate acestea, domnia lui Iacob este considerată ca începând din 1406, nu din 1424. Dacă se consideră a fi monarh, Margareta este prima regină din cadrul Insulelor Britanice.
Margareta I a Scoției () [Corola-website/Science/336803_a_338132]
-
59 au aterizat pe apele râului Nieuwe Maas. Au fost lansate bărci de cauciuc, fiecare având o capacitate de șase militari cu tot echipamentul din dotare. Aproximativ 80 de soldați au debarcat pe ambele maluri ale râului și pe o insulă din mijlocul cursului apei. Germanii au preluat rapid controlul asupra unor poduri care nu erau păzite. Singura rezistență pe care au trebuit să o înfrângă a fost aceea a unor polițiști olandezi. Oberstleutnant Dietrich von Choltitz, comandantul Batalionului al 3
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
priveau luptele. În aceeași dimineață, au fost trimise în zonă două vase mici - o vedetă torpiloare și o canonieră veche - ("TM51" și "Z5")—care să sprijine atacul olandezilor. Canoniera a atacat de două ori pozițiile germane din partea de nord a insulei Noordereiland, a doua oară însoțită și de vedeta torpiloare. Vasele olandeze au lansat 75 de proiectile de 75mm asupra invadatorilor, dar efectele bombardamentului au fost limitate. În timpul celui de-al doilea atac naval, avioanele "Luftwaffe" au lansat mai multe bombe
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
s-au retras după bombardamentul aerian. Trei marinari au for uciși în timpul luptelor. Între timp, germanii aflați pe pod au primit ca întăriri tunuri antitanc PaK 36 și tunuri de câmp. De asemenea, ei au ocupat casele din partea nordică a insulei, unde au montat mitraliere grele, iar în centrul insulei au plasat mortiere. Sub presiunea olandezilor, germanii s-au retras în clădirea unei companii de asigurare aflate chiar la capul podului rutier. Datorită unghiului de tragere care defavoriza atacul, germanii au
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]