31,572 matches
-
pierdut 644 de avioane de vânătoare, iar 227 au fost avariate. În aceeași perioadă, germanii au pierdut 322 de piloți uciși, 23 prizonieri și 133 răniți. În septembrie 1944, Adolf Hitler a hotărât să recâștige inițiativa strategică pe frontul de vest prin lansarea unei ofensive. Pe 16 septembrie, Hitler a dat ordin generalului Werner Kreipe - șeful Mareului Stat Major - să pregătească o flotă de avioane necesară ofensivei. Pe 21 octombrie, Kreipe a ordonat avioanelor care asigurau apărarea Marelui "Reich" ("Luftflotte Reich
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
Mareului Stat Major - să pregătească o flotă de avioane necesară ofensivei. Pe 21 octombrie, Kreipe a ordonat avioanelor care asigurau apărarea Marelui "Reich" ("Luftflotte Reich") să transfere șapte grupuri aeriene de vânătoare ("Jagdgeschwader") și bombardament ("Schlachtgeschwader") sub comanda Comandamentului Aerian Vest ("Luftwaffenkommando West") în vederea viitoarei ofensive. Pe 14 noiembrie, comandantul suprem al "Luftwaffe" Hermann Göring a ordonat diviziilor de vânătoare 2. "Jagddivision" și 3. "Jagddivision" să își pregătească unitățile pentru un atac de amploare în sprijinul ofensivei terestre din Ardeni. Pregătirile
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
până pe 27 noiembrie. Asaltul aerian trebuia declanșat în prima zi a ofensivei terestre. Generalul-maior Dietrich Peltz a avut sarcina elaborării planului operațiunii după numirea sa în funcția de comandant al Corpului de vânătoare II (II. "Fliegerkorps") pe 8 decembrie. "Luftwaffenkommando" Vest a ordonat ca toate unitățile - cu excepția "Jagdgeschwader 300" și 301 - să se prezinte la întâlnirea de planificare din Flammersfeld de pe 5 decembrie. Pe 14 decembrie, Peltz a finalizat prima versiune a planurilor pentru distrugerea forțelor aliate din nord-vestul Europei. Peltz
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
atac surpriză asupra 16 baze aeriene din Belgia, Olanda și Franța. Obiectivele germanilor erau distrugerea sau avarierea gravă a cât mai multor avioane, hangare și piste de decolare aliate. Toate grupurile ("Geschwader") de vânătoare și bombardament disponibile pe frontul de vest au fost redistribuite. Au fost aduse în plus unități de vânătoare de noapte ("Nachtjagdgeschwader") și de bombardiere medii ("Kampfgeschwader"), care urmau să acționeze ca avioane de diraje a atacului. Formațiunile car aveau să participe nemijlocit la atac erau formate în
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
și oararul de zbor au fost ținute secrete. Ca urmare, mai multe unități de vânătoare germane au suferit pierderi cu mult înainte declanșării atacului împotriva obiectivelor ordonate datorită focului propriei artilerii antiaeriene. La granița dintre anii 1944/1945, Comandamentul Aerului Vest dispunea de 267 baterii de tunuri antiaeriene grele și 277 medii sau ușoare. Apărara antiaeriană era sprijinită de cele 100 de baterii antiaeriene ale vaselor "Kriegsmarine" aflate de-a lungul litoralului danez. Ruta de deplasare a nemeroase avioanele germane s-
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
în urma căreia Timișoara a intrat sub control otoman pentru 164 ani. După ce Soliman Magnificul a ocupat Belgradul în 1521 și Ungaria a fost învinsă în Bătălia de la Mohács din 1526, Regatul Ungariei a fost împărțit în două părți. Partea de vest a țării a intrat sub stăpânirea împăratului Ferdinand I din Casa de Habsburg, în timp ce partea de est a fost stăpânită de nobilul maghiar Ioan Zápolya. Zápolya a solicitat ajutorul sultanului Soliman împotriva lui Ferdinand. După moartea lui Ioan Zápolya în
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
Valea Siretului pentru a preveni sosirea ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de Armata 9 germană și avea ca obiectiv „"deschiderea drumului peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un cuțit"”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a treia operație care care consta în trecerea Dunării de către forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui atac concentrat asupra Bucureștiului
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
pun la încercare statu quo-ul politic al regatului. Grupuri feministe locale și internaționale fac presiuni asupra guvernului să răspundă apelurilor, profitând de faptul că unii din cei aflați la putere sunt dornici să își proiecteze o imagine mai favorabilă în Vest. Prezența unor femei de afaceri, deși puține ca număr, implicate în aceste grupuri, face ca ele să fie auzite. Înainte de 2008, femeilor nu le era permis să intre în hoteluri sau apartamente de închiriat fără un însoțitor (sau mahram). Totuși
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
(; ), este o entitate supranaturală mitică și protagonist al romanului epic clasic chinezesc "Călătorie spre Vest" (), scris în timpul Dinastiei Ming (1368 - 1644) și bazat pe evenimente din timpul Dinastiei Tang (618-907), povestiri și adaptări populare. În roman, maimuța născută dintr-o piatră, dobândește puteri supranaturale prin practici taoiste. După o revoltă împotriva Împăratului de Jad este
Regele Maimuță () [Corola-website/Science/335178_a_336507]
-
este închisă sub un munte de către Buddha. În schimbul eliberării sale acceptă să-l însoțească pe călugărul pelerin Xuanzang în calitate de gardă de corp (împreună cu monstrul cu cap de porc Zhu Bajie, demonul Sha Wujing și dragonul Longwang), într-o călătorie spre vest pentru a recupera unele sutre budiste din India. Caracterul său este ambiguu, fiind cel al unui tânăr vesel, dar obraznic și rebel, un amestec de impetuozitate, curaj, umor ciudat, inteligență și, uneori înțelepciune surprinzătoare. Spre deosebire de majoritatea zeităților, Sun Wukong își
Regele Maimuță () [Corola-website/Science/335178_a_336507]
-
din Germania în baza acordului Olivenbaum. La 18 martie 1944 s-a căsătorit cu Virginia Grigorescu, de origine dintr-o familie de militari, cu care a avut trei fii: Corneliu, Vladimir și Eugeniu. În anul 1945 participa în Campania din Vest la comanda Bateriei ĂĂ 147 Vickers pe poziții succesive: Turnișor, Sebeș, Simeria, Radna, Orosháza, Szeged, Budapesta, Komarom. În anul 1948 este avansat Căpitan, lucrează în M.Ap.N. la Direcția Înzestrarea Aeronautică care făcea parte din Subsecretariatul de Stat pentru Aviație. Devine
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
un punct important de trecere al frontierei între Austria și Mittenwald în Germania. este situat la pasul de același nume la granița cu Bavaria, la intersecția de Seefeld in Tirol către Garmisch-Partenkirchen. Localitatea se află pe lângă râului Isar, câțiva kilometri vest de izvoarele ei, la sfârșitul unei extinderi, unde valurile alpine "Karwendel", "Hinterau" și "Gleirsch" se întâlnesc cu valea râului Isar. Ea este un punct de plecare important pentru excursii cu sau fără Mountainbike în Munții Karwendel. În Scharnitz a existat
Scharnitz () [Corola-website/Science/335190_a_336519]
-
a lungul liniilor de tren (palma fiind chiar Parisul), apoi în „pată de ulei”, odată cu apariția automobilului ce permite locuirea mai departe de gară. În 1938, nou-înființata SNCF exploatează linii și materiale rulante diferite, lăsate moștenire de vechile companii. Dacă vestul orașului pare favorizat, datorită liniilor electrificate și a automotoarelor performante, restul rețelei este încă departe de aceste norme. În timpul celui de-al doilea război mondial, traficul este puternic limitat, în special datorită bombardamentelor care distrug depourile și o parte din
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
km subterane, mai ales în interiorul orașului Paris) și este folosit de 2,7 milioane de călători pe zi. Din motive istorice, o parte din RER este administrată de RATP, în timp ce restul face parte din rețeaua SNCF. Linia H (Rețeaua Nord Vest) deservește nordul regiunii Île-de-France, cu mai multe ramuri. Leagă Paris-Nord de Luzarches, Pontoise și Persan - Beaumont via Montsoult - Maffliers și via Valmondois. Mai are de asemenea o ramură transversală ce leagă Pontoise de Creil. Ea transportă astăzi, în medie, de
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
30s la orele de vârf. Linia este echipată cu numeroase rame Francilien, dar și cu locomotive BB 17000 legate de rame RIB, întreținute în atelierele Technicentre din Paris-Nord, în depourile La Chapelle și Joncherolles. Linia J (Rețeaua Saint-Lazare Nord) deservește vestul regiunii Île-de-France, cu mai multe ramificări. Ea leagă gările Paris-Saint-Lazare și Ermont - Eaubonne, Gisors, Mantes-la-Jolie, Vernon - Giverny. Ea transportă aproximativ de călători pe zi, are 52 de gări prin care trec 521 de trenuri pe zi lucrătoare. Linia folosește locomotive
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
această linie au circulat și rame Z 6100 din Technicentre La Chapelle, mai cunoscute sub porecla "P'tits Gris," care au fost în funcțiune mai bine de 40 de ani, dovedindu-și astfel robustețea. Linia L (Rețeaua Saint-Lazare Sud) deservește vestul Île-de-France, cu mai multe ramificații. Leagă gara Paris-Saint-Lazare cu Cergy-le-Haut, Saint-Nom-la-Bretèche și Versailles-Rive-Droite, pe de o parte, dar și gara Saint-Germain-en-Laye-Grande-Ceinture de Noisy-le-Roi, pe de altă parte. Ea transportă aproximativ de călători pe zi lucrătoare, în 726 de trenuri. Linia
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
gara Saint-Germain-en-Laye-Grande-Ceinture de Noisy-le-Roi, pe de altă parte. Ea transportă aproximativ de călători pe zi lucrătoare, în 726 de trenuri. Linia e echipată cu rame Z 6400 și Francilien (Z 50000) întreținute în cadrul Technicentre Paris-Saint-Lazare. Linia N (Rețeaua Montparnasse) deservește vestul Île-de-France, cu mai multe ramificații. Leagă Paris-Montparnasse de Mantes-la-Jolie, Dreux și Rambouillet. Transportă în medie calători pe zi lucrătoare, folosind 277 de trenuri. Linia e echipată cu locomotive BB 27300 și BB 7600 legate la rame VB 2N și Z
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Loire, fiind deci în afara administrării STIF. Transportă aproximativ de călători pe zi, folosind rame Z 5300, Z 5600 și Z 20500 întreținute în atelierele Technicentre Paris-Sud-Est, situate la Villeneuve-Saint-Georges, în departamentul Val-de-Marne. Linia U (Tangențiala) este o linie ce deservește vestul regiunii cu plecare din La Défense până la gara La Verrière, fără a trece prin Paris. În zilele lucrătoare este folosită de de călători. Linia este echipată cu rame Z 8800 întretinute la atelierele din Trappes. Linia T4 este o linie
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
Yvelines, numită Grande ceinture Ouest, dar această linie nu leagă gări importante, fiind deci puțin folosită. De aceea, va fi convertită în 2018 în tram-tren și prelungită la amebele capete pentru a deservi gări mai importante, fiind redenumită în Tangențiala Vest (prescurtat "TGO"). O a doua bucată mai mare a fost creată în 2014 prin Tangențiala Nord, sub forma unui tren ușor, rezultat a peste 30 de ani de încercări. Numeroasele corespondențe și deservirea unor zone dens populate din 3 departamente
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
pustie, și că mulți îl vor vizita.” Legende arabe care circulau în regiune vorbesc de Wadi Musa ,lângă Petra, ca locul morții lui Harun (Aaron),fratele lui Musa, și despre fuga lui Musa din fața îngerului morții, Azrael, până în colinele de la vest de Marea Moartă. După o promisiune a lui Allah, el nu avea să moară decât atunci când va intra el însuși de bună voie într-un mormânt. Odată văzând niște meșteri care săpau un cavou într-un loc stâncos, destinat, ziceau
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
de 120 încăperi. Complexul arhitectonic se întinde pe o suprafață de circa 5000 m². Moscheea conținând mormântul lui Musa, provenită din edificiul în versiunea sa mai restrânsă inițială, construită de sultanul Beibars, se află în centrul curții, lângă zidul de vest al curții. Ea conține un mihrab (nișă) în direcția Mecca, și lângă acesta un minbar, de unda imamul își rostește predica. Un zid împarte moscheea în două părți: cea de est destinată bărbaților, și cea de vest pentru femei. În
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
lângă zidul de vest al curții. Ea conține un mihrab (nișă) în direcția Mecca, și lângă acesta un minbar, de unda imamul își rostește predica. Un zid împarte moscheea în două părți: cea de est destinată bărbaților, și cea de vest pentru femei. În curte se află cisterne pentru colectarea apei de ploaie. La dreapta intrării principale în moschee o alta ușă duce spre o încăpere mai mică, in mijlocul careia se află mormântul presupus al profetului Musa. Pe inscripția mamelucă
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
le sau rezedaceele (Resedaceae) sunt o familie de plante superioare angiosperme din ordinul Brassicales, care cuprinde plante erbacee, rar la bază lemnoase, anuale, bianuale sau perene, răspândite în regiunile temperate și subtropicale din Europa, vestul Asiei, Orientul Mijlociu, America de Nord și Africa de Sud, majoritatea fiind mediteraneene. Frunze alterne, simple întregi sau divizate cu stipele foarte mici, denticuliforme. Inflorescența este un racem sau spic, terminală sau dispusă la subsuoara frunzelor. Flori bilateral simetrice (zigomorfe). Sepale 2-8. Petale neegale, în
Resedacee () [Corola-website/Science/335239_a_336568]
-
intrare separată pe partea de sud a aeroportului din perimetrul Burleson Road; aceasta nu poate fi accesat fie din principala intrarea aeroportului de la Autostrada SUA 71 sau Terminalul Barbara Jordan, cu excepția de ieșirea complet motivele aeroportului. Piste 17R/35L, la vest de terminal, este pistă original, construit și utilizat de Forțele Aeriene. Pistă de 3733 metri lungime a fost recondiționate când Austin-Bergstrom a fost construit. Pistă de beton de 580 mm adâncime este dedicat fostului președinte Lyndon B. Johnson. Piste 17L
Aeroportul Internațional Austin–Bergstrom () [Corola-website/Science/335211_a_336540]
-
unde și-a instalat capitala. De acolo, la scurt timp a cucerit restul Azerbaidjanului și Armenia. Se proclamă șah în 1502 și declară islamul șiit drept religie de stat. Cucerește centrul Iranului în 1504, iar până în 1508 pacifică frontiera de Vest și aduce sub stăpânirea sa Bagdadul și Sud-Vestul Iranului. În 1510 cucerește Heratul și Khorasanul. În teritoriile cucerite, impune islamul șiit cu forța și îi expulzează pe clericii sunniți. Motivele invocate inițial de Ismail I și apoi de urmașii săi
Convertirea Iranului la islamul șiit () [Corola-website/Science/335262_a_336591]