304,830 matches
-
validitatea de diagnostic psihiatric. Criticii, cum ar fi Robert Spitzer a pus la îndoială validitatea și credibilitatea studiului, dar recunosc că consistentă de diagnostic psihiatric nevoie de îmbunătățiri. Definiția, diagnosticul și tratamentul bolilor mintale continuă să rămână subiecte active de cercetare în psihiatrie. Psihiatria modernă este dominantă de o perspectivă biologică reducționista unde boală și sănătatea sunt văzute ca diferite modalități de adaptare ale individului la mediu. În același timp, formulările psihiatrice moderne recunosc că mediul în care ființele umane se
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
ieșene primește titlul de “Doctor în medicină și chirurgie” ce asigură dreptul de liberă practică. În 1894 este desăvîrșită construcția celui mai important edificiu al complexului universitar, Institutul de anatomie reprezentînd atunci cel mai modern centru de învătămînt anatomic și cercetare din Sud- estul Europei - Institut apreciat și notat de o serie de personalități marcante în domeniu că Prof. Sappey, devine astfel centrul formativ pentru una din cele mai puternice școli de anatomie descriptiva topografic și chirurgie operatorie ai cărei reprezentanți
Facultatea de Medicină din Iași () [Corola-website/Science/337056_a_338385]
-
se mențină această stare, nu altfel decât în modul enigmatic în care hibernează animale calemurienii sau urșii. Acest lucru ar avea profunde implicații biomedicale pentru situații de accident vascular cerebral, pierdere de sânge, arsuri, cancer, obezitate cronică, epilepsie etc. O cercetare experimentală realizată recent în Suedia se pare că a reușit să obțină un astfel de rezultat la un scufundător.. Pânza de păianjen este la fel de rezistentă ca kevlarul utilizat în veste antiglonț. Inginerii, în principiu, ar putea folosi un astfel de
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]
-
utilizat în veste antiglonț. Inginerii, în principiu, ar putea folosi un astfel de material, dacă acesta ar putea fi reproiectate pentru a avea un timp de viață suficient, pentru parașute, cabluri, ligamente artificiale pentru medicină, și în alte scopuri. Alte cercetări au propus ca adeziv adezivul midiilor, celule solare făcute pe modelul frunzelor, material care să imite pielea de rechin, recoltarea de apă din ceață precum cărăbușii și altele. Legea lui Murray care, în formă convențională determina diametrul optim al vaselor
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]
-
în comunitatea parși. El a fost o figură influență, de asemenea, în Societatea Asiatică din Bombay. Cama a fost considerat liderul religios reformator al acelei perioade și a fondat o asociație, "Zarthoshti Din ni Khol Karnari Mandali" („Societatea pentru promovarea cercetării asupra religiei zoroastriene”) pentru a-și promova punctele de vedere, în urma unei întâlniri cu preoții zoroastrieni ("dasturs") în 1864. Studiile sale cu privire la limbile avestană și pahlavi din Europa l-au făcut capabil să critice deficiențele școlare ale preoților locali. Programul
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
din 1936 a avut un sediu propriu pe strada Apollo nr. 136, Fort, Bombay. El editează cărți și un ziar. Bibliotecă institutului a fost formată inițial din cărțile aflate în colecția personală a lui Cama, devenind ulterior o bibliotecă de cercetare pentru orientaliști. Cama a fost căsătorit de două ori. Fiul său, Rustamji, a fost căsătorit cu Bhikaiji Cama.
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
Societatea Asiatică a fost fondată de Sir William Jones pe 15 ianuarie 1784 într-o ședință prezidată de Sir Robert Chambers, președintele Curții Supreme de Justiție, la Fortul William din Calcutta, capitala de atunci a Indiei Britanice, pentru a susține cercetările orientale. La momentul înființării sale, această societate a fost denumită „Asiatick Society”. În 1825 a fost eliminată litera k fără vreo rezoluție formală, iar societatea a fost redenumită „The Asiatic Society”. În 1832 numele ei a fost schimbat în cel
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
cu teza "De Euripidis Antiopa"; lucrarea sa nu a fost niciodată publicată. La scurt timp după doctorat Babbitt a primit o bursă a Școlii Americane de Studii Clasice din Atena (ASCSA), ceea ce i-a permis să realizeze un stagiu de cercetare de un an în Grecia. Acolo, el a intrat în contact cu tinerii arheologi Theodore Woolsey Heermance, Herbert F. De Cou, Joseph Clark Hoppin și Eugene Plumb Andrews. În cazul săpăturilor din Corint, care au fost începute în 1896 de
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
Plumb Andrews. În cazul săpăturilor din Corint, care au fost începute în 1896 de directorul ASCSA Rufus B. Richardson, Babbitt a descoperit teatrul antic al orașului. El a publicat în 1897 în "American Journal of Archaelogy" un raport detaliat al cercetărilor efectuate. Notele sale de călătorie au ajuns în 1987, împreună cu alte documente, în patrimoniul de documente al ASCSA. După întoarcerea sa în Statele Unite ale Americii Babbitt a predat mai întâi ca profesor de limba greacă la Universitatea Harvard. În 1898
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
Statele Unite ale Americii Babbitt a predat mai întâi ca profesor de limba greacă la Universitatea Harvard. În 1898 s-a mutat pe un post similar la Trinity College din Hartford (Connecticut), unde și-a petrecut viața predând și lucrând în cercetarea vechilor texte grecești. În 1899 a fost numit profesor Hobart de limba și literatura greacă. Începând din 1908 până în 1931 el a îndeplinit și funcția de secretar al facultății. El a fost ales membru al Institutului de Arheologie din America
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
lumi super-locuibile. În ultimele zile, sa descoperit un sistem solar de 7 planete de mărimea Pământului din care 3 sânt situate în zona locuibilă la steaua care se cheamă TRAPPIST-1 la 40 de ani-lumină de distanță. Multiple criterii analizate în cercetarea Heller și Armstrong încheie o serie de caracteristici de bază de capacitate aproximativă planete ipotetice necesare superhabitables. Din studiile sale, s-a extras planetele despre 2 mase terestre și 1.3 raze Pământului, numărul cu o dimensiune optimă pentru tectonica
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
la catedra de istorie și estetică media a Universității Humboldt din Berlin. În 1993 Kittler a fost distins cu "Siemens Media Arts Prize" ("Siemens-Medienkunstpreis") de către ZKM Karlsruhe ("Zentrum für Kunst und Medientechnologie" sau "Centrul pentru Arte și Tehnologie Media") pentru cercetările sale în domeniul teoriei media. El a fost recunoscut în 1996 ca Distinguished Scholar la Universitatea Yale, iar în 1997 ca Distinguished Visiting Professor la Universitatea Columbia din New York. Kittler a fost membru al Centrului Cultural Hermann von Helmholtz și
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
teoriei media. El a fost recunoscut în 1996 ca Distinguished Scholar la Universitatea Yale, iar în 1997 ca Distinguished Visiting Professor la Universitatea Columbia din New York. Kittler a fost membru al Centrului Cultural Hermann von Helmholtz și al grupului de cercetare "Bild Schrift Zahl" (DFG). Printre teoriile lui Kittler a fost tendința sa de a argumenta, cu un amestec de polemism, apocalipticism, erudiție și umor, că condițiile tehnologice au fost strâns legate de epistemologie și de ontologie. Această afirmație și stilul
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
a scris textul pe "La notion d'autorité", în 1942) și unde participă într-un maquis cu sediul în Gramat, aproape de Souillac, în sudul Franței, Kojève nu găsește de lucru.. El a fost recrutat la sfârșitul războiului, la Direcția de cercetări și studii economice (DREE) a lui Robert Marjolin, auditor în 1938 și 1939 a celebrului seminar (1933-1939) la École pratique des hautes études despre "Fenomenologia Spiritului" de Hegel. El a fost secretar al Organizației pentru cooperare economică europeană (OEEC) din
Alexandre Kojève () [Corola-website/Science/337095_a_338424]
-
scrise în stilul 'realist-socialist' și a fost apropiat de scriitori cu convingeri de stânga precum Avraham Shlonsky și Lea Goldberg. A publicat cărți despre viața și opera lor, bazate pe cunoașterea personală și pe activitățile comune, combinând memoriile proprii cu cercetarea operelor literare ca spectator implicat. Aceste cărți contribuie în mod fundamental la înțelegerea unei perioade și a atmosferei literare de la începuturile existenței statului Israel. A obținut mai multe premii: premiul Fichman, premiul Talfir, premiul Bernstein, premiul Societății Autorilor, Compozitorilor și
A.B. Yoffe () [Corola-website/Science/337109_a_338438]
-
căutare de tip neți neți”. Scopul exercițiului este de a nega raționalizările și alte metode de distragere de la conștientizarea meditativa non-conceptuală a realității. , adică „nu asta, nu asta”, este metodă de analiză vedica a negației și reprezintă ideea centrală a cercetării vedice. Cu ajutorul sau, omul autorealizat (Jnani) neagă identificarea cu toate lucrurile din lumea aceasta care nu sunt Atman, negând în acest fel Anatman. Prin acest proces gradual el neagă rațiunea și transcende toate experiențele lumești care sunt negate până ce nu
Neti neti () [Corola-website/Science/337110_a_338439]
-
egida Evenimentului zilei și Mediafax, realizări inedite în România, care au încurajat și deschis o perspectivă nouă fotojurnaliștilor, conferind un suflu nou fotografiei de presă din România. În perioada 1986-1990, Mihai Vasile a realizat fotografii științifice în cadrul Institutului român de cercetare metalurgică. Mihai Vasile a urmat cursurile Liceului de Cinematografie și ale Universității Politehnice din București. Mihai Vasile a decedat în decembrie 2014, în urma unui atac cerebral suferit într-o misiune jurnalistică, efectuată pentru organizația "Vier Pfoten International", în Fâșia Gaza
Mihai Vasile () [Corola-website/Science/337121_a_338450]
-
() este un istoric literar român, care s-a remarcat prin cercetarea intensivă și editarea operelor literare ale lui Liviu Rebreanu, B.P. Hasdeu și I.L. Caragiale. S-a născut în familia agricultorilor Voicu Ilin și al Mariei (n. Voicu) din satul oltenesc Fărcașele. A urmat studii primare la școala din Fărcașele (1941-1945
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
Tehnică de Comerț „Gheorghe Chițu” din Craiova (1948-1952) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1952-1957). A beneficiat de o bursă „Humboldt” la Universitatea din Tübingen (1969-1970; 1971) și apoi de o altă bursă la Universitatea din Bonn (1991). Cercetările sale dedicate operei literare a lui Liviu Rebreanu au fost finalizate cu o teză de doctorat în filologie intitulată "Liviu Rebreanu în lumina manuscriselor și a corespondenței sale" (1978). După absolvirea facultății a lucrat pe post de cercetător științific principal
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
Rebreanu în lumina manuscriselor și a corespondenței sale" (1978). După absolvirea facultății a lucrat pe post de cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București (din 1957). Activitatea sa profesională este consacrată, în exclusivitate, cercetării literaturii naționale sub diferite aspecte. A publicat, în colaborare, trei volume dedicate presei literare românești din secolul al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea ("Reviste literare românești din secolul al XIX-lea", 1970; "Reviste literare românești din
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
literatură universală și comparată" (1971), "Reviste progresiste românești interbelice" (1972), "Literatura română contemporană. I. Poezia" (1980), "Mihai Eminescu. Centenar" (1984), "Atitudini și polemici în presa literară interbelică" (1984). A debutat publicistic în 1959 cu un articol publicat în "Studii și cercetări de istorie literară și folclor". Studiile sale de istorie literară au apărut în revistele "Contemporanul", "Cronica", "Luceafărul", "Manuscriptum", "Revista de istorie și teorie literară", "Steaua", "Transilvania", "Viața Românească". Cercetările sale individuale au fost consacrate biografiei și operei literare a lui
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
debutat publicistic în 1959 cu un articol publicat în "Studii și cercetări de istorie literară și folclor". Studiile sale de istorie literară au apărut în revistele "Contemporanul", "Cronica", "Luceafărul", "Manuscriptum", "Revista de istorie și teorie literară", "Steaua", "Transilvania", "Viața Românească". Cercetările sale individuale au fost consacrate biografiei și operei literare a lui Liviu Rebreanu, B.P. Hasdeu și I.L. Caragiale, aducând puncte de vedere noi și constituind materiale documentare de importanță fundamentală în analiza creației literare a autorilor sus-menționați, deoarece apelează pentru
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
Uniunii Scriitorilor - Filiala Iași (2001, 2006), Premiul opera omnia acordat de revista „Convorbiri literare” (2001), Premiul opera omnia acordat de Biblioteca „Vasile Voiculescu”, Buzău (2001). A decedat la 7 august 2013 și a fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași. Cercetările etnologice și folcloristice ale lui Petru Ursache au fost realizate dintr-o amplă perspectivă interdisciplinar-enciclopedică, încercând să pătrundă până la rădăcinile creațiilor literare. Studiile publicate evidențiază preocuparea sa pentru cultura tradițională veche a poporului român, abordată laturile sale estetice și etnologice
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
o parte și de alta și chemarea "deoparte" de către judecător a celor două părți. Conform rapoartelor mass-media, procurorul Marsha Clark a crezut că femeile, indiferent de rasă, ar simpatiza cu victimele violenței domestice. Pe de altă parte, apărarea lui de cercetare a sugerat că femeile, în general, au mai multe șanse de a-l achita decât bărbații, că membrii juriului nu au răspuns bine la Clark combativ stil de litigii. Apărarea a speculat, de asemenea, că femeile de culoare nu ar
Cazul O. J. Simpson () [Corola-website/Science/337119_a_338448]
-
sub conducerea lui Sextil Pușcariu, lucrând ca asistent la fonetică experimentală, șef al secției bibliografice și al bibliotecii, apoi administrator (1940-1945). În anul 1931 obține un doctorat magna cum laude, cu teza "Edgar Quinet și românii", continuându-și în paralel cercetările cu privire la literatura transilvăneană și cercetările de literatură comparată. Studiul "Michelet și românii" (1935) este premiat de Academia Română în 1937, în urma raportului lui Nicolae Iorga. Este cooptat în învățământul universitar, fiind numit în 1943 conferențiar de istoria literaturii la Facultatea de
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]