30,776 matches
-
și comunicat public, acestea au vizat doar probleme de interes strict bisericesc, ca pregătirea Sfântului și Marelui Sinod Panortodox (din 2016) sau aspecte ale relațiilor bilaterale ale celor două Biserici Ortodoxe surori autocefale, fără nicio strategie de ordin politic. Biserica Ortodoxă Română promovează în societatea românească valorile eterne ale Evangheliei lui Hristos, care nu pot fi înlocuite de ideologii politice și strategii efemere doar pentru a fi „modern" sau „progresist". A promova în societatea secularizată de astăzi, inclusiv prin ora de
BOR o atacă pe jurnalista Sabina Fati () [Corola-website/Journalistic/102232_a_103524]
-
valorile fundamentale ale Evangheliei iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, care apără persoana și demnitatea umană, instituția familiei tradiționale, solidaritatea și cooperarea cu toți oamenii pentru binele comun al societății reprezintă misiunea constantă a Bisericii. În concluzie, acuzațiile potrivit cărora Biserica Ortodoxă Română ar susține geopolitica Rusiei și ar promova în societatea românească interesele acesteia sunt pătimașe și denigratoare. Probabil este dificil pentru unii jurnaliști să înțeleagă că Biserica Ortodoxă Română autocefală nu este subordonată niciunui centru ecleziastic extern, și nici nu
BOR o atacă pe jurnalista Sabina Fati () [Corola-website/Journalistic/102232_a_103524]
-
societății reprezintă misiunea constantă a Bisericii. În concluzie, acuzațiile potrivit cărora Biserica Ortodoxă Română ar susține geopolitica Rusiei și ar promova în societatea românească interesele acesteia sunt pătimașe și denigratoare. Probabil este dificil pentru unii jurnaliști să înțeleagă că Biserica Ortodoxă Română autocefală nu este subordonată niciunui centru ecleziastic extern, și nici nu dorește vreo „politică imperială", ci doar căutarea Împărăției cerurilor (cf. Matei 6, 33). Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxă Română își apără autocefalia bisericească și neutralitatea politică tocmai pentru
BOR o atacă pe jurnalista Sabina Fati () [Corola-website/Journalistic/102232_a_103524]
-
Probabil este dificil pentru unii jurnaliști să înțeleagă că Biserica Ortodoxă Română autocefală nu este subordonată niciunui centru ecleziastic extern, și nici nu dorește vreo „politică imperială", ci doar căutarea Împărăției cerurilor (cf. Matei 6, 33). Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxă Română își apără autocefalia bisericească și neutralitatea politică tocmai pentru a sluji cu fidelitate poporul român pe calea mântuirii.
BOR o atacă pe jurnalista Sabina Fati () [Corola-website/Journalistic/102232_a_103524]
-
rugăciuni adânci precum . Cuvintele rostite de Simeon cu acest prilej sunt numite în ortodoxie „Cântarea lui Simeon”: De asemenea, el i-a profețit Mariei participarea ei cu multă suferință în evenimentele dureroase din viața fiului său, Isus. Potrivit tradiției Bisericii ortodoxe, Simeon a fost unul dintre cei 70 de traducători din Septuaginta a textului de referință pentru Biserică. Tradiția spune că a ezitat în traducerea pasajului din Cartea Isaia, vrând să șteargă cuvântul „fecioara” și să-l înlocuiască cu „tânăra”: și
Sfântul și Dreptul Simeon () [Corola-website/Science/337551_a_338880]
-
anul de deces, și pentru acest motiv, sărbătoarea lui Simeon este 3 februarie, la o zi după întâlnirea lui cu Isus, ziua în care conform tradiției ar fi fost mort. Simeon este venerat ca sfânt de către Biserica romano-catolică, Biserica creștină ortodoxă, Biserica Anglicană și Biserica Luterană. Bisericile ortodoxe care încă mai folosesc calendarul iulian, sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie și, în consecință, sărbătoarea Prezentării lui Isus în Templu, și apoi a Sfântului Simeon sunt întârziate.
Sfântul și Dreptul Simeon () [Corola-website/Science/337551_a_338880]
-
sărbătoarea lui Simeon este 3 februarie, la o zi după întâlnirea lui cu Isus, ziua în care conform tradiției ar fi fost mort. Simeon este venerat ca sfânt de către Biserica romano-catolică, Biserica creștină ortodoxă, Biserica Anglicană și Biserica Luterană. Bisericile ortodoxe care încă mai folosesc calendarul iulian, sărbătoresc Crăciunul pe 7 ianuarie și, în consecință, sărbătoarea Prezentării lui Isus în Templu, și apoi a Sfântului Simeon sunt întârziate.
Sfântul și Dreptul Simeon () [Corola-website/Science/337551_a_338880]
-
bază un proiect al arhitectului român Duiliu Marcu, a fost inaugurat la 25 ianuarie 1928, deși construcția sa nu era finalizată și era încă ridicată doar în „roșu”. Societatea Cenușa s-a confruntat cu o puternică opoziție din partea a Bisericii Ortodoxe Române, care prin hotărârile sinodale din 1928 și 1933 a interzis orice asistență religioasă pentru cei incinerați. În opinia prelaților ortodocși ai vremii, cum au fost Iuliu Scriban, Marin Ionescu, Dionisie Lungu, Ion Popescu Mălăieși etc., incinerarea reprezenta o practică
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
și era încă ridicată doar în „roșu”. Societatea Cenușa s-a confruntat cu o puternică opoziție din partea a Bisericii Ortodoxe Române, care prin hotărârile sinodale din 1928 și 1933 a interzis orice asistență religioasă pentru cei incinerați. În opinia prelaților ortodocși ai vremii, cum au fost Iuliu Scriban, Marin Ionescu, Dionisie Lungu, Ion Popescu Mălăieși etc., incinerarea reprezenta o practică păgână și masonă, contravenind flagrant doctrinei creștine și cultului morților, fiind de asemenea un atentat la ființa „tradițională” românească. Ceea ce este
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
Ionescu, Dionisie Lungu, Ion Popescu Mălăieși etc., incinerarea reprezenta o practică păgână și masonă, contravenind flagrant doctrinei creștine și cultului morților, fiind de asemenea un atentat la ființa „tradițională” românească. Ceea ce este esențial în această poziție este faptul că Biserica Ortodoxă Română și-a menținut opinia care interzice incinerarea până astăzi. Din această cauză, Societatea Cenușa a suferit multe neajunsuri financiare. A fost oarecum dependentă de așa-zisele „afaceri administrative”, de exemplu, de furnizarea de părți din corpuri către instituții anatomice
Incinerarea în România () [Corola-website/Science/337556_a_338885]
-
cu începere de la 10 ianuarie 1919) precum și datorită contribuției sale la activitatea de organizare a Primului Corp al Voluntarilor Români din Rusia. S-a născut în data de 22 august 1877 în satul transilvănean Viișoara într-o familie de țărani ortodocși, numele mamei sale fiind Ana și al tatălui său, Ioan. Părinții săi au mai avut încă 4 copii. După școala urmată în satul natal, deși a dorit să studieze la liceul din Aiud, datorită necunoașterii limbii maghiare a urmat cursurile
Ioan Vescan () [Corola-website/Science/337571_a_338900]
-
Partidului Național Țărănesc. În octombrie 1927 a fost ales președinte executiv al organizației Mureș a P.N.Ț. A fost ales deputat de Mureș. A fost distins cu Ordinul „Ferdinand I”, pentru meritele sale. Este înmormântat într-o criptă din Biserica ortodoxă cu hramurile „Sfântul Ioan Botezătorul și Sfânta Ana” din Viișoara, județul Cluj, pe care a ctitorit-o. O stradă din Târgu-Mureș poartă numele său. În anul 1998, a fost dezvelit un bust al său în fața lăcașului de cult unde este
Ioan Vescan () [Corola-website/Science/337571_a_338900]
-
obelisc completat cu o statuie a zeiței Nike și cu un monument al Sfântului Gheorghe ucigând balaurul, ambele proiectate de Zurab Tsereteli. Înălțimea obeliscului este de exact 141,8 metri, adică 10 centimetri pentru fiecare zi a războiului. O biserică ortodoxă cu o cupolă aurită a fost construită pe culmea dealului în anii 1993-1995, urmată de o moschee memorială și de Sinagoga memorială a Holocaustului. Pe 9 mai 1995 a avut loc aici prima paradă a victoriei din perioada postsovietică, în
Dealul Poklonnaia () [Corola-website/Science/337574_a_338903]
-
timp știință și artă. Traduce poeme din limba rusă, scrise de mari poeți contemporani, (Vladimir Vîsotski ș.a. - publicate partial) , iar din franceză romanul "" de (din viața eschimoșilor), apărut sub formă de roman-foileton în revista Candela de Montreal, sub auspiciile „Catedralei Ortodoxe Romane Bunavestire” din Montreal. În prezent, pregătește pentru tipar traducerea din limba franceză a romanului de Louis Hémon, ce prezintă viața primilor coloni francezi, veniți din Normandia și stabiliți în regiunea din Canada. IV. Stabilită în Canada, din anul 2009
Ortansa Tudor () [Corola-website/Science/337582_a_338911]
-
impermeabile și a le proteja de putregai și insecte. În secolul al XVIII-lea, acest loc era situat în afara orașului Sankt Petersburg, dar aproape de marginilee acestuia. La mijlocul secolului al XVIII-lea, împărăteasa Elisabeta a Rusiei a ordonat construirea unei mănăstiri ortodoxe ruse, Mănăstirea Smolnîi, unde se presupune că ar fi vrut să se retragă la bătrânețe. Complexul mănăstiresc a devenit un monument istoric local datorită catedralei sale în stil baroc, proiectate de Francesco Rastrelli. Mănăstirea a avut o serie de grădini
Smolnîi () [Corola-website/Science/337597_a_338926]
-
, cunoscută, de asemenea, sub numele de catedrala Smolnîi, face parte din ansamblul arhitectural al mănăstirii Smolnîi, care este situat pe malul stâng al râului Neva, la Sankt-Petersburg. Este un edificiu religios resfințit din nou pentru cultul ortodox în 2009 (după ce fusese desacralizat în perioada sovietică), folosit, de asemenea, începând cu anul 1990, ca sală de concerte de muzică clasică. În 1730, Elisabeta Petrovna, fiica lui Petru cel Mare și al Ecaterinei I-a și moștenitoare a tronului
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
gri. Această catedrală cu 5 cupole este realizată într-un mod neobișnuit. Rastrelli planificase inițial construirea unei catedrale cu o singură cupolă precum catedralele europene, dar împărăteasa Elisabeta a cerut ca planul să fie realizat potrivit criteriilor obișnuite ale arhitecturii ortodoxe, adică cu cinci cupole. În cele din urmă, catedrala a fost construit așa cum a cerut împărăteasa, dar o singură cupolă domină clădirea, iar celelalte patru sunt mici turnuri clopotniță. Cupola centrală este ridicată pe un tambur și, prin mărimea sa
Catedrala Învierea Domnului (Smolnîi) () [Corola-website/Science/337596_a_338925]
-
Catedrala Sfinții Petru și Pavel (în ) este o catedrală ortodoxă rusă situată în Fortăreața Petru și Pavel din Sankt Petersburg, Rusia. Ea este primul și cel mai vechi punct de reper din Sankt Petersburg, fiind construită între 1712 și 1733 pe insula Zaiaci de pe râul Neva. Catedrala și fortăreața au
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337603_a_338932]
-
1712 și 1733 pe insula Zaiaci de pe râul Neva. Catedrala și fortăreața au fost construite ambele în timpul domniei țarului Petru cel Mare, după proiectele lui Domenico Trezzini. Turnul clopotniță al catedralei este cel mai înalt turn clopotniță al unei biserici ortodoxe din lume. Din moment ce clopotnița nu este o construcție de sine stătătoare, ci o parte integrantă a clădirii principale, catedrala este, uneori, considerată cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume. Mai există o altă biserică cu hramul Sfinții Petru și Pavel
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337603_a_338932]
-
Turnul clopotniță al catedralei este cel mai înalt turn clopotniță al unei biserici ortodoxe din lume. Din moment ce clopotnița nu este o construcție de sine stătătoare, ci o parte integrantă a clădirii principale, catedrala este, uneori, considerată cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume. Mai există o altă biserică cu hramul Sfinții Petru și Pavel la Sankt Petersburg, în cadrul complexului Peterhof. Actuala clădire, prima biserică de piatră din Sankt Petersburg, a fost proiectată de Trezzini și construită între 1712 și 1733. Turla
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337603_a_338932]
-
în vârf un înger ținând o cruce. Acest înger este unul dintre cele mai importante simboluri ale orașului Sankt-Petersburg. Catedrala conține în interior un singur iconostas (perete care separă naosul bisericii de la altar). Iconostasul este în mod normal în Biserica Ortodoxă un perete plat străpuns de trei uși, ușile împărătești aflate în centru sunt folosite doar pentru intrările solemne, iar cele două uși laterale pentru intrarea și ieșirea clerului și a altor persoane în sau din altar. Cu toate acestea, iconostasul
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/337603_a_338932]
-
() a fost un preot și teolog creștin ortodox, orientalist și traducător român. A tradus texte însemnate cuneiforme, hitite, arameice, feniciene - canaaniene și ebraice în limba română. a făcut studiile medii la Liceul „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele, și apoi la Seminarul Central teologic din București, pe care l-
Athanase Negoiță () [Corola-website/Science/337657_a_338986]
-
anii 1976 și 1981 în ciuda diferențelor ideologice-teologice, a împărtășit cunoștințele sale despre Țara Sfântă și arheologia biblică în cadrul unui seminar pentru viitori pastori ai Bisericii Penticostale. critique), Editura Stephanus, Bucarest Negoiță a publicat studii în revistele teologice: "Studii Teologice", "Biserica Ortodoxă Română", "Glasul Bisericii", "Mitropolia Ardealului", "Mitropolia Banatului", "Mitropolia Olteniei" , în "Raze de Lumină", "Amvonul", "Fântâna Darurilor", precum și două studii în "Studia et Acta Orientalia", 1977 și 1980, abordând mai ales subiecte de arheologie biblică
Athanase Negoiță () [Corola-website/Science/337657_a_338986]
-
a fost în mod explicit împotriva emigranților cadeți din Paris și s-a luptat cu liderul lor, Piotr Struve, pentru controlul asupra Universității Ruse Libere. De asemenea, a avut o abordare seculară a anticomunismului, a deplâns apropierea emigranților de Biserica Ortodoxă Rusă — biserica, susținea Slonim, nu reprezenta un fundament adevărat al culturii și identității ruse. Aceste poziții au fost rezumate în caracterizarea sarcastică a lui Slonim în "Sovremennye Zapiski" ca o „voce nepartizană a frontului larg liberal-democrat, cu unele tendințe care
Mark Slonim () [Corola-website/Science/337619_a_338948]
-
mijloace și tehnologii pe care istoria nu le-a cunoscut până acum. Principala țintă și locul unde va avea confruntarea ideologică majoră va fi religia; mai precis, Creștinismul, sau interpretarea sa ideologică. Și mai precis: Ortodoxia. Și mai precis: Biserica Ortodoxă Română, prin clerul și credincioșii săi. Pentru încă cel puțin o generație, România va bascula sau nu geopolitic, în funcție de locul unde se va așeza centrul de greutate și clivajul în strategia de a diviza BOR într-o ramura pro-ocidentală, care
Adrian Papahagi, ”Creștinismul în cetate. Manual de supraviețuire” by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/101031_a_102323]