31,059 matches
-
din cei mai reprezentativi sculptori români din generația '70. În 1961 s-a înscris la Liceul de Arte Plastice „Romulus Ladea” din Cluj-Napoca, pe care l-a absolvit în 1965. În același an a fost admis la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, secția sculptură, la clasa profesorului Kós András, pe care l-a absolvit în 1972. După absolvirea studiilor universitare a fost numit profesor la Liceul Pedagogic „George Coșbuc” din Năsăud, după care s-a stabilit la Bistrița
Grigore Bradea () [Corola-website/Science/328404_a_329733]
-
profesor la Liceul Pedagogic „George Coșbuc” din Năsăud, după care s-a stabilit la Bistrița unde, alături de alți colegi de generație, a făcut demersuri pentru înființarea unui cenaclu de creație la Bistrița și pentru alocarea unor spații pentru ateliere artiștilor plastici bistrițeni. În vara anului 1988 s-a aflat la Anieș împreună cu sculptorii Maxim Dumitraș, Anton Tănase și Mircea Mocanu, spre a sculpta, după un desen tehnic riguros, elemente din piatră destinate coloanelor și placărilor cu piatră la Casa Poporului. În afară de
Grigore Bradea () [Corola-website/Science/328404_a_329733]
-
2013, în incinta Galeriei "Arcade-24" din Piața Centrală a orașului Bistrița a avut loc evenimentul "" Un fel de om - Grigore Bradea"", dedicat împlinirii a 15 ani de la mutarea la cele veșnice a sculptorului Grigore Bradea, deosebit de activ în conturarea grupării plastice din municipiu. În galerie au fost expuse peste 30 de portrete ale sculptorului Grigore Bradea semnate de pictori și sculptori care l-au cunoscut. Între aceștia se numără Vasile Mureșan Murivale, Radu Hangan, Marius Șușcă, Elena Nacu, Georgiana Vrânceanu Cotuțiu
Grigore Bradea () [Corola-website/Science/328404_a_329733]
-
Ionel Tănase, Marius Ghenescu și Geo Goidaci - foști elevi, colegi sau prieteni - care, în schițe, desene, picturi sau sculpturi, au încercat să aducă un omagiu sculptorului Grigore Bradea. În memoria sa, Asociația Culturală „Grigore Bradea”, în colaborare cu Uniunea Artiștilor Plastici din România și Universitatea de Arte și Design Cluj Napoca, a instituit în anul 2013 un premiu Grigore Bradea care să fie decernat anual unui tânăr sculptor. Juriul care a stabilit câștigătorul premiului din 2013 a fost condus de Radu Morar
Grigore Bradea () [Corola-website/Science/328404_a_329733]
-
1977), "Vlad Țepeș" (1978), "Drumul oaselor" (1980), "Cucerirea Angliei" (1982), "Ziua Z" (1984), "Cucoana Chirița" (1986), "Trenul de aur" (1986) și "Chirița în Iași" (1987). S-a născut la 7 iulie 1925, în orașul Deva . A absolvit Institutul de Arte Plastice din București în 1952, obținând calificarea de pictor-scenograf. Ileana Oroveanu a lucrat ca pictoriță și creatoare de costume de teatru și film, debutând în cinematografie cu realizarea costumelor din filmului "După concurs" (1955). A participat la realizarea costumelor din filme
Ileana Oroveanu () [Corola-website/Science/327556_a_328885]
-
scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), considera că scenograful Constantin Simionescu „aduce prin seria B.D. și prin Explozia, Frații Jderi, sau Osînda, o apropiere de cele mai noi soluții și experiențe de armonie plastică, în special prin predilecția sa pentru decorul construit, ce are un efect de o artificialitate căutată, voită, nu de puține ori în tandem cu cel natural”.
Constantin Simionescu (scenograf) () [Corola-website/Science/327568_a_328897]
-
1975 în Franța. Este căsătorit cu Miruna Boruzescu, principala să colaboratoare. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Felix și Otilia" (1972), " Cu mîinile curate" (1972) și "Duhul aurului" (1974). A studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (secția costume și decor) din București. După absolvire a colaborat cu regizori precum Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Andrei Șerban sau Petrică Ionescu. S-a stabilit în Franța în anul 1975, împreună cu soția sa, Miruna Boruzescu. A colaborat cu
Radu Boruzescu () [Corola-website/Science/327575_a_328904]
-
acoperiș; și are motorașe cu reacție sub aripi. Și e interpretat de o păpușă iritant de simplistă și inexpresivă, dar filmată în prim-planuri insistente, ca și cum primele zece secunde n-ar fi fost de ajuns ca să-i simțim gustul de plastic vopsit”". Singurul element care mai amintește de umorul din primele filme ale lui Gopo este zmeul rănit în lupte, interpretat de Florin Piersic. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că filmul "Rămășagul" este de fapt un
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
felul său, dreptate. Ciprian trăiește periculos! Ca președinte al Asociației studenților români e urmărit mereu de autorități. Nevoit să-și reia studiile la Viena, el se stinge apoi în Italia. Ternă evocare biografică, pe un bogat fundal istoric. Interesante compozițiile plastice la care a colaborat Ovidiu Gologan: în jurul flăcării Putnei, tinerii patrioți apar ca niște distorsii spectrale. Dar emfaza dialogului explicativo-speculativ și a manierei declamatorii a actorilor curmă, curând, fiorul. Filmul devine o lungă înșiruire de festivități, discursuri, cântece patriotice și
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
(n. 1 iulie 1930, Petrila - d. 27 decembrie 1994) a fost un artist plastic și sculptor român. este fiul obermaisterului Francisc și al Victoriei. S-a născut în ziua în care tatăl său încheia lucrările tunelului de la intrarea în Petrila și se tăia panglica inaugurală. Încă din timpul școlii, din 1943 este "copil angajat
Ladislau Schmidt () [Corola-website/Science/327655_a_328984]
-
a fost realizată, la inițiativa primarului municipiului Giurgiu, Lucian Iliescu, de un artist plastic constănțean, care a realizat și "Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu din Năvodari", inaugurată la 15 august 2011, ca replică a statuii lui Mihai Viteazul din București. Intenția primarului era să o amplaseze în interiorul sensului giratoriu din apropierea Spitalului Județean de
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Giurgiu () [Corola-website/Science/327688_a_329017]
-
leagă orașul Năvodari de satul Lumina. La inaugurarea din 15 august 2011, pe lângă primarul Nicolae Matei, care a comandat lucrarea, a participat un sobor de preoți, care a săvârșit o slujbă de sfințire. Statuia a fost modelată de un artist plastic constănțean, ca replică a statuii lui Mihai Viteazul din București. Statuia a fost turnată în bronz în Turcia și este montată pe un soclu placat cu marmură, decorat cu patru leișori bucălați. Conform viziunii primarului, iluminatul va fi realizat prin
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul din Năvodari () [Corola-website/Science/327694_a_329023]
-
buchet de flori de care medicul vrea cu orice preț să se debaraseze. Nimeni însă nu i le primește deoarece „cel care le dăruiește și-a pierdut omenia în ochii destinatarilor” , iar, în mâna lui, florile par a fi de plastic. În urma întâlnirilor pe care le are cu diferite persoane, călătoria doctorului se transformă „într-un posibil drum al Damascului”. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera că filmul "Singurătatea florilor" se înscrie printre filmele
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
George Murnu întruniri lunare la Casa de Cultura a Sectorului 1 • ședinte literare cu invitați din edituri și redacții literare (Theodor Vârgolici, Zigu Ornea, Valeriu Râpeanu, Hristu Cândroveanu); • evocări de personalități aromane din domeniile filologie, istorie, traduceri, cinematografie și arte plastice; • lansări de carte și expoziții de fotografii; • conferințe pe teme de antropologie culturală, istorie și patrimoniu cu invitați de prestigiu (Romulus Vulcănescu, Ovidiu Drâmba, Emil Manu, Alexandru Duțu, Alexandru Piru, Nicolae Saramandu). Au citit din creația lor Kira Iorgoveanu, Hristu
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
este un muzeu de artă plastică românească înființat în anul 1974 în municipiul Fălticeni, județul Suceava. Este constituit din donația făcută de sculptorul român Ion Irimescu și găzduiește cea mai mare colecție de autor din România. În prezent, muzeul se află situat pe Strada Mihai Eminescu
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327034_a_328363]
-
apartamentul în care a trăit artistul, situat într-o clădire adiacentă din incinta muzeului. Împlinirea a 108 ani de la nașterea sculptorului Irimescu a fost marcată printr-un vernisaj al expoziției de artă „3 Neamțu” ce a reunit lucrări ale artiștilor plastici Cela Neamțu, Costin Neamțu și Lisandru Neamțu. În cadrul muzeului sunt organizate periodic diferite manifestări culturale precum vernisaje, expoziții, simpozioane, dezbateri, întâlniri etc. În anul 2012, clădirea principală a muzeului a intrat într-un proces de reabilitare. Pe perioada lucrărilor expoziția
Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni () [Corola-website/Science/327034_a_328363]
-
mai puternic traficant de droguri al erei sale și mulți analiști declarau că a făcut mai mult de $25 miliarde ajungând astfel unul dintre cei mai bogați oameni ai planetei. Carrillo a murit în 1997 în timpul unei operații de chirurgie plastică eșuate prin care dorea să își schimbe înfațișarea și să scape de agențiile antidrog. Se crede că a murit din cauza unui medicament care i-a provocat o insuficiență sau din cauza unei doze prea mari administrate intenționat. Cadavrele celor doi medici
Baron al drogurilor () [Corola-website/Science/327099_a_328428]
-
ilustrează concepțiile lui Mircea Eliade asupra teatrului, susținând că omul poate reuși să ajungă prin teatru la esența lucrurilor, adică la punctul de pornire al lumii, sustrăgându-se istoriei prin spectacolele teatrale. Scriitorul credea că „artele (dansul, muzica, poezia, artele plastice) au avut la origine o funcție sau o valoare magico-religioasă”, iar în contextul cultural actual, „sub formele ei radical desacralizate, cultura occidentală camuflează semnificații magico-religioase, pe care (cu excepția câtorva poeți și artiști) contemporanii nu le bănuiesc”. În concepția sa, arta
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
Panonică în anul 896. Clădirea istorică a fost restaurată în anii 1991-1994. Clădirea este în formă de bazilică. Fațada clădirii conține un portic mare cu șase coloane. Mozaicul de pe frontonul triunghiular, care îl înfățișează pe Sf. Ștefan, patron al artelor plastice, a fost adăugat în 1938 și finalizat în 1941. În spatele porticului se află o frescă triptic realizată de Lajos Deák Ébner, care a denumit cele trei părți, respectiv "Începuturile sculpturii", "Originea artei" și "Originile picturii". În calitate de cea mai mare sală
Galeria de Artă din Budapesta () [Corola-website/Science/327301_a_328630]
-
creației sale. În lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că în filmul "Povestea dragostei" Gopo este „cuceritor prin capacitatea de invenție, ba și prin distribuție”. Natalia Stancu susținea că în acest film este dominantă "„preocuparea pentru expresivitatea plastică de ansamblu și dinamismul culorii, pe realizator nepreocupându-l frumusețea, ci expresivitatea (când de excepție, când absolut comună - după împrejurări) personajelor sale, după cum nu îl interesează decât pentru anumite momente ale filmului său profesionalitatea actorilor”". Nicolae Mateescu considera că această
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]
-
Feria del hurón de Sabadell"). De asemenea, există o olimpiadă a dihorilor de casă care se ține în Mexic și este numită în spaniolă Hurolimpíada de la "huron" care înseamnă "dihor domestic". În 2002 Carlos de Mier, cu ajutorul unor tuburi de plastic și PVC a creat un joc numit "cursă de dihori" ("carrera de hurones"). A creat acest joc inițial pentru dihorii săi Coco, Sindy și Chanel. În timp jocul a devenit popular realizându-se întruniri ale Comunității Dihorilor în urma cărora s-
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
învecinat al Primăriei, Komor Marcell și Jakab Dezső. Programul ornamental-decorativ al Palatului Culturii a fost formulat de către primarul György Bernády: "„opera care se va concepe trebuie să aibă specific maghiar sub toate aspectele... trebuie să fie edificiul capodoperelor de artă plastică și decorativă inspirate din istoria maghiară și legendele populare secuiești”". De-a lungul istoriei cel mai important centru educațional al maghiarilor din Transilvania a fost Clujul, cu o viață academică intensă garantată de diversitatea facultăților universitare. Chiar dacă în Târgu Mureș
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
a Cinematografiei dirijată de Paul Popescu. Coregrafia este realizată de maestrul de balet Nicolae Sever, dansurile fiind executate de balerinii Ion Alexe și Andreea Constantinescu. La realizarea filmului a fost folosit Victor Dona pe post de maestru de lupte. Masca plastică a fost realizată de Agop Arachelian, iar trucajele de ing. Alecu Popescu (fratele regizorului). Filmul a fost realizat pe peliculă color și are o lungime de 2500 de metri utili. Copia standard a fost finalizată la 29 mai 1965. Cheltuielile
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
din poveste. Realizatorul n-a știut folosi integral trimiterile filozofico-estetice ale interesantei premise, dar a păstrat luciditatea, ironia bonomă, fina persiflare și excelența picturalității cinematografice. Ion Oroveanu (Pr. Mamaia), semnatarul scenografiei, se mișcă în largul său într-o amplă gamă plastică, de la miniatura medievală până la cea orientală, fidel pusă în valoare de imaginea lui Grigore Ionescu (Pr. excelență UNIATEC Milano). Prezențe de neuitat: Emil Botta, în rolul tenebrosului împărat și, firește, Făt-Frumosul Piersic. Secv. rapel: cântecul de pahar al lui Florin
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
sunt: Lucrezia a fost o femeie înțeleaptă și tolerantă. A acceptat să o crească pe Maria, fiica nelegitimă a lui Piero, împreună cu proprii ei copii. Lucrezia și Piero s-au asigurat că aceștia primesc o educație bună în cultură, arte plastice și pictură și s-au angajat să fie educați în filzofie, contabilitate și politică. Lucrezia și Piero voiau să fie acceptați și în afara Florenței, în special în Roma. Pentru a îmbunătăți starea socială a familiei, Lucrezia a aranjat o căsătorie
Lucrezia Tornabuoni () [Corola-website/Science/330571_a_331900]