4,140 matches
-
cu un devotament rar întâlnit. Ea era totul pentru mine și fără ea n-aș fi rezistat tuturor tracasărilor prin care am trecut și nici n-aș fi revenit la normal după îmbolnăvire. Cam în același timp cu mine se îmbolnăvește și cel căruia, deși nu-i făcusem nimic, mi-a cauzat atâta rău! Proaspăt pensionar de boală, de Crăciun mergem la copii la București. La revenirea în Bârlad aflu că bietul meu neprieten sfârșise în chinuri groaznice, măcinat de un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
lumânare, ies năucit și anunț vecinii, apoi rudele... Telepatia a funcționat perfect. Mariana, fiica noastră, aflându-se în tren spre București, la ora fatală leșină în tren gândindu-se la mama ei, iar nepotul rămas la Putna în vacanță se îmbolnăvește din senin la aceeași oră. Ceva asemănător se întâmplase cu tatăl meu, care în momentul rănirii mele pe front a început să bată din palme spunând: „Alixandru meu e în pericol” Era august și o căldură... Ajutat de vecine și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la Priponeștii nașterii mele, la un cerc pedagogic al învățătorilor din plasa Crivești trebuia să se țină o lecție model. Pe lângă organele de specialitate, asistau și noile organe de partid și de stat. Cel numit să țină lecția s-a îmbolnăvit subit - i-am înțeles gestul - și cu o oră înainte de a se ține lecția, inspectorul școlar se ruga de unul, de altul să țină lecția respectivă. Văzând frământarea inspectorului, îi cer să-mi dea un manual și să-mi indice
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
capabil să țină piept economiei propriei gospodării; dar de câte ori ieșea la iveală câte un caz complicat de tâlhărie, diverse scrupule sau Îndoieli juridice Îl opreau să ia vreo măsură. Când bunul simț cerea concedierea vreunui servitor ticălos, aproape matematic se Îmbolnăvea grav micuțul fiu al omului respectiv și preocuparea de a-i aduce cei mai buni medici de la oraș anula orice alte considerațiuni. Deci - una peste alta - tata prefera să lase toată situația gospodăriei Într-o stare de echilibru precar (nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de a excela În toate. Într-o seară de iarnă, pentru că nu-și făcuse tema și prefera să facă o pneumonie decât să se facă de râs la tablă, s-a expus unui ger polar, În speranța că se va Îmbolnăvi la timp, stând În fața ferestrei deschise, doar În cămașă de noapte (fereastra dădea spre Piața Palatului și spre coloana ei lustruită de razele lunii); a doua zi era Încă sănătos tun și Întâmplător profesorul de care se temea a căzut
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu aveam, evident, chemare. Îmi amintesc amuzat acum de „palpitantele” seminarii de matematică în timpul cărora, împreună cu un coleg ce urma și el să „dezerteze”, tot în favoarea Filologiei, tremuram să nu fim scoși la tablă. „Dacă mai continuă așa, o să mă îmbolnăvesc de inimă”, obișnuia să spună colegul meu pe atunci destul de rotofei, și replica lui mi se părea plină de haz. În primăvară (1955) am abandonat Politehnica pentru ca în toamna aceluiași an să fiu din nou în anul I, de data
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
i-a sunat cu adevărat a suportat cu mult mai bine boala, cele două săptămâni de după primul atac cerebral)... O asemenea „figură” ne-a făcut mama, țin minte, la puțină vreme după mutarea noastră la bloc. A răcit, s-a îmbolnăvit de gripă și imediat s-a întunecat ca un nor negru, de ploaie, s-a închis într-un fel de resemnare ostilă. Ca s-o scoatem din starea asta, am chemat-o pe Jeni, care a încercat, în felul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe mama de această penibilă pățanie postumă... * Nu am purtat doliu după mama. Sau nu multă vreme. Și totuși, un semn de doliu există, undeva printre hârtiile mele. Mai exact în manuscrisul Dicționarului personajelor lui Dostoievski. Când mama s-a îmbolnăvit pe neașteptate, lucram la personajul Katerina Ivanovna din Frații Karamazov. Pe 15 decembrie am internat-o la Spitalul nr. 9, iar pe 21 (era într-o luni) un profesor, o somitate ne-a dat (v. mai sus) mari speranțe afirmând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
uluitoare, revelatoare cuvinte pe care foarte puțini mari poeți cred că le-ar fi putut spune: „Atunci la ce folosește el? La ce e bun un drum care nu duce la o biserică?” Căința e un film care te poate îmbolnăvi și care, pe mine, chiar m-a îmbolnăvit, inclusiv la propriu. L-am văzut în primăvara timpurie a anului 1988, când, după multe stăruințe din partea mea, o colegă de la România literară mi-a împrumutat în fine, pentru o săptămână, prețioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
poeți cred că le-ar fi putut spune: „Atunci la ce folosește el? La ce e bun un drum care nu duce la o biserică?” Căința e un film care te poate îmbolnăvi și care, pe mine, chiar m-a îmbolnăvit, inclusiv la propriu. L-am văzut în primăvara timpurie a anului 1988, când, după multe stăruințe din partea mea, o colegă de la România literară mi-a împrumutat în fine, pentru o săptămână, prețioasă casetă (pe atunci domicilia la noi, împreună cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mea ceva de dat celor mai necăjiți dintre câinii vagabonzi. * Supus de atâția ani la o uriașă presiune a adversității și nu o dată chiar a ostilității și urii, era imposibil ca organismul și nervii mei să nu cedeze. M-am îmbolnăvit, prin urmare - deocamdată doar de milă, de o milă bolnăvicioasă față de pisicile nimănui și față de câinii vagabonzi. De câte ori văd una mai jigărită sau unul mai costeliv simt ca o lovitură în plex. Mă surprind căutându-mi pretexte să ies cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
altfel la București, în gara Filaret, abia după vreo două săptămâni... Ce-ai fi mâncat, ce-ai fi băut în timpul ăsta? Mai ales că era cald, tare cald, toiul verii, mijlocul lui iulie... Te-ai fi speriat, te-ai fi îmbolnăvit rămânând atâta vreme singură, închisă în vagonul acela închis... Și totuși, trebuia să găsim o soluție, să te luăm la București... Iartă-ne, Țiți, iartă-ne... Dar tu cum te-ai descurcat fără noi, cum ai dus-o? Și cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
răzbunat pe mama și i-a dat foc casei, lăsând-o asupra iernii fără un acoperiș deasupra capului. Casă fiind acoperită cu stuf, a ars fără milă. Mama s-a speriat tare de tot, s-a supărat și s-a îmbolnăvit în scurt timp. Asta s-a întâmplat pe 13 spre 14 septembrie 1942. Spre Ziua Crucii. Din mila lui Dumnezeu a fost ajutată de Biserică din sat și din satul vecin, Cișmea. Cu ajutorul primit a acoperit casă cu dranița și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
împreună cu părinții mei, liturghisind ca preot în biserica din Râmnicelu. Fiica lui unchiu a făcut facultatea de Biologie și în timpul studenției s-a căsătorit cu medicul Mircea Voica. Ambii au primit servici în orașul Adjud, unde unchiul s-a îmbolnăvit și a plecat pe drumul veșniciei. A fost îngropat în cimitirul orașului. L-am plâns mult, cu lacrimi grele, și eu și unchiul Ștefan și tanti Florica. Cred că la toate slujbele pe care le-am oficiat ca preot l-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la un atelier de tricotat, pentru ca să învețe meserie. Era foarte îndemânatecă. Cu mari sacrificii, părinții ei i-au cumpărat o mașină de tricotat. Lucra frumos. Avea mult de lucru. Executa modele foarte complicate. După ce s-a căsătorit s-a îmbolnăvit și a trebuit să renunțe la atelierul de tricotat. Vărul Gheorghe, al doilea fiu al mamei Ileana, a fost dus să învețe meserie la o turnătorie din Ploiești, la un patron. Deși era băiat vioi, frumos și mai voinic decât
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la înălțarea unor diguri de pe malul Dunării. Pentru că tata era nevăzător, a trebuit să meargă Dinu, deși minor, la executarea ordinului. Condițiile în care a muncit, chinurile la care a fost supus, nu se mai pot descrie. Dinu s-a îmbolnăvit, dar și așa bolnav a fost obligat să muncească, în cât a venit acasă pentru ca să nu moară acolo, pe malul Dunării. Părinții erau de acum convinși că băiatul va muri. Dar Dumnezeu i-a dat sănătate. Nu mult după ce s-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a lui tata, a fost numit brigadier la via colectivei, care se întindea pe 300 de hectare. La vie, mai ales la stropit, lucra singur cu pompa de stropit în spate și fără mască protectoare. Din această cauză, s-a îmbolnăvit și a ajuns la spital. Doctorii i-au găsit intoxicație în sânge și vase de sânge perforate în stomac. După însănătoșire a revenit la vița de vie a colectivei. În anul următor, după ce s-au copt stugurii, înainte de a fi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
durat mai bine de cincisprezece ani. Cu ajutorul fratelui Dinu, Petrișor a intrat la Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc iar Florică a făcut liceul „Neculai Bălcescu” din Brăila. Surmenată, necăjită, învinsă de necazuri, sora Netuța a făcut o depresie, s-a îmbolnăvit și cu ajutorul unchiului Constantin a fost internată la Spitalul de boli nervoase din Iași. Boala, slăbiciunea, frica, s-au mai ameliorat, dar a fost pensionată pe motiv de boală, în timp ce copii ei erau la liceu. Petrișor a făcut Academia Militară
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
trecut la cursurile de zi. Datorită lipsurilor din organism, pe care le purta din prima copilărie, datorită mizeriei din internatele prin care a trecut, datorită eforturilor zilnice pe care le făcea ca electrician ziua și student noaptea, Titi s-a îmbolnăvit de plămâni. În acel timp eram preot în comuna Strunga din raionul Târgu Frumos. După ce a stat într-un sanatoriu fără ca să se amelioreze starea sănătății lui, a venit la noi la Strunga. Livia cu grija, cu păstrarea curățeniei, cu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
facem probleme altora, ca să nu mai incomodăm cu profesionalismul, cu conștiinciozitatea noastră pe cei ce „trebuie” să ajungă sus, cât mai sus. Prelucrat sistematic de colegii care râvneau să ajungă Dirctrori la Fabrica de Panouri Electrice, bietul Tit s-a îmbolnăvit de inimă, a făcut depresie psihică și a ajuns pensionar mai înainte de vreme. Deși Titi a făcut matematică și fizică la Politehnică, talentul lui era pentru literatură, pentru poezie. Este un om de o delicatețe exagerată, bolnăvicioasă. Este un mare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
profesor american care doar îi supraveghează travaliul scenic prin sporadice observații pertinente. Cu regretul că Adina, datorită schimbării climei, a devenit indisponibilă la „Tosca”, după ce a făcut o foarte bună impresie în prima zi de repetiție și apoi s-a îmbolnăvit, o așteptăm la revanșă, altădată. Vigoarea și robustețea glasurilor celor doi colegi, care din când în când ne devin oaspeți, îi mobilizează la înaltă performanță și pe ceilalți interpreți, cum s-a văzut. Când apar în distribuție, devin de fiecare
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
un nou născut. Era vegetarian și în timpul iernii mânca numai porumb copt și măcinat cu râșnița de cafea. Mânca făină sau o prefăcea în pâine, dacă pâinea poate fi și mămăligă. Din păcate, după cum am auzit, mai târziu s-a îmbolnăvit de tuberculoză, pierdere mare pentru puținii însemnați cu har deplin pedagogic. Alt învățător era Vasile Zaharov, de loc din comuna Nerușai, la opt kilometri distanță de Galilești. Învățătoare erau Lena și Nina Munteanu, surorile lui Teofan, și el fiu de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ca ministru de finanțe pe Constantin Argetoianu. În acest timp, numai în județul Ismail, cunosc două cazuri de dispariție a unor învățători: unul în comuna Caramahmet care, mâncând doar pâine de orz cu murături (și acestea pe datorie) s-a îmbolnăvit grav și a murit. Era din Oltenia. și o învățătoare din Fântâna Zânelor care, nemaiputând suporta foamea, în timpul unei recreații a luat o felie de pâine din ghiozdanul unui copil. A fost văzută și, de rușinea lumii, s-a spânzurat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mică. Trebuia căldură multă fiindcă băiatul avea nouă luni și era o epidemie mare de pojar în comună, o formă grea, care trimitea zilnic câțiva copii spre cimitir. și cum de ce îți este frică, de aia nu scapi, Petrișor se îmbolnăvește iar Steluța era mică și slabă, avea numai 42 de kilograme, cu opt mai puțin decât mine, și pe deasupra și alăpta copilul. De mers la Vlădiceni, la doctor, nu se putea. La Bolgrad era un foarte bun medic, Culev, dar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la colivar. Iertare părinte, spun eu după consumarea episodului. De ce să te iert, domnule învățător? Săraca ființă a lui Dumnezeu a simțit că nu prea ai timp de venit la slujbă și a încercat să te înlocuiască. Mi s-au îmbolnăvit copiii. Febră, hai și tuse, în fine, grijă și necazuri mari. Îl chemăm pe doctorul Axinte. Îi examinează și spune că dacă n-au mai avut rugeolă atunci asta au. și a adus trei tomuri mari de medicină generală, boli
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]