3,379 matches
-
de conducătorii unui cazinou în care reușise să câștige mulți bani, fiind trimis într-o "casă a iluziilor". Hedrock se infiltrează în structura Arsenalelor, urcând treaptă cu treaptă pentru a-și îndeplini scopul de a asigura echilibrul dintre Arsenale și Împărăteasă. Cu ajutorul lui, Lucy pleacă după Cayle în "casa iluziilor", dar, când este pe cale să îl salveze de acolo, acesta e deportat pe Marte. Pentru a-l ajuta să revină pe Pământ, Banca a Cincia îi oferă tânărului un mic împrumut
Arsenalele din Isher () [Corola-website/Science/321407_a_322736]
-
oamenii nedreptățiți. Cu ajutorul Făuritorilor de arme, Fara își recuperează banii și magazinul. Reușind să evadeze de pe Marte, Cayle se întâlnește cu eu-l său din viitor. Astfel, află că s-a căsătorit cu Lucy și s-a înrolat în armata Împărătesei, această existență dublă fiind posibilă datorită clădirii temporale a Împărătesei. Aceasta este decisă să pună capăt corupției din Imperiu și, pentru asta, este nevoie să facă pace cu Arsenalele, lucru orchestrat de Hedrock. Ultimul lucru pe care îl mai are
Arsenalele din Isher () [Corola-website/Science/321407_a_322736]
-
și magazinul. Reușind să evadeze de pe Marte, Cayle se întâlnește cu eu-l său din viitor. Astfel, află că s-a căsătorit cu Lucy și s-a înrolat în armata Împărătesei, această existență dublă fiind posibilă datorită clădirii temporale a Împărătesei. Aceasta este decisă să pună capăt corupției din Imperiu și, pentru asta, este nevoie să facă pace cu Arsenalele, lucru orchestrat de Hedrock. Ultimul lucru pe care îl mai are de făcut acesta este să obțină de la Împărăteasă distrugerea sediului
Arsenalele din Isher () [Corola-website/Science/321407_a_322736]
-
temporale a Împărătesei. Aceasta este decisă să pună capăt corupției din Imperiu și, pentru asta, este nevoie să facă pace cu Arsenalele, lucru orchestrat de Hedrock. Ultimul lucru pe care îl mai are de făcut acesta este să obțină de la Împărăteasă distrugerea sediului din care atacă energetic Arsenalele, scăpându-l astfel și pe McAllister de la pendularea sa prin timp.
Arsenalele din Isher () [Corola-website/Science/321407_a_322736]
-
piatră bolovănoasă, serpentine asemănătoare unei scări încolăcite, dar fără trepte. Acele căi se numeau "kihlias". Cea din sud a dispărut cu ocazia lucrărilor pentru un minaret. Galeria centrală, poziționată în fața altarului, adică partea vestică a potcoavei galeriilor, era destinată numai împărătesei și suitei sale. Partea nordică a galeriei, a potcoavei, era destinată ca "ginaeceum" sau "matroneum", fiind destinată numai femeilor care asistau la slujbe. Cea mai atractivă este galeria sudică la care se ajunge după ce se trece printr-o deschidere a
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
geometrice pe fond auriu. Galeriile de la etaj dețin cele mai spectaculoase mozaicuri cu figure umane din arta bizantină, dar și acoperiri cu mozaic pe bolte și arcuri. Se amintesc mozaicurile: "Iisus încadrat de împăratul Constantin al IX-lea Monomachos și împărăteasa Zoe", un tablou al "Fecioarei cu Pruncul în brațe, încadrată de Ioan al II-lea Comnen și împărăteasa Irina", un tablou al prințului nefericit "Alexios", fiul celor doi, pătrunzătorul "tablou Deisis", în care Iisus are alături pe Sfânta Fecioară și
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
dar și acoperiri cu mozaic pe bolte și arcuri. Se amintesc mozaicurile: "Iisus încadrat de împăratul Constantin al IX-lea Monomachos și împărăteasa Zoe", un tablou al "Fecioarei cu Pruncul în brațe, încadrată de Ioan al II-lea Comnen și împărăteasa Irina", un tablou al prințului nefericit "Alexios", fiul celor doi, pătrunzătorul "tablou Deisis", în care Iisus are alături pe Sfânta Fecioară și Sfântul Ioan Botezătorul, împăratul Alexandru, asociat la domnie cu Leon al VI-lea. La parter, deasuppra "Porții imperiale
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
său, Țarul Nicolae al II-lea. După căderea monarhiei ruse în februarie 1917, Vasili, atunci în vârstă de zace ani, era în vacanță la Ai-Todor, moșia tatălui său din Crimeea. La sfârșitul lui martie, ambii părinți, toți frații săi și împărăteasa bunică Maria Feodorovna erau de asemenea în Crimeea. După Revoluția rusă, când bolșevicii au preluat puterea în octombrie 1917, Prințul Vasili împreună cu părinții, frații și bunica au fost plasați sub arest la domiciliu. La 11 martie 1918 ei au fost
Prințul Vasili Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/321457_a_322786]
-
prizonieri bulgari, iar unui bulgar din 100 i se lasă un singur ochi, pentru a-i conduce pe ceilalti înapoi la Samuil. a fost un membru marcant al puternicei dinaștii Macedonene. Fiu al lui Romanus al II-lea și al împărătesei Theophano, de origine armeana și nepot al împăratului Constantin VII Porfirogenetul, Vasile a avut o copilărie zbuciumata. Orfan de tată de la 5 ani(963), care îl asociase deja la tron, tânărul prinț și-a văzut tronul ocupat pe rând de
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
Constantin VII Porfirogenetul, Vasile a avut o copilărie zbuciumata. Orfan de tată de la 5 ani(963), care îl asociase deja la tron, tânărul prinț și-a văzut tronul ocupat pe rând de Nicefor al II-lea Focas - prin căsătoria cu împărăteasa văduva - și de Ioan I Tzimiskes, care l-a ucis pe Nichifor Focas și a trimis-o pe împărăteasa în exil. Însă în 976 Ioan Tzimiskes, un împărat foarte competent de altfel, moare, iar Vasile, în vârstă de aproape 20
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
deja la tron, tânărul prinț și-a văzut tronul ocupat pe rând de Nicefor al II-lea Focas - prin căsătoria cu împărăteasa văduva - și de Ioan I Tzimiskes, care l-a ucis pe Nichifor Focas și a trimis-o pe împărăteasa în exil. Însă în 976 Ioan Tzimiskes, un împărat foarte competent de altfel, moare, iar Vasile, în vârstă de aproape 20 de ani, ocupă tronul că împărat legitim sub numele de Basileios ÎI la 10 ianuarie al aceluiași an. În
Vasile al II-lea () [Corola-website/Science/316333_a_317662]
-
Prințesa (22 octombrie 1858 - 11 aprilie 1921), a fost ultima împărăteasă a Germaniei și regină a Prusiei. A fost fiica cea mare a lui Frederic al VIII-lea, Duce de Schleswig-Holstein și a Prințesei Adelheid de Hohenlohe-Langenburg. Bunicii materni au fost Ernst I, Prinț de Hohenlohe-Langenburg și Prințesa Feodora de Leiningen
Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein () [Corola-website/Science/316335_a_317664]
-
oficial. Familia îi spunea Augustei "Dona". S-a bucurat de o relație oarecum bună cu soacra ei, Victoria, care a sperat ca Dona va vindeca ruptura dintrea ea și fiul ei, Wilhelm; din păcate acest lucru nu s-a întâmplat. Împărăteasa a fost de asemenea supărată că titlul de Șef al Crucii Roșii i-a fost acordat Donei, care nu avea experiență în munca de caritate sau înclinație (deși în memoriile ei, Prințesa Victoria Luise a pictat diferite imagini care să
Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein () [Corola-website/Science/316335_a_317664]
-
i-a fost acordat Donei, care nu avea experiență în munca de caritate sau înclinație (deși în memoriile ei, Prințesa Victoria Luise a pictat diferite imagini care să ateste că mama ei iubea munca de caritate). Se spune, că atunci când împărăteasa Victoria s-a plâns de Augusta Victoria, mama ei, regina Victoria, a declarat că Augusta Victoria a fost un nimeni care nu ar fi devenit ceva fără căsătoria cu Wilhelm. Augusta și soacra ei au devenit mai apropiate când Wilhelm
Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein () [Corola-website/Science/316335_a_317664]
-
și extorca bani de la ei. În cele din urmă, atunci când acesta a încercat să efectueze o asemenea operație cu unul dintre cei mai bogați meșteșugari, orășenii s-au răsculat și l-au lapidat pe eparhul capitalei. Soțul uneia dintre surorile împărătesei, megaducele Mihail Stryphnos, poreclit "pântecosul", împreună cu Stiriones, drungarul flotei comercializa deschis bunuri din arsenalele departamentului marinei militare. Totul se vindea: ancore, pânze, odgoane, cuie, vâsle. La momentul expediției cruciaților împotriva Constantinopolului (1204), în porturile capitalei nu s-a găsit nici o
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
Prințul Yoshihito s-a născut la Palatul Akasaka din Tokyo ca fiu al împăratului Meiji și al Yanagihara Naruko, o concubină oficială a împăratului. Era o practică obișnuită a timpului ca mama lui să fie considerată consoarta împăratului Meiji, împărăteasa Shōken. El a primit numele de Yoshihito Shinnō și titlul de "Haru-no-miya" de la împărat la 6 septembrie 1879. Cei doi frați mai mari ai săi muriseră de mici, și el însuși era bolnăvicios. La trei săptămâni după ce s-a născut
Împăratul Taishō () [Corola-website/Science/316411_a_317740]
-
Arisugawa Taruhito. În această perioadă, a început să studieze limba coreeană. A fost numit primul împărat de Tokio din cauză că el a fost primul împărat care și-a trăit întreaga viața în Tokio. A fost căsătorit cu prințesa Kujō Sadako, viitoarea împărăteasă Temmei. De-a lungul domniei sale a avut mari probleme de sănătate, încă de la naștere. În decembrie 1926, a fost anunțat faptul că împăratul s-a îmbolnăvit de pneumonie. A murit din cauza unui atac de cord pe data de 25 decembrie
Împăratul Taishō () [Corola-website/Science/316411_a_317740]
-
în care a domnit, deci în cazul lui, . , pe numele său Mutsuhito, a fost fiul Împăratului Kōmei și a unei dintre concubinele oficiale, Yoshiko Nakayama, devenind prinț moștenitor pe data de 11 iulie 1860, când a fost adoptat oficial de Împărăteasa Shōken. Deoarece la încoronare avea doar 14 ani, Nariyuki Nijō a servit drept regent ("sesshō"). A fost căsătorit cu Masako (după căsătorie, Haruko) Ichijō, viitoarea Împărăteasă Shōken. Mutsuhito s-a născut la 3 noiembrie 1852 într-o casă mică pe
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
prinț moștenitor pe data de 11 iulie 1860, când a fost adoptat oficial de Împărăteasa Shōken. Deoarece la încoronare avea doar 14 ani, Nariyuki Nijō a servit drept regent ("sesshō"). A fost căsătorit cu Masako (după căsătorie, Haruko) Ichijō, viitoarea Împărăteasă Shōken. Mutsuhito s-a născut la 3 noiembrie 1852 într-o casă mică pe proprietatea bunicul din partea mamei, la nord de "Gosho". La acel timp, nașterea era considerată a fi poluantă, așa că prinții imperiale nu se nășteau la Palat, ci
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
biografi spun că a leșinat când a auzit pentru prima dată focuri de armă, în timp ce alții neagă această relatare. La 16 august 1860, Sachinomiya a fost proclamat prinț de sânge și moștenitor al tronului, și a fost formal adoptat de împărăteasa Eishō. Câteva luni mai târziu, la 11 noiembrie, a fost proclamat prinț moștenitor și a primit numele de adult, Mutsuhito. Prințulși-a început educația la vârsta de șapte ani. S-a dovedit un student indiferent, și mai târziu în viață a
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
așa cum ar fi cerut tradiția, ci a trăit un timp în obscuritate și mai târziu a fost primit la curtea imperială. Curând după ascensiunea sa, oficialii împăratului i-au prezentat-o pe Ichijō Haruko ca pe o posibilă mireasă. Viitoarea împărăteasă era fiica unui funcționar imperial și era cu trei ani mai mare decât mirele, care trebuia să aștepte să se căsătorească până după "gembuku" (ceremonia de masculinitate). Cei doi s-au căsătorit la 11 ianuarie 1869. Deși a fost prima
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
era fiica unui funcționar imperial și era cu trei ani mai mare decât mirele, care trebuia să aștepte să se căsătorească până după "gembuku" (ceremonia de masculinitate). Cei doi s-au căsătorit la 11 ianuarie 1869. Deși a fost prima împărăteasă consort japoneză care a jucat un rol public, ea nu a avut copii. Totuși, împăratul Meiji a avut 15 copii cu cinci concubine oficiale. Numai cinci dintre acești copii au atins vârsta adultă. La 19 septembrie 1868, împăratul a anunțat
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
a privatizat primele instituții guvernamentale. S-a introdus învățământul obligatoriu, pentru început în 1879 la 4 ani (16 luni), iar în 1907 durata învățământului obligatoriu a crescut la 6 ani. După ce a decedat pe data de 30 iulie 1912 dimineața, împărăteasa și ceilalți membri ai familiei și-au luat rămas-bun de la el înainte de a fi pus în sicriu. Toate funcțiile curții imperiale au fost suspendate timp de 5 zile, și timp de 2 săptămâni au avut rituale zilnice. Spre deosebire de ritualele ce
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
acestuia, la 13 septembrie 1598. Încă din 1568, de la vârsta de doi ani, a fost promisă lui Rudolf al II-lea, Împărat Roman (18 iulie 1552 - 20 ianuarie 1612), fiul împăratului Maximilian al II-lea și a Mariei a Spaniei. Împărăteasa Maria era mătușa Isabellei, fiind fiica lui Carol Quintul. Isabella a așteptat mai mult de 20 de ani înainte ca excentricul Rudolf să declare că el nu are nici o intenție să se căsătorească cu cineva. După ce unchiul ei, Henric al
Isabella Clara Eugenia a Spaniei () [Corola-website/Science/316410_a_317739]
-
celebrează victorii și cuceriri ale împăraților, reprezintă zeități, alegorii simbolizând calități asociate împăratului, monumente, provincii personificate, animale. Pot fi numărate uneori mai multe sute de reversuri diferite pentru un singur împărat, printre care unele sunt de o importanță istorică deosebită. Împărătesele și copiii familiei imperiale sunt reprezentați, uneori. * "Cistiphoros / Cistofor" de argint era în circulație în Asia Mică. Valora 3 denari romani sau 4 drahme grecești; pe monedă, era gravată caseta cu odoarele lui Bacchus. Este cunoscut că în primul secol
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]