27,730 matches
-
poftă și cînd s-a întors Cepoi ar fi gustat cu plăcere o bucată din moș Cazacioc. Cînd au ajuns acasă, Cepoi vede colierul la gîtul nevestei. Colierul, nevastă... A, l-am uitat la gît. Atunci nu-l mai dăm înapoi! Nici vorbă. Ce, mă crezi proastă?! Ce oameni! Gabriel Spînu era atît de obosit încît ațipea cîteva fracțiuni de secundă chiar și în timpul rulării cu o viteză apropiată de suta de kilometri pe oră. Normal ar fi fost să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
arăt eu, se oferea ca profesor fata. Închideau ochii, băiatul își umezea abundent buzele și Ramona executa scene din film. Prindea băiatul de după ceafă și-l trăgea spre ea. Problema apărea cînd băiatul dădea să scape și se trăgea înspre înapoi. Evident că fata depunea un efort mai mare la tras capul spre ea și reacția lui Dorinel creștea în intensitate. Dar nu te mai trage înapoi, lasă-te conduse de mîna mea! Urma sărutul, lung, înădușitor, forțat și cu efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trăgea spre ea. Problema apărea cînd băiatul dădea să scape și se trăgea înspre înapoi. Evident că fata depunea un efort mai mare la tras capul spre ea și reacția lui Dorinel creștea în intensitate. Dar nu te mai trage înapoi, lasă-te conduse de mîna mea! Urma sărutul, lung, înădușitor, forțat și cu efect contrar scopului. Copiii se retrăgeau, Ramona era îngrețoșată de saliva de pe buzele băiatului și băiatul respira des, că prea s-a înădușit. Dezamăgiți de efectul "iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și tot ce povesteau era legat de "ce au mîncat". Niciodată nu povesteau despre "ce au văzut". Rareori mai arătau și ce au cumpărat, în general "grosolănii din aur masiv". Claudia merge la baie, face un duș fierbinte și vine înapoi în pat. Viorel s-a înfășurat cu plapuma și, deși femeia trăgea cu putere spre ea o bucățică să se învelească, acesta se îndîrjea prin somn să nu cedeze nici un milimetru. Renunță în fața acestui egoism fără margini și încet, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fiecare coala A4, dâră de foame în icoană. Foșnetul paginilor aducea a rochie de mătase. Lacătul auriu, chinezesc, o singură cheie era precum un clopot ce chema la miezonoptică. De sub plapumă, în tindă, descuia cufărul, dosea revista în sân și... înapoi, sub plapumă, până în zori, când haremul trebuia să fie găsit cu ușile ferecate. Un sentiment ciudat, ceva între ură și păcat, îi măcina sufletul. Mai târziu și-a dat singur răspunsul: pe de o parte, era gelos pe tată-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
între ei. Durerea nu se divide niciodată în porții egale: amanții iau cât să le fie bine între cearșafuri, frații se leapădă după modelul biblic, soții se vând în certificate, părinții se exfoliază din fotografii și uită să mai vină înapoi. Dincolo de glasul pământului, o solidaritate a sângelui. Durerea creează senzația de cerc, cercul, dacă se închide în jurul "lui" sau "ei", sufocă cercul în jurul "lor", unește. La 15 ani, strânsoarea cercului îmbrățișarea lui Dumnezeu. 14. Genia nu a suportat regimul cazon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de brusture, depou într-o frunză de plop; cobora Petru în piatră și piatra i se așternea pat, și piatra i se întindea masă, și piatra îi încălzea inima. Oglinda, este cea mai încăpătoare patrie. Poți sări șotronul înainte și înapoi în oglindă; poți să faci copii, poți să-i îngropi înainte de a crește mari, poți împleti pulovere, poți despleti pulovere, poți întoarce pe față firele țesute pe dos. Oglinda este cea mai performantă bandă animată: viața este o infinitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
două, roțile de fier i-au retezat venele, oiștea i-a desfăcut coastele, osia, ca un glonte de lumină, i-a străfulgerat tâmpla. Sângele șotronului se despletea pe Copou la vale, pe lângă Universitate, pe lângă Râpa Galbenă, până în Pasajul Unirii și înapoi, reflux. Câțiva oameni grăbiți culeg bucățile de viață și le așează pe targă ca pe un puzzle, cineva desenează pe asfalt cu o cretă albă... șotronul! Nu-l călcați, vă rog nu-l călcați!" Salvarea urlă ca o lupoaică la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că mai ușor i-a fost lui Dumnezeu să zidească pământul cu tot cu decor decât să gândească copilul. Pășesc, de parca ar călca pe nori, vorbesc cum șoptește vântul, zâmbesc cu soare, se face dimineață și așa rămâne cerul până trec ele înapoi de la școală, trec prin inima mea de două ori în zi: la 7 și la 13 le deschid poarta. Matei, pedofilul băgat la balamuc pentru că și-a violat copiii, profesor de filozofie, singurul nebun cu mintea limpede. Ochi de vultur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sângelui, moartea în afara cărnii este mai curată decât moartea cărnii, moartea în afara oaselor este mai curată decât moartea oaselor. Ochii umezi nu sunt ochii milei, ai îndurării, ai cerșirii; ochii umezi sunt ochii cerului; înaintea morții, cerul își ia lumina înapoi. Oare din acest motiv, condamnații la moarte sunt legați la ochi înaintea executării? Nedreaptă-i, Doamne, acoperirea luminii cu pământ. Blestemați fie cei care coboară noaptea în iris, în fântână, în icoană! Zgomotul fiarelor descătușă câteva raze de sore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a ocupa o țară el are totuși întotdeauna nevoie de ajutorul locuitorilor ei. Așa se explică de ce Ludovic XII, regele Franței, a ocupat foarte ușor Milanul și tot așa de ușor l-a pierdut; iar pentru a i-l lua înapoi, au fost de ajuns, prima oară, doar trupele lui Ludovic, deoarece locuitorii care îi deschiseseră porțile orașului, văzîndu-se înșelați în încrederea lor, și în speranța de bine pe care și-o făcuseră, nu puteau îndura supărările pricinuite de principele cel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se gîndesc la furtună cît timp vremea este frumoasă); iar în momentul cînd au început situațiile grele, s-au gîndit să fugă și nu să se apere și au sperat că popoarele lor, exasperate de îndrăzneala învingătorilor, îi vor chema înapoi. O hotărîre de felul acesta este bună numai atunci cînd alta nu este posibilă; dar este foarte greșit să renunți pentru aceasta la alte mijloace de scăpare. Căci nu este bine niciodată să te lași să cazi în credința că
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de gînd mi-a dat fiori după, ce mai!, o viață de om... Pe Ionel Caița nu-l mai Întîlnisem de vreo patruzeci de ani. Îl căutasem În cîteva rînduri traversînd În mașină Răteștii cînd spre Sătmar, cînd de acolo Înapoi spre sud, dar nu se Întîmplase niciodată să fie acasă. Însă, În vremea În care scriam la această carte și poate tocmai pentru că scriam la ea, m-am oprit din nou și am dat de el chiar În poartă. Nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
orbitoare, pe Întregul ecran al memoriei: Caița și cu mine Într-o zi Însorită, după multă ploaie, sărind În balta din josul grădinilor școlii, eu afundîndu-mă Într-o groapă din albia gîrlei, el aruncîndu-se după mine, eu Îmbrîncindu-l cu putere Înapoi, iar el trăgîndu mă de mîna cu care-l apropiasem de mal. Asta a fost tot, cîteva secunde, senzația că ne ducem și ne pierdem. El a rămas pesemne cu acea teamă de moarte, prețuind de aceea atît de mult
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să rămînă În aer, gata să cadă. Dar nu cădea, ci se-ncli na doar a picurare pînă-l plimbam eu prin lumină ca să scînteieze. Se desprindea În cele din urmă și picura pe bancă, pe caiet ori pe podea, uneori chiar Înapoi În călimară. Preț adevărat avea numărul de clipe cît, ținîndu-se de vîrful peniței ca de o geană, rămînea lacrima albastră În soare, uneori mai mult, alteori prea puțin. O revăd apoi pe Învățătoarea noastră, doamna Margareta Șpan, mai mult o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și cînd pleacă, Își fac cruce! — Da, o să vedem, a zis dînsa, o să vedem. CÎnd l-am auzit pe acel „o să vedem“, mi-am dat seama că rupsesem o punte și că nu se mai putea trece nici Înainte, nici Înapoi. Doamna Șpan Îi știa pe toți, școlari sau nu, care-și făceau semnul crucii În dreptul bisericilor, fiindcă locuia peste drum de ele, lîngă sediul colectivei. Nu avea nevoie de turnătoria mea. Sper că a fost ultima din viața asta și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu Ionel Caița. — De ce l-ai adus aici? s-a oțărît Ghiță. Fostul lui coleg de bancă i-a explicat că am și eu dreptul de a umbla peste tot prin comuna asta. — Mă! - s-a rățoit Grosoș - du-l Înapoi la orbii lui de la Cluj și aruncă-l acolo! Nu pot să mă uit la el, vrei să orbesc și eu? Și mi-a azvîrlit În față un pumn de țărînă. L-a chemat În ajutor pe unul Mecker, ÎntărîtÎndu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nările, Încerca să simtă dacă aerul e demn de respirația lui. Autoritățile române reinstaurate În comună printr un frontist al plugarilor ca primar, un moț cu glas tunător și pumnul greu, l-au repus degrabă În drepturi, i-au dat Înapoi casa și prăvălia. Nimeni nu i-a putut da Însă Înapoi soția și pe cei trei băieți. Numai Clara, prima lui fiică, avea să reapară după alți doi ani. Dar reluarea traiului de unul singur În vechea casă n-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Autoritățile române reinstaurate În comună printr un frontist al plugarilor ca primar, un moț cu glas tunător și pumnul greu, l-au repus degrabă În drepturi, i-au dat Înapoi casa și prăvălia. Nimeni nu i-a putut da Însă Înapoi soția și pe cei trei băieți. Numai Clara, prima lui fiică, avea să reapară după alți doi ani. Dar reluarea traiului de unul singur În vechea casă n-a fost deloc ușoară pentru Weisz În primele două-trei luni. Răteștenilor nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se frămînta pînă cînd, fără să sufle cuiva o vorbă, prin iulie, a evadat. Trei săptămîni l-au vînat jan darmii pe acasă și pe te miri unde, ca, Într-un sfîrșit, să izbutească să-l Înhațe. L-au adus Înapoi la Havas Mezö unde, alături de alți evadați capturați și alți răzvrătiți, a fost atîrnat de stîlp, cu mîinile legate la spate, preț de două ceasuri. Fiecare stîlp era păzit de cîte un soldat pentru ca nu cumva pedepsitul să recurgă la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
merita să curgă acel Rivulus. Și ar fi curs mult și tihnit doar pentru ea, dacă tatăl ei, colonelul, nu s-ar fi pus În fruntea unei oștiri pline de tunuri și n-ar fi pornit să-și ia fata Înapoi. Numai că n-a biruit a răzbate peste Someș, apă lată căreia hrisoavele din secolul al XIII-lea ale regelui arpadian Andrei al II-lea Îi spun „fluvius“. Colonelul și-a oprit oamenii pe malul stîng, hotărît să doboare arbori
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
oriental grec. De fapt, garda contelui la castelul din Carei era alcătuită din români, comandată fiind În limba română, cu ordinul scurt de alertare „Prinde pistol!“, un fel de „La umăr arm’!“ din zilele noastre. Drumul era extrem de lung pînă Înapoi În Suabia, dar legătura dintre ținuturile de obîrșie și noile colonii Încă se păstra către mijlocul secolului al XVIII-lea. Delegații unei colonii proaspete, unde pesemne vița-de-vie Încă nu strînsese destulă sevă, au cerut permisiunea de a se Întoarce la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ceață translucidă, a plutit o vreme pe deasupra capetelor lunecînd spre ieșire. Li se uita de sus drept În ochi celor ce cutezaseră a ridica privirea. Încet-Încet după aceea, s-a retras prin aer neîntorcîndu-și Însă fața de la oameni, a lunecat Înapoi și s-a topit În icoană. A doua zi dimineața, o mamă străină de sat și-a adus cele două fete gemene de vreo doisprezece ani la icoana minunată. Nu scoseseră o vorbă pînă atunci, dar surde pare-se că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
alegerea Cerului. Eu Însă am un cu totul alt răspuns: la Pișcari, trăia singură În 1953 și Floarea Pomeanului, fostă a Nodului, adică mama Floare. Bărbatul Îi murise. Se Întorseseră Împreună cu bani din Ame rica În 1912. Ea plecase singură Înapoi la Chicago să cîștige alți dolari și revenise cu punga destul de plină, după război, În România Întregită. După cîțiva ani, fusese silită să se ducă la București la altă muncă și se Întorsese din nou acasă cu bani noi. În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tăți beam și petreceam cu voie bună! Aci, aflu numa pălincă de napi care pute de zîci că-i din cufuritură de prune albe! Numa’ beserică pă graiu’ nost’ n-aveam acolo, da’ bună era și a tălienilor... Merem, Floare, Înapoi la America și nu ne mai Înturnăm În veci! — Merem, Gyuri, țucu-te, merem și om produce iară o farmă. — Io la pămînt nu mă mai leg. Mă fac blecșmit și tu Îi deschide iară bordingu’... Dar, cînd e să te
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]