5,491 matches
-
fiind Helga mea. De îndată însă ce-a primit această a doua acceptare, a început să arate prin tot felul de mărunțișuri că identificarea cu Helga nu era chiar așa de totală precum spusese. S-a simțit liberă, încetul cu încetul, să mă deprindă cu o personalitate care nu-i aparținea Helgăi, ci ei. Această revelație treptată, această lecuire a mea de amintirile despre Helga, a început când am ieșit din autoservire. Resi mi-a pus o întrebare agasant de practică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ajutoarele umanitare sosite cu două zile înainte din rezervele NATO scoase din garanție. Zvonul că se vor împărți ajutoare în telemea și banane la Casa de Cultură se răspâdise cu repeziciune și printre cei care, de pe trotuare, urmăreau defilarea pensionarilor. Încetul cu încetul, coloana s-a îngroșat încât, în cele din urmă, au năvălit în sala de festivități a Casei câteva sute de noi spectatori entuziaști, scandând numele lui Băcănel. Venise în mare grabă și o echipă de-a lui Cangurașu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sosite cu două zile înainte din rezervele NATO scoase din garanție. Zvonul că se vor împărți ajutoare în telemea și banane la Casa de Cultură se răspâdise cu repeziciune și printre cei care, de pe trotuare, urmăreau defilarea pensionarilor. Încetul cu încetul, coloana s-a îngroșat încât, în cele din urmă, au năvălit în sala de festivități a Casei câteva sute de noi spectatori entuziaști, scandând numele lui Băcănel. Venise în mare grabă și o echipă de-a lui Cangurașu Brandaburlea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ne apare. Dar din umbră ne pândește și ne veghează. El a venit acu și mi s-a arătat din nou. Nu știu dacă l-ai văzut și tu. Verginel nu-l asculta. Parcă îl vrăjise Biluță, cu gestica lui înceată, tacticoasă, ca într-un fel de dans. Își muie și Biluță mâinile în găleata cu zeamă albastră, apoi luă un prosop vișiniu din cabină și se șterse îndelung, aproape râgâind de plăcere. Scoase din torpedoul mașinii un pachet înfășurat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sunt în libertate sub cerul scump al patriei socialiste, ai cărei cetățeni făceau cumplită foame și exemplare acte dăruire Revoluționară, spre a-și achita și ultimile datorii externe. Criticul lansase formularea, devenită în scurt timp marca scriitorului: „Carnasierul băltit Burtăncureanu.“ Încetul cu încetul s-au născut astfel poveștile care stârneau teamă. Multă vreme s-a spus că el însuși trimitea în târg feluritele zvonuri despre posibilele sale fapte, mai ales după evenimente, când o vreme a stat cam ferit. Chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
libertate sub cerul scump al patriei socialiste, ai cărei cetățeni făceau cumplită foame și exemplare acte dăruire Revoluționară, spre a-și achita și ultimile datorii externe. Criticul lansase formularea, devenită în scurt timp marca scriitorului: „Carnasierul băltit Burtăncureanu.“ Încetul cu încetul s-au născut astfel poveștile care stârneau teamă. Multă vreme s-a spus că el însuși trimitea în târg feluritele zvonuri despre posibilele sale fapte, mai ales după evenimente, când o vreme a stat cam ferit. Chiar în seara zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Miliția, a fost trimis iar la Sibiu, la alte cursuri de perfecționare. A fost promovat ofițer în cadrul Internelor, fără a mai ști cineva cu ce se ocupa, de fapt, tânărul Goncea. Oricum, era prezent unde nici nu te așteptai și, încetul cu încetul, devenise însuși simbolul Internelor în județ. Spuneai Goncea și auzeai cătușele zornăind... „Poate e mai bine, peste anii ăștia de început, să treci cu mai multă poezie“, îi spusese Goncea romancierului. „În fond, eram cu toții tineri, plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fost trimis iar la Sibiu, la alte cursuri de perfecționare. A fost promovat ofițer în cadrul Internelor, fără a mai ști cineva cu ce se ocupa, de fapt, tânărul Goncea. Oricum, era prezent unde nici nu te așteptai și, încetul cu încetul, devenise însuși simbolul Internelor în județ. Spuneai Goncea și auzeai cătușele zornăind... „Poate e mai bine, peste anii ăștia de început, să treci cu mai multă poezie“, îi spusese Goncea romancierului. „În fond, eram cu toții tineri, plini de idealuri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Sau se răzbunau. Mă gândeam la toate astea în timp ce aproape că număram clipele care se scurgeau. Cât îl mai aveam pe Iacob. Dar și el parcă pleca din mine, chiar acolo, în biserică, clipă după clipă. Un fel de părăsire înceată. Nu mă întrebam decât: Și-apoi ce va mai fi? După singurătate ce mai poate să fie... - Nu vrei să ne-ntoarcem? Întinse mâna și o prinse pe după umeri. O trase spre el. - Vine negura aia de ploaie. Nu simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și o făceau să scuture din cap și să-și lovească ușurel coapsa. Își aminteau împreună, se amuzau împreună și nici prin gând nu le trecea că ceea ce ei considerau a fi niște întâmplări haioase și nevinovate se vor acumula încetul cu încetul ca un bulgăre de zăpadă rostogolit la vale, amenințând să le strivească fericirea. Dacă n-aș fi fost orbit de dragoste, își spunea Samuel după ce răul deja se petrecuse, cu siguranță aș fi observat la timp malfuncția gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
făceau să scuture din cap și să-și lovească ușurel coapsa. Își aminteau împreună, se amuzau împreună și nici prin gând nu le trecea că ceea ce ei considerau a fi niște întâmplări haioase și nevinovate se vor acumula încetul cu încetul ca un bulgăre de zăpadă rostogolit la vale, amenințând să le strivească fericirea. Dacă n-aș fi fost orbit de dragoste, își spunea Samuel după ce răul deja se petrecuse, cu siguranță aș fi observat la timp malfuncția gravă a programului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
timp: trebuia să mă mulțumesc cu atât. — Da, la muncă. Hai jos. O cafeluță? o întrebă Lurch pe Marie, care-și făcu apariția ocolind masa lui de lucru printr-o parte. L-am răsplătit pe băiat cu un zâmbet aprobator: încetul cu încetul. Se dădea pe brazdă. Deocamdată nu, mulțumesc. Poate după ce termin cu țopăitul. Marie se duse țintă către mobil, pe care-l prinsesem de o grindă de oțel la îndemână. Era atârnat la mică înălțime, la doar câțiva metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să mă mulțumesc cu atât. — Da, la muncă. Hai jos. O cafeluță? o întrebă Lurch pe Marie, care-și făcu apariția ocolind masa lui de lucru printr-o parte. L-am răsplătit pe băiat cu un zâmbet aprobator: încetul cu încetul. Se dădea pe brazdă. Deocamdată nu, mulțumesc. Poate după ce termin cu țopăitul. Marie se duse țintă către mobil, pe care-l prinsesem de o grindă de oțel la îndemână. Era atârnat la mică înălțime, la doar câțiva metri de podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
deja acolo sus, cum puteai să duci corpul sus, pe scara lui Iacob, dacă nu-l ridicai cu ceva? Și, pe lângă asta, cred că a fost sugrumată. Așa ceva nu poate părea un accident. — De unde știi... .? Vocea lui Sally se pierdu încetul cu încetul, acesta hotărându-se că nu ține neapărat să audă răspunsul. După ce dădu pe gât cel de-al doilea Bloody Mary, își aprinse o altă țigară de la chiștocul celei de dinainte. I-am văzut urmele de pe gât când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sus, cum puteai să duci corpul sus, pe scara lui Iacob, dacă nu-l ridicai cu ceva? Și, pe lângă asta, cred că a fost sugrumată. Așa ceva nu poate părea un accident. — De unde știi... .? Vocea lui Sally se pierdu încetul cu încetul, acesta hotărându-se că nu ține neapărat să audă răspunsul. După ce dădu pe gât cel de-al doilea Bloody Mary, își aprinse o altă țigară de la chiștocul celei de dinainte. I-am văzut urmele de pe gât când eram jos, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cealaltă. Adică i-au spus să vină la un interviu și au fost foarte impresionați de Vis. Așa că, na... Vocea se pierdu, iar el își vârî restul de foitaj în gură, strângând din fălci și mestecând cu mișcări lungi și încete, cu obrajii umflați, de parcă ar fi fost Marie Helvin 1. Dezamăgită de complicele său într-ale bârfei, Helen se îmbujoră de furie. — Va fi foarte interesant să urmărim ce se întâmplă, sări Janey imediat. E clar că MM e pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai tare de cureaua cu care îmi erau legate mâinile. S-a desprins și a picat pe pământ, cu un zgomot metalic înfundat. Aplecându-mă, l-am prins pe Hugo de brațe; încă erau încordate. Își clătină capul, cu mișcări încete, ca și cum și-ar fi scuturat apa din păr, la relenti. M-am aplecat și l-am sărutat pe buzele-i congestionate. — Hugo, e cineva care țipă în grădină. M-a lăsat jos. Abia dacă mă puteam ține pe picioare; șovăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vedere. Fiecare făcea apoi ce avea chef și nimănui nu-i trecea prin minte să comenteze decizia vecinului său. La început, a fost ca un bâzâit de țânțar. Apoi, îi aminti de huruitul înăbușit al unui avion zburând jos, dar, încetul cu încetul, sunetul ca un „puf-puf“ devenea din ce în ce mai monoton, mai tare, mai clar. Își ridică privirea. La vărsarea râușorului, stârci și papagali se înălțau în zbor, speriați de zarva ciudată ce cotropea selva, și vreo sută de „maimuțe-păianjen“ fugiră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
făcea apoi ce avea chef și nimănui nu-i trecea prin minte să comenteze decizia vecinului său. La început, a fost ca un bâzâit de țânțar. Apoi, îi aminti de huruitul înăbușit al unui avion zburând jos, dar, încetul cu încetul, sunetul ca un „puf-puf“ devenea din ce în ce mai monoton, mai tare, mai clar. Își ridică privirea. La vărsarea râușorului, stârci și papagali se înălțau în zbor, speriați de zarva ciudată ce cotropea selva, și vreo sută de „maimuțe-păianjen“ fugiră din ramură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
va ajuta în această transformare? întrebă, supărat, părintele Carlos. Toți spun că indianul trebuie să evolueze, că nu are dreptul să rămână izolat și de neatins, dar nimeni nu face un pas să se apropie de ei, să-i adapteze încetul cu încetul la civilizație. Ori sunt dați uitării cu desăvârșire, precum niște animale din selvă, ori se tabără asupra lor, încercând să fie asimilați de azi pe mâine... Aceasta este o problemă despre care am putea discuta un an, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în această transformare? întrebă, supărat, părintele Carlos. Toți spun că indianul trebuie să evolueze, că nu are dreptul să rămână izolat și de neatins, dar nimeni nu face un pas să se apropie de ei, să-i adapteze încetul cu încetul la civilizație. Ori sunt dați uitării cu desăvârșire, precum niște animale din selvă, ori se tabără asupra lor, încercând să fie asimilați de azi pe mâine... Aceasta este o problemă despre care am putea discuta un an, părinte. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lor. Căutați altceva. — Dar ei sunt cei care au cel mai mult de pierdut! Dacă insistă într-o înfruntare armată, vor fi nimiciți, și ei o știu. Lăsați ceva de la dumneavoastră, vă rog. — Dacă se deschide șoseaua, vom fi nimiciți încetul cu încetul, spuse José Correcaminos. Și poporul meu nu dorește așa ceva... Negustorii de cherestea și garimpeiros i-au asasinat de curând pe xavantes, și triburile care au fost odinioară puternice, au acum mai puțini oameni decât huanga sau yumas... Urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
altceva. — Dar ei sunt cei care au cel mai mult de pierdut! Dacă insistă într-o înfruntare armată, vor fi nimiciți, și ei o știu. Lăsați ceva de la dumneavoastră, vă rog. — Dacă se deschide șoseaua, vom fi nimiciți încetul cu încetul, spuse José Correcaminos. Și poporul meu nu dorește așa ceva... Negustorii de cherestea și garimpeiros i-au asasinat de curând pe xavantes, și triburile care au fost odinioară puternice, au acum mai puțini oameni decât huanga sau yumas... Urmări cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Melania-Anemona Zotic Încetul cu încetul, nava reușește să învingă forța colosală de atracție a pământului și se îndreaptă spre zenit, precum o barcă pe o mare agitată. Presiunea enormă care apasă pe învelișul exterior se simte și în interior, iar din când în
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
Melania-Anemona Zotic Încetul cu încetul, nava reușește să învingă forța colosală de atracție a pământului și se îndreaptă spre zenit, precum o barcă pe o mare agitată. Presiunea enormă care apasă pe învelișul exterior se simte și în interior, iar din când în când se
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]