4,538 matches
-
că trei dintre dimensiunile leadership‑ului japonez au fost preluate de leadership‑ul american (decizii consensuale, evaluări și promovări rare, interes holistic). Două dintre dimensiuni (durata angajării, caracteristicile carierei) sunt ușor atenuate, ele oscilând între tipul A și J, cu înclinații către unul sau altul. Angajarea nu mai este nici pe termen scurt, dar nici pe toată viața. Prin faptul că este pe termen lung, ea se apropie totuși mai mult de leadership‑ul japonez. De asemenea, cariera nu mai este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
În anii ’80 a început fundamentarea teoretico‑metodologică a noului tip de leadership (Bennis și Nanus, 1985, prezintă patru strategii ale conducerii transformaționale; tot în 1985, Bernard Bass elaborează și un instrument, MLQ - FORM 10, cu trei scale ce măsoară înclinația liderului de a practica mai multă sau mai puțină conducere transformațională), pentru ca în anii ’90 să asistăm la o adevărată explozie pe tematica leadership‑ului transformațional. Astfel, Tichy și Devanna (1990) accentuează efectul de transformare pe care liderii îl produc
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care își asumă un risc sunt mai persuasivi, tind să devină lideri, de aceea își asumă riscuri înalte); - ipoteza influenței informaționale (în grup se generează idei și argumente la care oamenii nu se gândiseră înainte, aceste noi informații vor favoriza înclinația spre risc sau spre precauții dacă discuția în grup oferă mai multe și mai bune argumente în favoarea soluției inițiale, aceasta va fi exagerată). Fiecare dintre aceste ipoteze, deși plauzibilă, prezintă avantaje și limite, așa încât este greu să se opteze pentru
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cât și de condescendență, îl determină pe negociator să recurgă la trucuri, la tactici de luptă neloiale și de înșelăciune, la comportamente rezervate și manipulative, la considerarea negocierii ca o luptă de inteligență și șiretenie, și nu de voință, la înclinația către preferarea ambiguității, subterfugiilor. Stilul „cerb” este întâlnit la persoanele care manifestă o mică deschidere, în schimb, o mare condescendență; dezvăluie existența unor personalități pozitive, dar puțin încrezătoare, înclinate spre evitarea conflictului și confruntării, spre pasivitate, spre solicitarea comportamentelor de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
apariția stării de bine, satisfacție, de eustres, fie pentru instalarea stărilor de disconfort, distres. De exemplu, un efort mare depus în activitatea de muncă în combinație cu o recompensă scăzută cauzează stresul (ca stare emoțională de disconfort), acccentuează și accelerează înclinația spre riscuri cardiovasculare. Noul model se înscrie în problematica justiției organizaționale, abordată și dezvoltată mai recent în psihologia organizațional-managerială. Diferitele tipuri de injustiție organizațională (distributivă, procedurală, interacțională) sunt tot atâtea surse ale stresului organizațional. În continuare, autorul se centrează pe
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
De fapt, ei sunt evazioniști ce pozează ca workaholici. La fel de cunoscută este și tipologia lui Naughton (1987). Pornind de la două dimensiuni - devotamentul față de muncă și inclinația obsesiv compulsivă -, autorul propune patru categorii de workaholici: workaholicii implicați în muncă (devotament crescut, înclinație obsesiv-compulsivă scazută) - obțin performanțe bune în munca prestată, sunt satisfăcuți, în schimb interesul față de alte domenii care nu au legătură cu munca este scăzut; workaholicii compulsivi (ambele dimensiuni sunt crescute) - de obicei au performanțe mai slabe, sunt neliniștiți, intră în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aceate ectenii sună astfel: Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot! (un alt nume în ebraică pentru Iahve - Dumnezeu; să fi vorbit chiar în zadar oare anticul Origenes?). Iată deci că numai în aparență unele cuvinte străvechi sunt stranii, de neînțeles datorită înclinației generale a vorbitorilor de a adapta cuvintele tendinței normale de exprimare cât mai sintetică, ce implică un efort de emisie al aparatului fonator cât mai redus, care a antrenat și specializat anumite grupe de mușchi în acest sens, în funcție de același
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
am schițat până acum lasă deci loc pentru o luptă chibzuită și măsurată Împotriva diverselor aspecte ale rasismului și, mai ales, Împotriva factorilor sau condițiilor care Îi favorizează apariția. Această reorientare a antirasismului presupune că vom atribui rasismul mai puțin Înclinațiilor proprii unui individ (sau unui grup) și mai mult factorilor de situație. Există destul de mulți indivizi care, În anumite contexte, par „rasiști”, conform criteriilor acceptate ca definitorii pentru ceea ce Înseamnă a fi „rasist”: acesta nu este Însă un motiv pentru
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sociale, politice și culturale) pentru a putea defini acțiunile susceptibile de a o schimba sau cel puțin de a o face să evolueze În sensul rezolvării conflictelor, pornind de la sursele acestora. Căci rasismul depinde mai mult de context decât de Înclinațiile unor actori sociali. S-ar trece astfel de la o luptă frontală Împotriva efectelor sau simptomelor la o luptă indirectă Împotriva manifestărilor rasismului, o luptă care s-ar duce Împotriva cauzelor acestor manifestări. Însă ar fi În mod necesar o cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unificator, atitudinea Își are rădăcinile În experiență, prezintă un caracter relativ durabil și exercită, o dată formată, o acțiune de reglare asupra comportamentelor, cunoștințelor și motivațiilor noastre, fără a se confunda Însă cu obișnuințele sau cu automatismele, cu instinctele sau cu Înclinațiile. Se distinge, de asemenea, precizează Jean Stoetzel În mai multe dintre scrierile sale, de trăsătura de personalitate ăcare este mai generală și, se presupune, mai stabilă ă și se diferențiazăîn funcție de o componentă afectivă, În registrul lui „pro” și „contra
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și cel mai adesea sunt, «efecte de sistem» ă ceea ce nu Înseamnă că sunt inaccesibile acțiunii oamenilor” (Dupuy, 1997, p. 265). În plus, teoretizarea propusă de Hayek nu recunoaște faptul că, În societatea capitalistă, „ideea de dreptate socială este inerentă Înclinației omului modern de a se pune mereu În locul celuilalt, de a trăi În permanență sub privirea celuilalt” (ibidem, p. 288). În sfârșit, este necesar oare să considerăm, la fel ca Hayek, că o teorie a dreptății sociale trebuie să fie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să o facem, devenim cetățeni corupți, și nu cetățeni virtuoși. Iar prețul corupției este Întotdeauna sclavia. Singura cale către libertate este calea serviciului public”. Din această perspectivă, legea trebuie folosită ca „un mijloc de a garanta o libertate pe care Înclinația noastră naturală Înspre corupție ar tinde altminteri s-o mineze” (Skinner, 1994, p. 106). Astfel, „una dintre rațiunile de a fi fundamentale ale legii În cadrul unei societăți libere este aceea de a ne obliga să fim liberi, adică de a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
tendința opusă, cea de mixofobie; ar fi inutil să Încercăm să prezicem care dintre cele două curente va domina În final; cel mai probabil este că ele vor fi constrânse să coexiste În viitor, cu toate dificultățile, pentru multă vreme”. Înclinația de a percepe metisajul din perspectiva mixofiliei se izbește, Într-adevăr, de două obstacole, cel de-al doilea fiind totuși mai probabil decât primul, deși nici tendința ce duce către acesta nu trebuie neglijată. În primul rând, o mixofobie exacerbată
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ea constituie o replică și o punere la punct În fața „abuzului de limbaj prin care, din ce În ce mai mult, ajungem să confundăm rasismul În sens strict cu atitudini normale, legitime chiar și, În orice caz, inevitabile” (ibidem). Știm că aceste atitudini și Înclinații pe care nu trebuie să le mai identificăm drept „rasiste” și pe care etnologul le consideră „legitime” țin de ceea ce obișnuim să numim etnocentrism sau xenofobie, fenomene care implică forme de intoleranță față de moduri de viață diferite sau străine. Or
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
manifestările de intoleranță generate de etnocentrism și xenofobie, pe care antropologul le consideră „inevitabile”. Lévi-Strauss (Lévi-Strauss, 1983, p. 16) nu-și ascunde tentativa de reabilitare ă desigur, nuanțată ă a tendințelor și pasiunilor „exclusiviste”, și nici un relativ fatalism: „Deoarece aceste Înclinații și atitudini sunt, Într-un fel, consubstanțiale speciei noastre, nu avem dreptul să disimulăm faptul că ele joacă un rol În istorie: mereu inevitabile, deseori fecunde și, În același timp, pline de pericole când sunt exacerbate”. Ambivalența acestor atitudini și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și atitudini sunt, Într-un fel, consubstanțiale speciei noastre, nu avem dreptul să disimulăm faptul că ele joacă un rol În istorie: mereu inevitabile, deseori fecunde și, În același timp, pline de pericole când sunt exacerbate”. Ambivalența acestor atitudini și Înclinații „normale” este astfel recunoscută, dar numai derivele lor sunt condamnate, fără iluzii excesive În ceea ce privește eficiența condamnărilor posibile. Optimismul istoric, altfel spus bucuria de a fi intrat În era postrasistă, lasă să se Întrevadă un pesimism antropologic radical care postulează caracterul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
grup social sau lingvistic”, aparține tot cercului aproximării sau necunoașterii: nu-l cunoaștem, În practicile cotidiene sau În intimitate, pe vecinul de scară sau pe prietenul nostru, În aparență cel mai apropiat, care Își poate ascunde anumite pasiuni sau o Înclinație reprobabilă; nu aprofundăm numeroasele relații de zi cu zi de la locul de muncă, de la restaurant sau chiar de pe stradă. Mai rău, facem totul, deseori din motive foarte Întemeiate, pentru a-l menține pe celălalt Într-un clar-obscur al ignoranței confortabile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
reproduce cu exactitate ar fi privit ca ceva de neînțeles acolo sau, mai rău, ar fi taxat cu eticheta „povestitor lamentabil”. Astfel, simțim nevoia de a dezvolta ideea de „competență intuitivă’’ în ceea ce privește narațiunile. Este clar că oamenii, cu diversele lor înclinații culturale non-universale, pot și chiar devin experți în a crea și a înțelege rezumate narative. Adică, ei își dezvoltă un talent acceptat și confirmat de comunitate: a specifica cele mai importante personaje și evenimente din narațiuni. Altfel spus, ei devin
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
să presupunem o ruptură mai radicală între "ficțiunea” din romane și "facticitatea” din lumea reală. Nu pentru că literatura, în mobilitatea ei, nu poate să construiască pe o realitate stabilă și solidă din pricina unui abuz de "tehnică” și a unei înclinații spre indeterminare, ci pentru că simțul realității este o construcție fluidă, înclinată spre schimbarea formei, așa că redarea sa "definitivă” în literatură este imposibilă. În schimb, dacă ne gîndim la alcătuirea semiotică a oamenilor, lucrurilor și a textelor de non- ficțiune ca
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la fel de importante sînt indicațiile conform cărora ele merg împreună, se comportă similar și au același stil de viață: sînt numite împreună, într-o structură coordonată - ni se spune (în retrospectivă) că rezolvaseră împreună problema garderobelor - și au reacții identice în raport cu înclinația lor spre senzațional, "mergînd una după alta spre capătul scărilor” ș.a.m.d. Pe baza celor arătate mai sus, ne putem deja forma o imagine destul de clară asupra personajelor feminine prezentate și a modului lor de viață. Toate acestea se
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
locuri noi. IV. Stări alternante Emoțional, se schimbă total frecvent. Alternanța de stări poate fi următoarea: - dorința de sprijin, - inactivitate, - melancolie, - violența, - copilul cere atenție, - dorește independență, - neliniște, - exaltare, - tandrețe, sensibilitate, - doresc să fie lăsați singuri și în pace. V. Înclinații estetice: Pot să derive din: - sensibilitate la muzica de inspirație intensă, - spiritualitate crescută, - creativitate. Deseori, pacienții tuberculinici cântă la variate instrumente muzicale, vizitează galerii de artă, țin antichități în casa lor, au ca hobby pictura etc. VI. Libidou crescut Următoarele
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
le presupune noua relație de dependență. În perioada interbelică, anumite formațiuni politice caută în trecutul național mai ales în economia agrară elemente susceptibile să demonstreze că modelul industrial impus de dominația germană este inadaptat structurilor autohtone. Opozanții lor judecă această înclinație ca fiind contraproductivă, estimând că modul cel mai bun de a lupta împotriva unei relații de dependență este trecerea de la o economie agrară la o industrie națională autonomă. În perioada comunistă, raportarea la trecut este și ea diferită. Unii lideri
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Weise și Die Erziehung des Menschengeschlechts ("Educația omenirii") își expune ideile filosofice și religioase. Ideea libertății este dominantă, empatizând cu modelul francez. 47 Thomas Twining (1735-1804), preot englez, fiu de comerciant de ceai menit să preia afacerea tatălui său. Datorită înclinației sale spre literatură, este trimis la Colegiul Sidney Sussex din Cambridge. Devine unul dintre cunoscătorii Poeticii aristoteliene, găsind în teatru un mijloc de cultură și de ajutor pentru soluționarea cathartică a conflictelor personale. Studiază muzica și scrie o lucrare remarcabilă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
fiii preoților de la țară au contribuit mult la crearea literaturii preromantice engleze și la formarea gustului englez în secolul al XVIII-lea. Datorită faptului că au trăit la țară, aproape literalmente în cimitir, la ei s-a putut dezvolta ușor înclinația pentru poezia peisagistică și poezia cimitirelor, pentru meditațiile asupra morții și nemuririi. 9. L. C. Knights, Drama and Society in the Age of Jonson, Londra, 1937, (lucrare reeditată de "Penguin Books" în 1962). 10. Lily Campbell, Shakespeare's Histories: Mirrors of
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
în 1964 de o continuare mai puțin reușită, A doua carte cu Apolodor, ilustrată de Naum însuși. Edițiile ulterioare ale primei Cărți au fost ilustrate de Dan Stanciu și N. Nobilescu, în variante diferite de cea minimalist-austeră a artistului cu înclinații suprarealiste (dar și proletcultiste) Perahim. Succesul Cărților cu Apolodor (publicate împreună în 1979) a fost probat și prin reeditările recente de la Humanitas Educațional, însă atenția critică acordată acestui capitol din opera lui Naum a rămas destul de redusă. Trebuie menționată totuși
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]