3,113 matches
-
Această nouă pantă a fost denumită de către W. Penck « versant cu mișcare dispersa », iar de către alții (W. Davis și H. Bauling « versant în echilibru » sau de maturitate, dar de cele mai multe ori este denumită glacis sau pediment (când este mai puțin înclinat și foarte extins). Contactul sau cu abruptul se face, foarte rar în unghi și cel mai adesea printr-o ruptură de pantă concavă, formă care se imprimă întregului versant. Versanții de tip concav sunt cei care domină la suprafață Pământului
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
finală (W.Penck, 1924). Mai recent L. King (1951) denumește o astfel de suprafață pediplenă, pornind de la același concept al lui Penck, retragerea paralelă a versanților și formarea de pedimente. Glacisul este o formă de relief cu pantă redusă, ușor înclinată (2-5 grade), care mărginește un abrupt sau un versant înclinat. Reprezintă forme de tranziție, cu profil general concav. În funcție de origine se disting: glacis de eroziune¬ - format prin eroziunea unor roci friabile la baza unor abrupturi; glacis de acumulare (aluvial, coluvial
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
o astfel de suprafață pediplenă, pornind de la același concept al lui Penck, retragerea paralelă a versanților și formarea de pedimente. Glacisul este o formă de relief cu pantă redusă, ușor înclinată (2-5 grade), care mărginește un abrupt sau un versant înclinat. Reprezintă forme de tranziție, cu profil general concav. În funcție de origine se disting: glacis de eroziune¬ - format prin eroziunea unor roci friabile la baza unor abrupturi; glacis de acumulare (aluvial, coluvial, proluvial) - format prin acumulare la baza unui versant. Coluviile sunt
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
vale (la contactul lunca-frunte de terasă; lunca-versant) și glacis versant (versanții concavi și scurți care mărginesc o vale). În funcție de materialele dominante la suprafață întâlnim glacisuri: în roca, detritice (domină materialele alohtone) și mixte. Pedimentul este o suprafață de eroziune ușor înclinată și dezvoltată pe roci dure. Se disting două elemente: inselbergul (relieful rezidual) și pedimentul propriu-zis, despărțite între ele de un unghi(ruptură de pantă)-knick. Pedimentul poate fi uniform dezvoltat în jurul inselbergului sau poate avea intrânduri adânci sau mai mici
Versant () [Corola-website/Science/323640_a_324969]
-
alterare pe adâncime mică. Se produc pe un pat format din rocă coerentă sau înghețată în timpul dezghețului. Pe versanții omogeni că rocă, solifluxiunea poate avea caracter areal, rezultând versanți de solifluxiune. În profilul acestora apar: în partea superioară un sector înclinat unde afloreaza rocă, în baza un sector acumulativ gros de 2-5 m, iar între ele un glacis cu o peliculă fină de gelifracte. Culoarele de avalanșe și semipalniile nivale se formează pe versanții cu înclinare mare, în urma producerii repetate, pe
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
superioară au o formă semiconica (semipalnia nivală sau nișă de plecare). La baza se termină cu un con de materiale. Nișele nivale (scochine) sunt microdepresiuni semicirculare sau ovale (de ordinul a zeci sau sute de metri), situate pe suprafețele ușor înclinate, unde acumularea și stagnarea paturilor groase de zăpadă duc la tasarea și sufoziunea depozitelor deluviale și eluvio-deluviale. Semipalniile nivale se dezvoltă în bazinele de recepție torențiale, care pemit acumularea unei mari cantități de zăpadă, ce poate persistă uneori de la un
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
prin dezagregare, îndepărtarea majorității materialelor rezultate și rămânerea în relief a unor vârfuri de diferite forme: crește ascuțite și crenelate (custuri), crește de cocos, ace, vârfuri piramidale, turnuri, ciuperci, jandarmi, strungi adică șanțuri adâncite, cu fundul relativ plat și foarte înclinate. În regiunile periglaciare, sub raport structural se disting: terenuri care se dezgheață complet în sezonul cald și terenuri care păstrează un orizont adânc înghețat permanent (pergelisol), uneori încă din Pleistocen. În timpul verii, în ultimul caz apare un strat dezghețat - molisolul
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
suspendată față de nouă albie și căpătând formă de treaptă. Fosta lunca s-a transformat în terasă. Terasă se compune din două elemente principale: podul și fruntea. Podul are aspect general plat și este rest al albiei majore. Fruntea reprezintă planul înclinat care face racordul între pod și albia majoră recentă sau cu podul altei terase inferioare. În afară de aceste elemente principale, la o terasă se mai găsesc și două linii caracteristice: muchia terasei, linia care face unirea dintre pod și frunte și
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
grele (aur, platina) care au fost sedimentate pe părțile cele mai joase ale fostelor albii, ulterior acoperite cu pietriș. Piemonturile reprezintă una din formele cele mai mari de acumulare subaeriana. Ele sunt niște câmpuri netede, mai mult sau mai putin înclinate, construite din aluviuni, ce se extind pe zeci și uneori sute de km la poala muntelui înalt, făcând racordul între acesta și zona joasă din față. Noțiunea are înțeles morfologic, cât și genetic. Primul sens se referă la „poala” sau
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
a dezvoltării unor mari conuri acumulative. Ele ar putea fi numite și conuri piemontane, pentru a le putea deosebi de cele obișnuite care nu evoluează spre piemont. Râurile mari dau conuri extinse și plate, iar cele mici, conuri restrânse și înclinate. În faza următoare conurile ajung la îngemănare și se construiește un glacis aluvial. Când glacisul acumulativ se formează pe suprafețe de mai multe sute de km piemontul devine în fapt, o câmpie piemontana, care se construiește în cea mai mare
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
C. Flora și fauna este reprezentată de specii de plante și, respectiv, animale domestice. La vestul cartierului în anii 50-60 a fost plante o fâșie forestieră. La 1 km sud - est de , la sud de un lac, pe versantul ușor înclinat al unui bot de deal, la confluența a două pâraie, s-a descoperit o vatră datată cu sfârșitul mileniului IV î.e.n . Pe locul fostei așezări se disting urme de case din nuiele cu lut. Au fost colectate fragmente de oale
Bălții Noi () [Corola-website/Science/323113_a_324442]
-
fiind foarte asemănătoare acesteia, noile modele 230 C, 230 CE, 280 C și 280 CE au fost în mod semnificativ independente față de limuzină. Ampatamentul mai scurt cu 85 mm coroborat cu acoperișul coborât și aripile din față și din spate înclinate abrupt au oferit mașinii un aspect robust, sportiv. Siguranță a fost îmbunătățită față de coupe-urile din seriile anterioare: împreună cu zonele de deformare preluate de la sedan, structura ramei acoperișului întărită cu piloni de acoperiș și ușile consolidate, coupe-ul oferea celulei pasagerilor mai
Mercedes-Benz W123 () [Corola-website/Science/324073_a_325402]
-
Mansarda (cuvânt provenit din limba franceză: "mansarde", după numele arhitectului francez François Mansart) reprezintă ultimul nivel locuibil al unei construcții, situat imediat sub acoperișul înclinat al acesteia. Elemente caracteristice ale mansardei sunt pereții săi înclinați la două unghiuri diferite. Panta învelitorii este mai mare pe partea inferioară a acoperișului, unde se află și ferestrele. Mansardele, spre deosebire de poduri, care pot fi iluminate și aerisite prin ferestre
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
mici (adesea cu înălțimi reduse), pot fi considerate, în mod impropriu, mansarde. Acoperișul în stil Gambrel , vizibil de obicei pe hambarele fermelor din Nordul Americii, este foarte asemănător cu mansardele. Cele două tipuri fac parte din categoria acoperișurilor cu învelitori înclinate (în ape) și ambele tipuri au suprafețele înclinate la două unghiuri diferite. Însă mansarda este un acoperiș „în formă de pavilion”, cu planuri înclinate pe toate laturile clădirii, spre deosebire de acoperișul în stil Gambrel, cu planuri înclinate doar pe două laturi
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
categoria acoperișurilor cu învelitori înclinate (în ape) și ambele tipuri au suprafețele înclinate la două unghiuri diferite. Însă mansarda este un acoperiș „în formă de pavilion”, cu planuri înclinate pe toate laturile clădirii, spre deosebire de acoperișul în stil Gambrel, cu planuri înclinate doar pe două laturi. O diferență semnificativă între cele două tipuri de acoperiș este reprezentată de culmea lor, care este mult mai ascuțită în cazul acoperișurilor în stil Gambrel. În Franța și Germania nu există o distincție între mansardă și
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
mansardele erau excluse din restricții. O revizuire din 1902 a acelei legi a făcut posibilă realizarea de trei (sau patru) etaje în astfel de acoperișuri. Mansarda este o elaborare a vechilor acoperișuri medievale cu caracter gotic (care aveau învelitori foarte înclinate). Ea fost popularizată în Franța de arhitectul François Mansart (1598-1666). Deși nu a fost el inventatorul, acest tip de acoperiș îi poartă numele deoarece a fost folosit în mod remarcabil în proiectele sale. Stilul a fost preluat de numeroși arhitecți
Mansardă () [Corola-website/Science/326595_a_327924]
-
Amor Dacă un asteroid intersectează orbita Pământului asta nu înseamnă neapărat că el este periculos. Un asteroid care se poate ciocni cu Pământul nu trebuie neapărat să intersecteze orbita Pământului. Această contradicție aparentă apare deoarece mulți asteroizi au orbite foarte înclinate, de aceea ei se pot apropia mai mult de Soare decât Pământul neintersectând orbita lui. Un asteroid destul de mare, care ciocnindu-se cu Pământul în poate aduce daune considerabile, pentru care este posibilă o coliziune este clasificat ca Asteroid cu
Lista planetelor minore care intersectează orbita Pământului () [Corola-website/Science/326856_a_328185]
-
galerii mai largi și mai înalte în prima parte. Cu cât se înaintează pe galeria principală, cu atât formațiunile concreționare devin mai dese și mai frumoase. Cavitatea s-a dezvoltat în roca calcaroasă barremian - aptiană, rocă ce prezintă straturi puternic înclinate, pe alocuri străpunse de numeroase diaclaze. Speleotemele sunt prezente încă de la intrare, fiind foarte abundente în întreaga peșteră, excepție făcând ultimi 35m ce constau în scurgeri parietale și de planșeu, anemolite,valuri, stalactite și goururi. Depozitele de umplutură sunt semnalate
Peștera Racoviță () [Corola-website/Science/325818_a_327147]
-
ul, de asemenea cunoscut ca plan înclinat sau cale ferată pe stâncă, este o cale ferată prin cablu, în care un cablu atașat la o pereche de tramvaie, le mută de sus în jos pe o pantă abruptă,iar vehiculele ascendente și descendente se contrabalansează reciproc. Poate
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]
-
de apă de sub podeaua fiecărei mașini, care sunt umplute sau golite până este realizat echilibrul suficient pentru a permite mișcarea. Apoi mișcarea este controlată de un frânar. ele folosite în mine erau uneori cunoscute ca și înclinări automate sau frâne înclinate. Greutatea vagoanelor încărcate ce coborau era folosită pentru a trage vagoanele goale din mină. Mașinile pot fi atașate la al doilea cablu care trece printr-un scripete , la baza pantei, în cazul în care forța de gravitație care acționează asupra
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]
-
cu două și trei șine au redus considerabil spațiul cerut pentru a construi un funicular,dar și costurile , și pentru cele pe munți și pentru cele urbane. Aceste modele au premeditat un boom în industria funicularelor, în secolul 19. Ridicarea înclinată sau liftul înclinat este o versiune specială a funicularului,deoarece are doar o mașină care transportă totul pe funie.Mașinăria este mai degrabă trasă la stația din partea de sus a pantei unde cablul este strâns pe un tambur , sau o
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]
-
trei șine au redus considerabil spațiul cerut pentru a construi un funicular,dar și costurile , și pentru cele pe munți și pentru cele urbane. Aceste modele au premeditat un boom în industria funicularelor, în secolul 19. Ridicarea înclinată sau liftul înclinat este o versiune specială a funicularului,deoarece are doar o mașină care transportă totul pe funie.Mașinăria este mai degrabă trasă la stația din partea de sus a pantei unde cablul este strâns pe un tambur , sau o singură mașină este
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]
-
funie.Mașinăria este mai degrabă trasă la stația din partea de sus a pantei unde cablul este strâns pe un tambur , sau o singură mașină este echilibrată de o contra greutate , funcționând ca un funicular cu două mașini.Multe dintre ascensoarele înclinate au fost construite de-a lungul liniilor de presiune ale centralelor electrice de depozitare de energie pentru transportarea materialelor de construcții.Exemple sunt Funicularul Gelmerbahn care duce la Gelmersee și Funicularul Piora-Ritom care duce la Lago Ritom, amândouă din Elveția
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]
-
lume poate fi Katoomba Scenic Railwaz din Australia.Versiunile noi seamănă cu un lift care este folosit pentru transportul public,cum ar fi la Cityplace Station în Dallas,Texas și Huntington Metro Station din Huntington,Virginia. Un amestec dintre lifturile înclinate și funicularele cu două mașini este al doilea "Zbor al îngerilor" din Los Angeles. Funicularul închis în 1969 a rost reinstalat în 1996,folosind cabluri separate pentru fiecare mașină,care au fost trase pe tobe diferite de troliu la stația
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]
-
Lowe din Altadena,California,făcut de Andrew Smith Hallidie.Înclinul său este de 62% la bază și 48% la partea de sus,iar mașinile sunt proiectate pentru a ajusta poziția pentru confortul pasagerilor. Estul Statelor Unite au mai multe căi ferate înclinate,majoritatea proiectate și realizare de Otis Elevator Company din Yonkers,New York.Probabil cel mai bun exemplu este Mount Beacon Incline Railway în Beacon, NY,cel mai abrupt funicular construit de Otis în nord-est. Are un grad mediu de 64% înclinare
Funicular () [Corola-website/Science/324830_a_326159]