4,849 matches
-
norilor... Dintr-odată, în vis, îi țâșni sucul roșu de ash-e anar, care îi fusese ca o supă de nuntă. — Ce știi să gătești? o întrebase cumnatu-său pe Ghazal, care nici nu ridica ochii. — Păi... dolme și koresh-fesenjan, răspunsese ea, încurcându-se. — Așadar, știi să pregătești rodii, îi zisese viitoarea ei rudă și mireasa se îmbujorase la față întocmai ca rodia pârguită. Nu e chiar atât de ușor, iar asta înseamnă că preavrednica mamă care te-a învățat merită să fie
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
audă râzând. Continua să-i pândească pe toți ceilalți: pe Pablo, pe Arti, pe dințălar și chiar pe Godun. Singur, Maradona ieșea din calcul, căci sigur, un lucru nu s-ar fi petrecut: în veci, doctorița nu s-ar fi încurcat cu unul cu dric. Cel căruia banii nu-i curgeau râu era Arti, cu vanele și piscinele lui, din care abia reușea să plutească. Când era hotărât să își schimbe afacerea, Veterinara îi ceru o adăpătoare și trei rezervoare pentru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
centru, ca-ntr-o cupă de mac care tremură, susținându-și semințele, înălță spirala, străvezie ca un os șlefuit. — Ce năzbâtie ai născocit? îi zisese Godun, când ajunsese aproape. — E un labirint, îl asigurase Omar, pariez că ai să te încurci încercând să îi dai de capăt! — E noapte, zic să facem asta în plină zi, ripostase gazda. Se dusese vestea de labirint. Labirintul de iederă sau „grădina arabului“ devenise un loc mai știut decât fuseseră vreodată benzinăria cu bistroul ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de lanuri de rapiță și de grâu. Scara pentru ce e, Omar? întrebă Isabelle. Când ajungi în mijloc, te urci și vezi totul de sus, mai prinzi suflu, îți faci planul de mers mai departe, știi cum să nu te încurci... Godun, la-nceput, se-mpletise vreo două ore pân’ la ieșire. Apăruse nervos, nădușit: — Sfinte Sisoe, să le spunem curioșilor să-și ia hrană și apă... Nu crezuse că simple tunele de ierburi răsucite pe piatră vor aduce atâția zeloși
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
voi și sunt tulburat: îmi par cât o viață din care am lipsit. Tu să știi că atâta vreme cât reușesc să vă trimit bani, eu sunt bine, deși mă duc tot mai grăbit spre orbire... Aștept să îmi scrii... Sunt cam încurcat, fiindcă nu îmi răspunzi niciodată. Îndură-te doar acum de îngrijorările mele și dă-mi vești, te rog, despre fiecare“. Nu primi însă niciun răspuns și-și pierdu curajul. În același timp, dacă ar fi existat vreun Omid, indiferent cine
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
le-a purtat. În viața de zi cu zi sunt nenumarate situațiile în care ne trezim prinși fără să vrem în tot felul de situații nedorite...Fiecare clipă își are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne încurcă. Totul depinde de noi. Putem alege să acceptăm orice dar și să ne lăsăm atrași în jocul altora, sau să fim selectivi... și să acceptăm doar acele daruri care ne ajută în creșterea noastră.” Cercul iubirii credința bucuria pacea libertatea
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
de - nvălmășeală, Tremură sub ei pământul de-a lor pasuri apăsate, Scăpără cremenea neagră a stîncimei detunate. Crunt Călin de mijloc l-îmflă, pân la vârf de brazi îl urcă, Ca pe-un lemn el îl trântește, pân copaci trupul i-ncurcă, (320) Și-n genunchi apoi l-îndoae ca pe-un vreascur ce îl frânge, I se îmflă mușchii vineți de oțel pe când îl strânge Și lovit, pierzând simțirea, smeul ca o muscă moare, Ce lovită este iarna de-o scîntee de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-s în stare a o-nvinge. - Împărate Pre nnălțate, moaie-ți aripa în apă Zice - atunci Călin - și stinge flacăra roșă - mă scapă. 485Iară cioara, cumu-i cioară, cum aude că o urcă, Nici una nici două iute se coboară, nu se-ncurcă Și lăsând din bot să-i cadă două picături de apă Potolește para roșă, ce tresare, fuge, crapă, Și cu botul o ciupește, curge sânge ca fier roș, 490Încît lacul cel albastru e-ncrușit ca vinul roș. Smeul a murit... Se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
De ți s-o urî privind-o. 126 {EminescuOpVI 127} MÎNDRO, MÎNDRO Mândro, mândro, vrei nu vrei Un inel și doi cercei, Dă-mi să-ți sărut ochii tăi; De vrei roche de mireasă Cingătoare de mătase, Părul să-ți încurc mă lasă; De beteală o cunună Vrei pe fruntea ta cea jună, Dă-mi o gură, numai una! Iar de vrei un bărbățel Să-l iubești, să crezi în el, Nu-l căta - că iacătă-l! O INIMĂ CE SUSPINĂ
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acestea sânt într-adevăr prea complicate pentru mine. Dar aș vrea să-mi explici un lucru. Ce mai caută acum domnul maior? De vreme ce a prins bandiții, totul mi se pare limpede. ― Vezi cum vii la vorbele mele? râse Miga. Se încurcă în prostii! Dosarul ăsta eu ți-l rezolvam în jumătate de oră. Are declarațiile noastre, declarațiile ălora, ce mai vrea? Se uită la ceas și Melania încercă să-l rețină politicoasă. ― Te grăbești? ― Nu pot s-o las prea mult
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
aprioric ideea unui complice. S-a primit un telefon. Toate declarațiile o atestă. Maiorul clătină din cap. ― Nu mă interesează complicele, chiar dacă el există, deși pariez pe ce vrei că Melania a lucrat singură. Nu-i genul ei să se încurce cu colaboratori. Oricum, bătrâna e capul chiar dacă la afacerea asta ar fi participat încă o sută de inși. Cât despre telefonul acela... Nici măcar nu mi se pare semnificativ. Are o importanță pur formală. Înclin să cred că a fost o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui Doru Matei. Desigur, îmi pare rău de el ca ins, și nu ascund că aștept de aproape zece luni să se însănătoșească. N-am înghițit ușor nici renghiul Melaniei de anul trecut. Dar pentru cazul în speță, accidentul îmi încurcă și mai mult calculele. Crezi că m-ar fi consolat în chixul pe care l-am dat ideea că execută o pedeapsă pentru fapte anterioare? Nu-mi place să-mi escamotez nici sentimentele, nici judecățile. Două rateuri la rând e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vitalitatea lui, despre formidabilul său apetit de viață, în ultimă analiză, despre natura sa fericită. Un jouisseur ― căci asta era Panaitescu ― nu-și ia niciodată zilele. Mai ales pentru un motiv atât de nebulos. Incapacitate de adaptare, spleen etc. " Am încurcat-o! Clar! Tipul s-a prins. Fi-ți-ar ideile ale dracului, coană Melanio!" Ridică din umeri: ― De ce nu? În fond, era un neadaptat. Chiar acest mod de existență dezorganizat, acest nonconformism reprezintă simptome certe. Cristescu își plimbă liniștit ochii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se întîmplă? ― Oh, iertați-mă, se scuză bătrâna, confuză, cu un zâmbet vinovat, mi-a scăpat din mână. Sânt atât de neîndemînatică... * Melania Lupu stinse lumina din bucătărie și intră în hol cu o farfurie de minciunele. Motanul i se încurca printre picioare. Cristescu zâmbi. ― Tocmai mă întrebam... ― Vai, pe mine mă așteptați? De ce nu mi-ați spus? Îmi pare extrem de rău. Bătrâna înaintă cu pași precipitați. Remarcă privirea lui Azimioară și-i întinse farfuria. ― Vă rog să serviți. Sânt proaspete
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sigur că da... Te aștept! Puse receptorul în furcă și-i zîmbi: ― Mi-am permis să abuzez de ospitalitatea dumneavoastră. ― O, nu face nimic. ― Am nevoie de colaboratorul meu. L-am rugat să treacă pe aici. Sper că nu vă încurcă... Fruntea Metaniei Lupu se încreți imperceptibil, reuși totuși să surîdă: ― Deloc. Îmi face chiar multă plăcere. Un tânăr atât de amabil... Începu să servească, plină de stil, cafeaua. Cristescu admiră ceștile din porțelan cu păsări superbe, cleștișorul de argint pentru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce se ascunde îndărătul acestei întrebări, zise cu răceală Hedrock. Cadron spuse: ― Pe mama cum o chema? Hedrock studie fața cu trăsături regulate a omului, începînd să se întrebe nedumerit ce vrea. Era greu de crezut că speră să-l încurce cu o întrebare atît de simplă. Răspunse: ― Delmyra Marlter. ― A mai avut încă trei copii? Hedrock încuvință din cap: ― Cei doi frați ai mei si cu sora mea au murit înainte de a ajunge la majorat. ― Și cînd ți-au murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
MAI RĂMĂSESE NIMIC CARE SĂ OFERE VREUN FIR CONDUCĂTOR ÎN PRIVINȚA IDENTITĂȚII ADEVĂRATULUI PROPRIETAR. PROBABIL CĂ GREER DISPUSESE DE TIMP SUFICIENT CA SĂ DISTRUGĂ DOVEZILE, SI-L FOLOSISE DIN PLIN. NU ERAU SCRISORI, NICI OBIECTE PERSONALE, NICI UN ELEMENT CARE SĂ-L FI ÎNCURCAT ÎN VREUN FEL PE UN UCIGAȘ. ABIA ÎN VÎRFUL RACHETEI, ÎNTR-UN COMPARTIMENT ETANȘ, FĂCU DESCOPERIREA CEA MAI IMPORTANTĂ: O "BARCĂ DE SALVARE" CU TOT ECHIPAMENTUL, ACȚIONATĂ DE DOUĂ COPII ALE MOTOARELOR URIAȘE DIN PRINCIPALA SALĂ A MAȘINILOR, ERA DEPOZITATĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
JUDECÎND LOGIC, TREBUIE SĂ SE FI AFLAT ÎN "ORAȘ" SAU UNDEVA PE NAVA FIINȚELOR CARE-L CAPTURASERĂ. HEDROCK SE RIDICĂ ȘI PRIN ACEASTĂ ACȚIUNE ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ ZĂCUSE CU FAȚA ÎN JOS. CÎND SE MIȘCĂ, MÎINILE ȘI PICIOARELE SE ÎNCURCARĂ ÎNTR-O PLASĂ DE FUNII ÎNTREȚESUTE. TREBUI SĂ PUNĂ MÎNA PE O FUNIE SAU ALTA PENTRU A-ȘI RECĂPĂTA ECHILIBRUL. RĂMASE CLĂTINÎNDU-SE ACOLO ÎN BEZNĂ. PÎNĂ ATUNCI, ÎȘI PĂSTRASE CALMUL LUPTÎNDU-SE DIN RĂSPUTERI SĂ DEDUCĂ ÎNȚELESUL FIECĂREI EXPERIENȚE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
blond i-a strălucit în soarele dimineții reci de toamnă. Era singurul lucru expresiv la ea. Pentru nimic în lume nu mi-ar fi trecut prin minte că ființa aceea fadă, tăcută, urma să fie folosită de soartă ca să-mi încurce viața încă o dată. Îmi închipui că puțini s-au gândit la ciudata asemănare dintre dragoste și dresură. În orice legătură dintre o femeie și un bărbat unul din ei trebuie să se lase domesticit. Altfel, iubirea nu se poate desăvârși
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă înduioșez pentru că o fată tomnatecă se dovedea supusă cu mine. Îmi târam libertatea, de la plecarea Liviei, de unul singur, ferindu-mă să mi-o pun în pericol. Îmi vedeam de crucile pe care le ciopleam și nu mă încurcam cu nici o femeie mai mult de un ceas, cât aveam nevoie pentru igiena cărnii mele. De aceea fără să mă gândesc că vorbele mele o puteau jigni, i-am spus Emiliei: "Du-te. Vine meșterul și nu țin să te
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
l-am lăsat să se distrugă. M-am dus la Emilia și, după ce ne-am împăcat, am golit o sticlă întreagă de rom până seara. Am mai locuit la ea un timp, după care n-am mai văzut-o. Mă încurcasem cu o infirmieră brunetă, nostimă, care-mi aducea mâncare de la spital. Din păcate, nu făcea asta numai cu mine. Când i-am atras atenția, în loc să mă mintă, a izbucnit batjocoritoare: "Îmi e milă de tine și tot tu faci mutre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru a părea fie depravat, fie sfânt. Nu, Călugărul se încăpățîna să nu renunțe la nimic, justificîndu-se prin vorbele Sfântului Augustin: "Iubește și fă ce vrei". Pretindea, dealtfel, la beție, când avea curajul să fie nerușinat, că lucrurile s-au încurcat în lume după apariția lui Dumnezeu. Până atunci, zicea el, totul fusese clar, nu existau nici păcat, nici iertare; exista doar nevoia de a ucide și de a iubi. Ceilalți se grăbeau să-l certe, "Du-te și te culcă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
noroi. Camioane vechi, cu roțile murdare, lăsau urme adânci în care se strângeau băltoace tulburi pe care, când mi-am mânjit cu totul pantofii, am încetat să le mai ocolesc. Un șofer arțăgos m-a înjurat. Ce căutam acolo? Îi încurcam și se putea să-mi cadă ceva în cap. N-am protestat. Avea dreptate, ce căutam? O amintire? Amintirile nu mai existau. Erau amestecate cu noroi. 24 decembrie Augusta e plecată. M-a lăsat singur. E ceață, seară? Uneori se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în noroi. După aceea se înfășoară cu cearceaful căsniciei, scăpând de oprobriu. Nici nu e nevoie să se mai spele. Mai ales că a doua zi se bălăcește din nou. Și face totul fără nici o rușine. Nu vrea să se încurce oficial cu G. Ar însemna că se leagă de mâini. Dacă peste un an nu mai are chef de el? Sau peste o lună? Pe când așa... Eu n-o deranjez deloc. Acum nu se mai ferește să mă trimită de-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
marea, spălând țărmul și nelăsând decât o realitate prozaică. Așa, absența lui era ca o mare retrasă, care îngăduia tuturor ipotezelor, temerilor și explicațiilor să înflorească în discuții. " Am început să bat și eu cîmpii", mi-am zis, întrucît mă încurcam în presupuneri care mai de care mai fanteziste. Dar asta nu m-a împiedicat să observ ce se întîmpla în jurul meu. Nimeni nu se mira că unele păreri difereau chiar de la o zi la alta. Și tot ce privea omul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]