10,960 matches
-
datorează calității esențiale a amintirii, care o deosebește de imaginea obișnuită și care constă în imposibilitatea comunicării ei directe, nemijlocite. Amintirea este o imagine autistă, definitiv închisă în subteranele ființei. Cel care-și amintește, cel care povestește amintiri dîndu-le o înfățișare verbală, nu face decât să ofere echivalențe, noi imagini, inevitabil trucate, ale imaginilor originare: repetiția nu e posibilă decât într-o altă formă, impune o metamorfoză. Oricât de incert, tremurat, mișcat i-ar apărea conturul, oricâtă inconsistență i s-ar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a spus lui Po Lo: — Ești împovărat de ani. Există în familia ta cineva pe care să-l pot folosi în locul tău ca să-mi aleagă caii? Po Lo i-a răspuns: — Un cal bun poate fi ales după constituția și înfățișarea sa. Dar calul excepțional - cel care nu ridică praf și nu lasă urme - are o însușire evanescentă și efemeră, insesizabilă precum aerul. Darurile cu care au fost înzestrați fiii mei nu se ridică la asemenea înălțime; ei pot recunoaște un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bleumarin, de talie mică. O cutie de bomboane Louis Sherry - pe jumătate goală și cu bomboanele neconsumate strivite între degete, spre încercare - stătea deschisă pe măsuța de cafea din fața canapelei. Pe birou apăruse fotografia înrămată a unui tânăr cu o înfățișare foarte hotărâtă, pe care nu-l văzusem în viața mea. Și toate scrumierele erau în plină eflorescență, pline ochi cu șervețele de șters fardul și mucuri de țigară pătate cu ruj de buze. N-am intrat în bucătărie, în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ciocănesc la cap - și sunt conștient că am făcut-o deja - mă simt obligat să declar limpede că amândoi eram, chiar cu unele diferențe de câteva grade între noi, doi copii evident „urâței“. Doamne, chiar că eram urâței! Și, cu toate că înfățișările noastre „s-au îmbunătățit considerabil“ cu vârsta și pe măsură ce fețele ni „s-au împlinit“, trebuie să afirm și să reafirm că în copilărie, la pubertate, în adolescență, oamenii serioși care ne priveau încercau un șoc la prima vedere. Vorbesc, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
câtorva mici abateri, lipsite de profunzime afectivă, întotdeauna eram mândru și mulțumit în inima mea de orice asemănare fizică între mine și Seymour. Cu el, însă, lucrurile stăteau, ca de obicei, altfel. Pe el îl râcâia, uneori mult, uneori deloc, înfățișarea lui curioasă. Când îl râcâia mult, aceasta se întâmpla de dragul altora și, în momentul ăsta, mă gândesc în special la sora noastră Boo Boo, fiindcă Seymour era nebun după ea. Ceea ce nu înseamnă mare lucru, pentru că el era nebun după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și Bran. „Sfârșitul lumii e aproape, prevesti bătrâna. Curând Anticristul va fi printre noi...“ Amintindu-și de această prorocire a babulei, Mașa tresări pentru o clipă străfulgerată de un gând: „Nu cumva ființa ce se afla În fața sa e Anticristul?“ Înfățișarea umilă, ușor decrepită a oaspetelui ce se afla În casa ei o făcu să se rușineze de gândurile ce-i frământau conștiința. În fond, suspiciunea sa nu se baza pe ceva concret, ci era doar rodul fanteziei prea bogate, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
extratereștrii?!“. Babulea Îi răspunse pe un ton care nu prevestea nimic bun: „O să vedeți voi...“. Iată că acum, la vreme de seară, când tocmai Mașa se apucase de dereticat prin casă, venise acest Extraterestru, care nu avea nimic straniu În Înfățișarea lui, ci arăta ca un om obișnuit, Însetat și prăfuit de atâta drum. El nu-i ceruse Mașei nici pământ, nici apă, cum prevestise bătrâna, ci se mulțumise să o guste o bucățică de scrumbie și să-și ude gâtlejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
conștiința pură. Cunoașterea absolută. Și cunoașterea dobândită prin intermediari... Prin intermediul altor conștiințe... - Nu prea vă Înțeleg, cuvintele dumneavoastră Îmi fac, nu știu de ce, părul măciucă... De fapt, ce doriți? Mașa dădea semne de nervozitate. Discuția aceasta Îi trezea multe suspiciuni. Înfățișarea vizitatorului putea să fie Înșelătoare. Oare cine se ascundea În spatele său? Extraterestrul Își trecu degetele răsfirate peste tâmpla acoperită de broboane de sudoare și adăugă: - Poate că Înfățișarea mea ți se pare cam ciudată... La drept vorbind, Înfățișarea aceasta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
doriți? Mașa dădea semne de nervozitate. Discuția aceasta Îi trezea multe suspiciuni. Înfățișarea vizitatorului putea să fie Înșelătoare. Oare cine se ascundea În spatele său? Extraterestrul Își trecu degetele răsfirate peste tâmpla acoperită de broboane de sudoare și adăugă: - Poate că Înfățișarea mea ți se pare cam ciudată... La drept vorbind, Înfățișarea aceasta-i trecătoare. Noi arătăm cu totul altfel decât ne vezi sau ne poți Închipui. Nu aducem defel cu voi, ci mai degrabă cu niște moluște aeriene sau niște melci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
multe suspiciuni. Înfățișarea vizitatorului putea să fie Înșelătoare. Oare cine se ascundea În spatele său? Extraterestrul Își trecu degetele răsfirate peste tâmpla acoperită de broboane de sudoare și adăugă: - Poate că Înfățișarea mea ți se pare cam ciudată... La drept vorbind, Înfățișarea aceasta-i trecătoare. Noi arătăm cu totul altfel decât ne vezi sau ne poți Închipui. Nu aducem defel cu voi, ci mai degrabă cu niște moluște aeriene sau niște melci ce plutesc În vid, purtând În urma lor o cochilie extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un hău? Trupul Mașei fu scuturat din nou de fiori reci ca gheața și pielea i se Înfioră de teamă. Mașa Îl cercetă pe oaspete cu suspiciune. Părea un om obișnuit, oarecum modest, trecut prin multe Încercări. Nici Îmbrăcămintea, nici Înfățișarea sa nu trădau nimic demonic. Extraterestrul stătea cu bărbia sprijinită În pumn și o privea cu atenție. Asemănarea cu răposatul Onisei probabil că era Întâmplătoare. Sau poate că Mașa, din pricina suspiciunii ce i se cuibărise În suflet și a coșmarurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-i așa? Și aici Extraterestrul pusese degetul pe rană. În urmă cu trei veacuri, În timpul țarului Alexei Mihailovici, Începuse marea prigoană Împotriva dreptei credințe. Atunci Își arătase pentru prima oară Anticristul fața În lume. Venise Înveșmântat În odăjdii scumpe, luând Înfățișarea unui patriarh. Chipul său lumina ca soarele, iar În mâna sa avea Însemnele puterii dumnezeiești. Mulți au fost seduși de falsa-i strălucire. Și acum sufletul lor se zvârcolește În focul Gheenei. La porunca sa vechile cărți bisericești au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se pare că era foarte plăcut urechilor vizitatorului. Privind În urma ei, Extraterestrului Îi luciră ochii, din negri deveniră parcă și mai negri, buzele i se subțiară, iar pomeții prinseră culoare. „În fond, nu arată deloc rău“, părea să spună toată Înfățișarea sa. „Și dacă n-aș fi atât de grăbit, m-aș ocupa un pic de soarta ei. Dar mai bine nu, se răzgândi el. Cine știe ce complicații mai ies de aici. Cu femeile e bine să nu te Încurci. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acesta-i de un gen cu totul aparte. El nu seamănă cu nimic din ce-ai văzut tu pe pământ, Mașenca. El e o combinație stranie, un amestec ciudat de elemente yin și yang, un organ care-și schimbă mereu Înfățișarea, luând forme la care nici nu poți să visezi. Acesta e un sex intuitiv, de ordin metafizic, o rămășiță a substanței divine care bântuia În noi Înainte ca acea glandă de care ți-am vorbit să ne fi fost extirpată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
darul s-o tulbure din cale-afară pe Mașa. „Poate că a vrut să mă pună la Încercare, Își spuse ea. Și eu ce-am făcut? L-am luat peste picior. Oare Mântuitorul nu a venit să propovăduiască printre oameni, luând Înfățișarea unui om cât se poate de obișnuit? Dar cum poți crede Într-un Dumnezeu căruia i s-a extirpat glanda ce adăpostește credința? Dacă Dumnezeu nu crede În nimic, tu cum poți crede În el? De ce are Dumnezeu nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce umblau pe plajă, căutând pungi cu resturi de mâncare. Își lăsa dinadins sânii stafidiți să atârne peste pietre (ce aduceau cu două gușe de iguană), Încât vilegiaturiștii mai că o luau la fugă atunci când se trezeau În fața ei. Întreaga Înfățișare a bătrânei avea În ea ceva bizar, amintindu-ți de o reptilă sau de creaturi venite de pe altă planetă, ce animau filmele hollywoodiene, menite să trezească groază atât În sufletele adolescenților, cât și În ale celor trecuți de prima sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ceva bizar, amintindu-ți de o reptilă sau de creaturi venite de pe altă planetă, ce animau filmele hollywoodiene, menite să trezească groază atât În sufletele adolescenților, cât și În ale celor trecuți de prima sau de a doua tinerețe. În ciuda Înfățișării sale care trezea oroare, bătrâna Bertha se simțea minunat. Îi plăcea nespus să-și ungă umerii osoși și spatele cu o mulțime de uleiuri și de creme pe care le căra pe plajă, Împreună cu umbreluțele, rogojinile, rachetele de tenis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
negura uitării... La babulea Tatiana, la tatăl ei, Nicanor, și la mama sa, Fevronia, ale căror chipuri Îi răsăreau tot mai cețos În minte, dar de care erau legate atâtea și atâtea amintiri... Nicanor fusese un bărbat Înalt, cu o Înfățișare impunătoare, pe care i-o conferea, probabil, și barba sa de culoare arămie, cât și ochii teșiți, aduși spre tâmple, ca să nu mai vorbim de vocea sa cu adevărat ieșită din comun, ale cărei reverberații făceau să trepideze nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ochii teșiți, aduși spre tâmple, ca să nu mai vorbim de vocea sa cu adevărat ieșită din comun, ale cărei reverberații făceau să trepideze nu numai geamurile, ci și candelabrul și icoanele, stingând dintr-o răsuflare toate lumânările din jur. În ciuda Înfățișării sale sobre, tatăl Mașei era un om cu inima deschisă, pus mereu pe șotii, care, printre altele, avea obiceiul s-o năcăjească mereu pe mama ei, făcându-i tot felul de șicane. Astfel, câteodată, sculându-se pe la miezul nopții ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În trei culori, spuneai că a sosit vremea lui Anticrist; invazia ciorilor era doar un semn că Într-adevăr acest timp e pe aproape. Unii povesteau că ar fi văzut bulgării de pământ arat zvârcolindu-se sub nămeți și luând Înfățișarea funestelor păsări, alții ziceau că până și pietrele și rădăcinile plantelor și ale arbuștilor s-au transformat În ciocuri și gheare, ce se ridicau, iată, acum În aer, plutind amenințător deasupra caselor și creștetelor Înspăimântate ale oamenilor. Alții, furați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nostru e alcătuit din particule ce se rotesc cu o viteză infinită. Mișcându-ne cu o viteză infinită, putem fi prezenți În același timp Într-o infinitate de locuri... După cum, În funcție de caz, putem lua și orice formă... Ne putem schimba Înfățișarea cât ai clipi din ochi. În universul nostru nu există dimensiuni. La noi conținutul e totuna cu forma, iar universul mare e circumscris celui mic... Înțelegi?“ Desigur că Mașa nu Înțelegea nimic din toate aceste teorii. Care, la drept vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să ajungă cât mai aproape de sânii ei. Toată această viziune nu dură decât o clipită, topindu-se-n văzduh odată cu femeia-ou În care zăcuse Mașa. Gazda răsuflă ușurată, privind cu luare-aminte În jurul ei. Evlampia și toate celelalte lucruri reveniră la Înfățișarea lor obișnuită. Cele două rândunici intrau și ieșeau pe ușa grajdului, ciripind vesele În aerul Încărcat de tot felul de miresme. Duceau lut și pene În ciocurile lor mici, consolidându-și cu migală cuibul clădit sub vechea grindă. Ciripitul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu o seară Înainte, Își pusese un costum Închis la culoare, Încheiat cu nasturi până la gât. Cizmele dispăruseră și ele, În locul lor oaspetele purta acum o pereche de pantofi galbeni, lăcuiți, cu toc Înalt și catarame lucitoare. De altfel, Întreaga Înfățișare a vizitatorului venit din alte galaxii era impunătoare. Chipul său prelung, palid, Încadrat cu o barbă neverosimil de lungă și subțire, aproape transparentă, care-i crescuse parcă peste noapte, făcându-l să semene de la depărtare cu un sfânt desprins din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Onisei cu totul pe picioare. Vizitatorul din alte galaxii părea Însă complet refăcut. ‚,Pesemne, Își spuse Mașa, s-o fi dres cu sticla de horilcă pe care i-am pus-o la-ndemână...“ Cu greu femeia se obișnui cu noua Înfățișare a oaspetelui. „Parcă-i el și parcă nu-i el, Își spuse ea. Ieri era ceva mai pirpiriu, iar azi mă uit la el și văd ditamai găliganul...“ Femeia fusese Într-adevăr plăcut surprinsă de noua Înfățișare a vizitatorului. Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
obișnui cu noua Înfățișare a oaspetelui. „Parcă-i el și parcă nu-i el, Își spuse ea. Ieri era ceva mai pirpiriu, iar azi mă uit la el și văd ditamai găliganul...“ Femeia fusese Într-adevăr plăcut surprinsă de noua Înfățișare a vizitatorului. Cuvântul găligan fu primul care-i veni pe limbă. Ea Își dădu Însă seama că expresia aceasta se potrivea ca nuca În perete cu aerul sobru și tristețea ce se citea pe chipul transfigurat al oaspetelui său venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]