5,200 matches
-
privire și eu zâmbesc larg, ușurată. Slavă Domnului. Cred că plătica încă mai e OK... Trebuie doar să torn sosul în sosieră... — Bine, hai. Trish își trage nasul. Samantha, în seara asta o să luăm masa în oraș. Simt că îmi îngheață surâsul pe față. Poftim ? — Nu mai e nevoie să gătești azi, intervine și Eddie, bătându-mă vesel pe braț. Poți să-ți iei liber ! Poftim ? — Dar... am gătit ! zic repede. E gata ! — A. Păi, asta e. Trish flutură vag din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ce i-am spus. Vreau să zic, o Doamne, i-am povestit acestui individ practic totul despre mine. Totul. I-am spus ce fel de chiloți port, ce fel de Înghețată Îmi place, cum mi-am pierdut virginitatea și... Îmi Îngheață sîngele În vine. Îmi amintesc și un lucru pe care n-ar fi trebuit În veci să i-l spun. Ceva ce n-ar fi trebuit să spun nimănui. „... știu că n-ar fi trebuit să fac asta, dar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că e sexi s-o faci la serviciu ! Haide, Connor ! Mă apropii de el și-i bag o mînă În sutienul meu. Nu te stîrnește deloc chestia asta ? Simplu gînd că cineva se poate apropia acum pe hol... Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În momentul În care aud un zgomot. Cred că exact asta se Întîmplă, se apropie cineva pe hol. Ce porcărie. Vine cineva ! șoptește Connor și se trage repede Într-o parte, dar mîna Îi rămîne acolo unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Emma, ce cauți tu cu tipul ăla ? — Poftim ? Ridic ochii, Încă rîzÎnd, și abia acum Îmi dau seama că Jack nu mai rîde. Mă fixează, cu o expresie impenetrabilă pe față. — Ce cauți tu cu tipul ăla ? repetă. Hohotele Îmi Îngheață brusc și-mi dau părul de pe față. — Ce vrei să spui ? zic, Încercînd să cîștig timp. — Cu Connor Martin. N-o să fii fericită cu el. Nu te vei simți Împlinită alături de el. Mă uit la el, simțindu-mă prinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
liber măcar o jumătate de oră, să stea cu noi la picnic ? — Categoric ! spune Cyril. Ai terminat cu standul, nu, Emma ? Acum ești liberă. — Ce bine ! spune mama. Nu te bucuri, Emma ? — Foarte tare ! reușesc să rostesc, cu un zîmbet Înghețat pe față. N-am de ales. Nu am cum să scap din chestia asta. Mă așez cu genunchii țepeni pe pled și accept un pahar de vin. — Și, e și Connor aici ? Întreabă mama, așezînd copane de pui pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
in-extenso cu Jack Harper asupra subiectului, o aud pe Artemis zicînd la telefon, În timp ce fac curat În dulapul În care ținem șpalturile. Îhîm. Și el a fost de aceeași părere cu mine, conceptul are nevoie urgentă de retargetare. Minte de-ngheață apele ! N-a avut nici o conversație in-extenso cu Jack Harper. Aproape că sînt tentată să-i scriu imediat un mail și să-i spun că Îi folosește numele aiurea În tramvai. Doar că ar fi destul de urît din partea mea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
kile, dar pretinde că are 52, rostește glasul lui Jack. Poftim ? Poftim ? Din cauza șocului, mi se contractă tot corpul. — Ba nu ! strig mînioasă spre ecran. N-am În nici un caz 58 de kilograme ! Am... vreo... 53... și jumate... Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În momentul În care Întreaga cameră se Întoarce să se uite la mine. — ... urăște chestiile croșetate... Din sală se aude un icnet puternic. — Urăști chestiile croșetate ? se aude vocea uluită a lui Katie. Nu ! zic, răsucindu-mă Îngrozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rog. — Ochi pentru ochi, Emma ! Omul ăla te-a trădat la modul cel mai oribil, și ai să-i răspunzi exact cu aceeași monedă ! Fii atentă, sînt cu un tip Mick. E ziarist, scrie pentru Daily World... Simt că-mi Îngheață sîngele În vine. — Un ziarist de scandal ? reușesc să articulez Într-un final. Jemima, ai Înnebunit de tot ? — Hai, nu mai fi atît de Îngustă la minte și te rog vorbește mai civilizat, răspunde Jemima dezaprobator. Emma, ziariștii de scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Chestia aia... care gîdila ? Ei bine, cîteodată, chestia aia mă făcea să... rîd. Așa că, dacă ar fi să-ți vînd un pont pentru noua ta relație, ăsta ar fi, să nu mai... În clipa În care Îi zăresc expresia, Îmi Îngheață cuvintele pe buze. Fuck. A făcut-o deja. — Francesca a zis... spune pe un ton alb ca creta. Francesca mi-a zis că chestia aia chiar a excitat-o. — Păi, atunci și așa e ! retractez frenetic. Femeile sînt foarte diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Aici mă opresc, neajutorată. — Emma... Mă fixează perplex. Toate femeile au secrete ? O, nu. Ce-am făcut, i-am distrus Încrederea În femei pe viață ? — Nu ! exclam. SÎnt sigură că nu ! Sincer, Connor, cred că numai eu am. Cuvintele Îmi Îngheață pe buze În clipa În care zăresc o fulgurare de păr blond, pe care parcă Îl știu de undeva, la intrarea În sală. Îmi stă inima. Sper că nu e... Nu e... — Connor, trebuie să plec, zic și pornesc grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să se facă frig, așa că ne-am vârât unul În altul ca să adormim. Bun Înțeles, niciunul n-a deschis vorba despre foc. La ivirea zorilor, ne-am trezit cu țurțuri la nas - un văl subțire de zăpadă ne acoperise și Înghețase peste noi, dar nici că se trezise vreunul, atât eram de obosiți. Eram morți de foame și de sete, dar Runa ne dădu să mestecăm din ierburile ei de leac și o luarăm iarăși din loc. Soarele se ridicase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era de făcut dacă doreai ca un om cu oasele frânte să meargă din nou. - Ar putea un astfel de om să mai fie bun de vânătoare? - se interesă Vindecătorul. I-am spus că da. Până la urmă, deși mințeam de Înghețau apele, mă crezură și-mi luară cu toții palma ca să și-o pună pe creștet, după cum e obiceiul când vezi un om care știe. Când au văzut că-i las pe toți să-mi ia palma și să și-o pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ta, Krog? Dar eu: - Dacă bătrânii tăi știau atât de multe, nu ți-au spus și cum se termină călătoria mea? Ca să știu dacă trebuie să mai umblu, sau să mă opresc și să mă dau prins. Vindecătorul păru să Înghețe. Se holbă și Își drese glasul. Apoi: - Dar cu ea, cum rămâne dacă te dai prins? mi-o arătă pe Runa. E tovarășa ta de călătorie, așa că urmăritorii o urăsc la fel de mult ca pe tine... Cât despre oamenii lui Scept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Că dacă voi câștiga, Înseamnă că așa era lăsat. Că și Po Tolo era cea mai mică stea din văzduh, dar că era cea mai grea. Am rămas așa, privind la cer. Deodată se auzi strigătul unui animal care Îmi Îngheță sângele În vine. Semăna cu mormăitul unui urs furios, numai că era mai prelung și mai ascuțit, cutremurând crengile copacilor de pâinea-maimuței. - Nu te teme. E leul, iar Dogonii se trag din leu, după cum ți-am spus. Atunci urcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă prindă din urmă. Se părea că Logon avea să-și dea, În sfârșit, drumul la gură când, deodată se auzi un sfârâit, urmat de un tropot grăbit de pași. - Tată! răcni Enkim cu glas atât de ascuțit, Încât ne Îngheță sângele. Am țâșnit În picioare, ne-am luat sulițele și am luat-o la fugă către bulboană. - Tată! strigă și Logon, nevenindu-i să-și creadă ochilor. O șopârlă uriașă, lungă cam cât doi oameni din cei mai Înalți, acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Văzduhul era neclintit de acum. Soarele strălucea, dar abia dacă dezmorțea ierburile pline de brumă, culcate la pământ. Am Îmbucat ceva și ne-am pregătit de plecare. Norul acela uriaș parcă se mai apropiase, numai că acum părea să fi Înghețat. Prinsese o culoare argintie. Pândea. Era gata-gata să-și arate puterea și să scuture din el ploi, grindină și ninsori, dar nu sosise Încă vremea lui. Eh, și din cauza norului, iar Îmi veni gândul acela despre timp. De la Ceața Adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Spre seară, simțirăm cum se Întețește vântul de Miazăzi, aducând cu el un miros pe care Începeam să-l recunosc deja. Era acrișor și tăios. Curând, auzirăm și tunetul nesfârșit al Mării celei mari, amestecat cu niște pârâituri ce-ți Înghețau sângele În vine - ziceai că pământul Însuși se rupe În bucăți care se rostogolesc În Marea cea mare. Grăbiți, ne urcarăm pe un deal molcom acoperit de stânci plate și, odată ajunși pe culme, văzurăm În sfârșit capătul tuturor pământurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe unde ai trecut. Măcar de-ar afla Siloa lucrul ăsta, mi-am spus. Cum a reușit Krog, un mut, să păcălească toate neamurile, folosind vorbele. Hm. M-am apropiat și mai mult de malul mării și a trebuit să Îngheț bine de tot ca să-mi dau seama că, mai degrabă, voi găsi răspunsuri dacă mă urcam la loc pe dealul apropiat. Am privit Marea cea mare fără să-mi mai pese de norul de pulbere care se ridica spre Miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tuturor. Pe urmă, am aflat că vrăjmașii noștri au pornit pe urmele noastre pentru că voiau ca fiecare neam să vorbească pe limba lui. Barra rămase pe gânduri. Făcu un gest de parcă ar fi alungat o muscă, deși pe frigul ăla Înghețaseră toate muștele, după care Întrebă: - Tu așa știi? Că totul a pornit de la vorbe? - Păi, cum?... De la vorbe a Început lupta asta, de la ce altceva? Iarăși tăcu. Pufni de vreo două ori. Apoi: - Nu știu cum să zic... E un gând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ajunși pe Gemeni. Am petrecut toată noaptea pe povârnișul molcom al ghețarului, văzând cum luntre după luntre trăgea la malul lunecos. Spre dimineață, apăru și ultima luntre. Logon era palid și avea cearcăne, dar zâmbea precum un copil. Gheața Îi Înghețase În barbă și pe gene, ochii Îi erau roșii și abia mai răsufla, de ziceai că Îmbătrânise mult-mult, bietul de el. După ce s-a apropiat de mine, a mai privit o dată Îndărăt, peste Marea cea mare. Era cenușie și rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ghețurilor și a Înțepenit acolo pentru scurtă vreme, Înainte să urce din nou În văzduh, de parcă n-ar fi dorit să ne scape din ochi. Cât despre cer, semăna tot mai mult cu apa Mării celei mari care, treptat, a Înghețat de jur Împrejur, prinzând Gemenii Într-o cursă de gheață, la fel cum văzduhul prinsese soarele și nu-i mai dădea voie să se coboare. I-am chemat pe Logon și pe Barra, să ținem și noi sfat. Pe Tek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tu. Ce mai călătorie! Soarele părea să urce pe cer cu atât mai sus cu cât mergeam mai mult. Când veneau norii și Începeau viscolele, ne legam unii de alții și o țineam Înainte, orbește. Când pruncii Începeau să ne Înghețe și abia mai răsuflau, ne repezeam degrabă să doborâm vreun animal din acela care nu era nici pește, nici porc și nici urs - Îi despicam burta și ne Îngropam copilașii În seul lui aburind, doar-doar le-ar veni culoarea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Alături, pe un maldăr de paie, două ciozvârte de prunci chirăiau din răsputeri. - Nu-ți ajungea unul, stăpân al vorbei? Uite că ai doi: biata fată frumoasă a ieșit prima, iar zvăpăiatul de băiat vânjos a strigat de mi-a Înghețat sângele. Mi-am dat seama că și asta era un fel de urare. M-am apropiat de Nunatuk. Zâmbea În felul acela al ei, pe care-l deprinsese de când rămăsese grea. - Sunt Întregi? Întrebă. - Da’ tu cum ai vrea? se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
străzii, ca să caute un curcan pentru Ziua Recunoștinței. Dar nimic nu era de găsit. Costelivele găini locale păreau acoperite cu păr, nu cu pene. În fundul unui freezer din piață, a găsit niște pachete cu aripi și pulpe de pasăre pietrificate, Înghețate toacă. M‑a informat că atunci când s‑au dezghețat au arătat și mai jalnic. Dar pe insula asta de igname și nuci de cocos nu existau zarzavaturi de gătit. Totuși, după ceasuri de strădanie, a reușit să producă o supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
topit și Înviat când se va descoperi remediul pentru boala mortală de care suferea? Asta se numește criogenie. - Spune‑mi clar ce vrei de la mine. Nu are rost să ghicesc. Ce‑i În mintea ta? Când ai vrea să mă Îngheți? - Chiar acum. Mai târziu am s‑o fac și eu. Ne vom deștepta Împreună În secolul douăzeci și doi. Reflexii cenușii și luciul plăcilor de marmură erau menite să te convingă de perena stabilitate a dolarului. Dar marmura era totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]