4,199 matches
-
ce minunat lucru ar fi...") și Eminescu ("Avem multe inteligențe, puține caractere"). Cel care în mod sigur nu s-ar fi supărat este chiar Caragiale dacă e să dăm crezare propriilor sale cuvinte dintr-o scrisoare către Dragomirescu: "Să te-njur, Nu mă-ndur, Să te las Mi-e necaz." " Vorba ceea: înjură-mă, domnule, dacă nu vrei să mă lauzi, dar nu mă da uitării". Nici noi nu-l uităm și poposim puțin asupra portretului fizic, asupra înfățișării pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Cel care în mod sigur nu s-ar fi supărat este chiar Caragiale dacă e să dăm crezare propriilor sale cuvinte dintr-o scrisoare către Dragomirescu: "Să te-njur, Nu mă-ndur, Să te las Mi-e necaz." " Vorba ceea: înjură-mă, domnule, dacă nu vrei să mă lauzi, dar nu mă da uitării". Nici noi nu-l uităm și poposim puțin asupra portretului fizic, asupra înfățișării pe care dramaturgul a purtat-o prin lumea secolului său deși, și în această
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
scriu cu roșu sfaturi care nu vor fi niciodată urmate, pun note cu o sfântă frică de a nu nedreptăți pe nimeni. Mă bucur ca un copil când dau de o lucrare ce arată o minte în stare de funcționare, înjur ca un birjar când mă-nec în cretinisme împrumutate din comentarii de-a gata. Atâta vreme cât autorii lucrărilor sunt elevi sau studenți le privesc totuși cu o anume înțelegere: e vorba de tineri care învață. Greșelile lor sunt inerente și corijabile
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ține seama de necesitățile interne. În țară, prețurile au crescut enorm și, uneori, chiar la prețuri foarte ridicate, cereale și alte produse de strictă necesitate nu se găseau. Constantin Argetoianu nota în memoriile sale: „Pe când în Partidul Conservator lumea se înjura, în cel liberal se îmbogățea. Liberalii lăsau pe seama lui Brătianu grija politică, tăceau și-și umpleau pungile. Cu începutul lui 1915 s-au deschis într adevăr pentru cei cu trecere la guvern atâtea posibilități, de îmbogățire peste noapte, prin exporturile
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
limite. De aproape două secole, apelul la Salvator se face continuu auzit în istoria noastră. De la Napoleon Bonaparte la Philippe Pétain și la Charles de Gaulle, trecînd prin Boulanger, Poincaré sau Doumergue, tinde să se formeze o aceeași constelație imagistică înjurai unui același personaj privilegiat. E o constelație instabilă, fără îndoială, de dimensiuni variabile, de culoare schimbătoare, cu contururi cîteodată greu definibile, dar a cărei permanență și identitate nu pot scăpa observației. Rămîne doar să-i definim structurile. Mai rămîne să
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
său", el este condamnat să nu mai cunoască alte forme de solidaritate decît acelea, din ce în ce mai puține, care continuă să-1 asocieze celor puțini, cu aceeași condiție materială. În această lume imensă și complexă [scrie, de pilda, Michelet] care s-a format înjurai nostru, în timp ce mulțimea a sporit atît de mult, individul, dimpotrivă, nu este decît o piesă în armonia generală; supus unei anumite specializări, prin aceasta, el devine mai puternic în detrimentul condiției sale de om. Este el om? Nu, este croitor, este
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
trece de la un discurs direct, prezent doar în manuscrisul autograf al lui Flaubert ("De mult vă aștept, adăugă el, donșoara Emma m-o trimăs să vă aștept, de cum s-o întors Borel. Că pe stăpân îl doare ca naiba și înjură de mama focului") la un stil indirect liber, care neutralizează mărcile oralității, subliniind, în italic, doar cuvintele celuilalt. Decizia de a transfera discursul unui personaj din planul principal (secvență dialogală sau incompletă) într-un plan secundar are o funcție extrem de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ce este vorba într-un caz ori altul. În ce-l privește pe Vadim, aș putea chiar constata că, înainte de 1990, a făcut niște porcărioare, dar că și-a dat întreaga măsură a ticăloșiei de-abia după revoluție! Înainte, a înjurat câțiva intelectuali, îndeosebi scriitori, mai puțin conformiști, și a avut câteva ieșiri antisemite mascate, nu? Păi, după 1990, i-a scăpat ceva sau cineva?! Dorin Popa: Cristian Tudor Popescu afirmă chiar că Securitatea a devenit un agent electoral și că
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
și am ieșit închizând destul de energic ușa. În toamnă, am tras biletul, am spus ceva la primul subiect, m-a oprit și mi-a pus nouă. Sunt convins că n-a ascultat nimic din ce spusesem, dacă l-aș fi înjurat de mamă, n-ar fi auzit. Fantastic, totuși, ce proști și fricoși erau ăștia de la socialism! Sunt convins că și profesoara ta a privit îndemnul la lectura lui Noica tot ca pe un fel de provocare! Dorin Popa: Când a
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cerneală și așa iscăleau „de bunăvoie” intrarea în Gospodăria Agricolă Colectivă. Rezultau degete și mâini rupte, îi nenoroceau în bătaie pe cei mai îndărătnici, îi sechestrau; pătrundeau în poduri și hambare de unde luau și ultimul pumn de făină, se îmbătau, înjurau, se purtau ca stăpânii. Costică Focșăneanu (urmașul preoților Focșăneanu) a fugit spre Necorița și s-a ascuns într o glugă de coceni; au înconjurat gluga și au înțepat maldării până l-au făcut să strige că nu mai poate, să
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
pagină cu umorul firesc cerut de comicul situației și al caracterelor. La vestitele Arene din Verona, ca și în cazul celorlalte obiective turistice, scriitorul este întâmpinat de nelipsitul ghid care, constată el, resemnat, "ca să-mi probeze că știe românește mă înjură de d-zeu și recită un cântec pornografic". Comedia tocmelii și jecmăneala locvace formează de fapt spiritul viu al locului, surprins în scene pitorești, intens colorate, cu miez în genere anecdotic, de portret moral. Nu sunt trecute cu vederea nici
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mamă. Și cu toate acestea, la noi, la români, înjurătura cea mai comodă, mai repede venită pe buze este cea de mamă. De ce oare îi dată gura românului pe înjurătura cea mai urâtă, cea de mamă, nu știu. Și dacă înjură de mătrăgună, sfeștanie, coromâslă sau de orice altceva, adaugă la acesta cuvântul mamă, și-i mare păcat. Eu sunt născut ceva înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Am venit pe lume în sâmbăta Paștelui, printre cozonaci, cum spunea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai gâdilam pe la ureche sau pe la nas cu un fir de iarbă și, dând cu mâna, spuneai zâmbind: “Pasca mă-ti de furnică sau muscă, ce-i fi!” știind prea bine că eu eram vinovatul. Nu te-am auzit niciodată înjurând decât de pască. Și înjurai fără ură și patimă, indiferent cât de gravă ar fi fost cauza, înjurai mai mult cu o jumătate de gură, ca și cum ți s-a prins o lipitoare de picior pe care o desprinzi și o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe la nas cu un fir de iarbă și, dând cu mâna, spuneai zâmbind: “Pasca mă-ti de furnică sau muscă, ce-i fi!” știind prea bine că eu eram vinovatul. Nu te-am auzit niciodată înjurând decât de pască. Și înjurai fără ură și patimă, indiferent cât de gravă ar fi fost cauza, înjurai mai mult cu o jumătate de gură, ca și cum ți s-a prins o lipitoare de picior pe care o desprinzi și o strivești. * M-au tulburat niște
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Pasca mă-ti de furnică sau muscă, ce-i fi!” știind prea bine că eu eram vinovatul. Nu te-am auzit niciodată înjurând decât de pască. Și înjurai fără ură și patimă, indiferent cât de gravă ar fi fost cauza, înjurai mai mult cu o jumătate de gură, ca și cum ți s-a prins o lipitoare de picior pe care o desprinzi și o strivești. * M-au tulburat niște morți în familie, moartea este tăcere, nici măcar n-ai cui cere socoteală, vine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
brusc. Coridorul, luminat doar de o lampă cu seu, era pustiu. Și totuși! Privi mai atent și băgă de seamă că ușa încăperii alăturate era puțin deschisă și că printre crăpături se vedea lumina pâlpâită a unei lumânări. Căscă zgomotos, înjură pe turcește și intră la loc. Adormi într-un târziu. Dimineața, când a ieșit pe punte, toți călătorii se bucurau deja de aerul proaspăt. Ianache discuta ceva foarte serios cu Lavinia. Când s-a apropiat, ea s-a făcut că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gloate de hoți care au prădat Iașul trei zile și s-au îmbătat ca niște nemernici. Că i-au bătut și prins turcii la Prut, ce așa mare mirare? Acum Petru stă în smârcurile lui și chefuiește cu ai lui, înjurându-l pe Brâncoveanu, zicându-i „Iuda”, că din cauza valahilor ar fi pierdut el lupta. Numără scrisorile trimise de spătăria lui vodă și nu știe cum să-l mai pârască la turci ca să-l mazilească. Tot din stele, astrologiile voastre i-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai scumpă dintre toți, e modelul și mentorul lor. Însă se întâmplă uneori ca mama să distrugă prin exemplul comportamentului său acea întruchipare de maximă morală pe care trebuie să o arate copilului. Marius(4 ani și 8 luni) a înjurat. Îi fac observație, îi arăt că nu în felul acesta se vorbește și că aceste cuvinte nu mai trebuie să le repete niciodată. Și deodată, el ridică spre mine niște ochi limpezi și-mi spune:Dar așa vorbește întotdeauna mama
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
opt ani, narează: Dar în după-amiaza aceasta îi urăsc pe toți. Ei nu știu că am visat-o pe mama, și de ce. Ei ce știu, ce știu ei? Ce știu și eu? Să spună atunci! Încep să țip și să înjur. Apoi mi-e atît de rușine, încît mă ascund sub pat. Îi urăsc pe toți. Arno Bohlmeijer, Something Very Sorry Această poveste emoționantă este de fapt o relatare "adevărată" non-fictivă, dar scrisă de tata, și nu de fetița care "vorbește
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
da, era ceva senzațional, căci descopeream cum forța cuvântului îmi dezvăluia brusc că omul poate gândi simultan două lucrurî care se băteau cap în cap, urarea să-i fie bună inima aceluia, și înjurătura că era un smintit. Putea fi înjurată muierea cu tandrețe, și i se făceau obrajii roșii și se învîrtea pe loc ca o găină beată că era iubită, și dimpotrivă, un cuvânt blând dar rostit cu o cruzime rece o făcea palidă și o încremenea de spaima
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
că sunteți un om care crede în inspirație și nu în lozincile cu care m-au întîmpinat Niculae Corbu și J. Popper. Acesta din urmă a scris chiar în Flacăra, unde sunteți director. Deci dumneavoastră l-ați pus să mă înjure. A râs, cu entuziasm parcă. Deci așa era. - O să mă duc la Bălcești, i-am mai spus, dar ce fac cu serviciul meu de funcționar la "Societatea scriitorilor"? - Nu e nimic, se aranjează, zice. Am crezut că aranjează el. Când
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
trimisă de el să vadă ce mai fac. Trimisă de el sau nu, stai și explică... Subdirectorul m-a apostrofat și m-a amenințat că mă dă afară din școală. M-am întors în clasă și am început să-l înjur și eu cu sete de mamă. Am fost turnat. Am aflat mai târziu, deși eram mai mare și ar fi trebuit să-mi dau seamă de la început că în fiecare clasă exista o rețea întreagă de turnători pe care acest
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sale cum să facă să rămână curat și drept față de un elev care, în mod vag, îi sugera că îi place învățătura și că era amenințat să fie îndepărtat de ea pentru totdeauna. - Domnul Lascăr mi-a raportat că îl înjuri de mamă și că scrii romane în loc să înveți, mi-a spus el deodată, aruncîndu-mi, ca un fulger, o privire întunecată de reprobare și neânțelegere. Am rămas încremenit. De unde știa domnul Lascăr? Așa îl chema pe subdirector. Am tăcut. Totul era
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu aveam gânduri limpezi ci doar o stare de spirit de revoltă care nu-și găsea cuvintele. - Domnul Lascăr vorbește în plin consiliu de eliminarea dumitale. Cum să te apăr? Ce să-i răspund? Nici măcar nu contești că l-ai înjurat. Cum să contest? Îl înjuram mereu, deși vedeam bine că mă urmărea cu ura lui. Tocmai de aceea... - Nu-i adevărat, am bolborosit, refuzând să accept că secretele noastre erau sfâșiate tot de unii dintre noi, crezând mereu că în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
doar o stare de spirit de revoltă care nu-și găsea cuvintele. - Domnul Lascăr vorbește în plin consiliu de eliminarea dumitale. Cum să te apăr? Ce să-i răspund? Nici măcar nu contești că l-ai înjurat. Cum să contest? Îl înjuram mereu, deși vedeam bine că mă urmărea cu ura lui. Tocmai de aceea... - Nu-i adevărat, am bolborosit, refuzând să accept că secretele noastre erau sfâșiate tot de unii dintre noi, crezând mereu că în realitate domnul Lascăr nu știa
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]