3,493 matches
-
că făcuse un tîrg foarte bun pentru noi: ca o favoare specială pentru el, căpitanul a fost de-acord să ne taxeze pentru clasa a treia și să ne lase să călătorim la clasa Întîi. Mare scofală. În locul unde am Înotat se afla o pereche foarte rară de pești, numită de către localnici bufeo. Legenda spune că aceștia mănîncă oameni, violeză femeile și se fac vinovați pentru o mie de alte acte de violență. Se pare că este un delfin de rîu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
foarte puțini sînt orbi, indicînd poate concluzia că [cuvînt indescifrabil] are ceva de-a face cu asta, mai ales că majoritatea nu primesc nici un fel de tratament. Ne-am repetat vizita miercuri, iar restul zilei l-am petrecut pescuind și Înotînd. Noaptea am jucat șah cu dr. Bresciani și am stat de vorbă. Dr. Alfaro, dentistul, este o persoană minunată - relaxat și foarte prietenos. Joia este ziua de odihnă a Întregii colonii, așa că ne schimbăm rutina și nu mai vizităm complexul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și peste dânsul cad toate nenorocirile, toate suferințele. Iată cine a adus în lume suferința, durerea. Păcatul. Dar pentru ce Dumnezeu ne trimite suferințe? Dumnezeu ne trimite sufrințe pentru ca să ne întoarcă pe calea cea bună. Cât timp omul are de toate, înoată în belșug, ușor uită de Dumnezeu, uită de suflet. Bunurile și plăcerile acestui pământ îl orbesc și-l fac să nu mai privească cerul; dar îndată ce Dumnezeu îi trimite suferințe, necazuri, își deschide ochii. Priviți pe fiul risipitor în casa
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vreme de furtună, Cum valurile sale se zbuciumă mereu, Nu cruță ce-ntâlnște, pe toate le sfărâmă, Și-n unde spumegânde, mugește ca un leu. Ce-ai zice dacă-atuncia, un om s-ar da în valuri Cu toate că nu știe deloc a înota? Ai crede că din ele ar mai ieși la maluri, O clipă, numai una, spre tine-a se uita? Eu sper că negi aceasta, și-n orice-mprejurare Ai zice că acela e „unul fără minte”, Nici eu nu sar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lectură... Întrevedere cu așa-zisa logodnică a lui Navarra. Lectură cu Monseniorul: Regina moartă. Oboseală totală. 21 iulie 1952 Soare încețoșat. și, cu toate acestea, mă duc cu Tata la ștrand... Am început Condiția umană de Malraux. Merge greu. Am înotat mult și repede. și m-am întors acasă tare flămând. Nu știu prea bine de ce să mă apuc. Am terminat Celibatarii... Seara - plecarea lui Florino. Îl conduc la gară și, totodată, asist la sosirea lui Giglio... Două lucruri realizate dintr-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vis frumos pe care l-am avut astă noapte: Se făcea că eram într-o zi de vară străvezie și luminoasă, pe marginea unui lac de munte înconjurat de pădure de brad. Mă azvârleam în apa limpede și răcoroasă și înotam pe dedesubt, ținându-mi răsuflarea, dar cu ochii deschiși, până treceam de 252 insulele de alge ce acopereau lacul la mal. Apoi ieșeam la suprafața apei și mă bucuram de lumina dulce a dimineții. și-mi era atât de bine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tălpi și până-n creștet, mai-mai să te înghită cerul. Ți se surpa ceva în cap, dar niciodată sub picioare. M-am aventurat în apa adâncă cu încrederea dobândită, pesemne, pe întinsul pășunilor, fără să mă gândesc că nu știam să înot. Dintr-o dată, fundul a dispărut, iar pajiștea plină ochi, gata să se reverse, s-a transformat într-o apă adâncă în care să te tot scufunzi. Nici n-am încercat să înot, gândindu-mă doar că marea mă va înghiți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fără să mă gândesc că nu știam să înot. Dintr-o dată, fundul a dispărut, iar pajiștea plină ochi, gata să se reverse, s-a transformat într-o apă adâncă în care să te tot scufunzi. Nici n-am încercat să înot, gândindu-mă doar că marea mă va înghiți acum. Mi-am pierdut cunoștința, și când mi-am revenit eram pe mal înconjurată de lume. Un om văzuse că mă înec și mă trăsese la timp înapoi pe uscat. Eram așa
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mai aproape acolo. La zece ani după ce fusesem gata-gata să mă înec, ajunsesem atât de sătulă de hărțuirile Securității, că m-am gândit să pun capăt vieții ăsteia de rahat și să mă înec în râu. Tot nu învățasem să înot, și asta era bine. Dar, pe de altă parte, continuam să urăsc perfidia apei. Cu toate astea, ajunsă la malul râului, mi-am vârât în buzunarele de la palton două pietre mari. Era primăvară, soarele era lânced, mlădițele proaspete de plop
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
parte, cu privire la reușita propriei fugi. Nu se mai clintea nimeni, era o liniște ca în biserică. Iar afară, fluviul, cel mai adesea larg, curgea legănându-și apele, când și când putându-se zări și acele porțiuni înguste unde o traversare înot n-ar fi fost o problemă. Iar dincolo se găsea Iugoslavia, țara de tranzit în direcția Vest. Se zăreau sate, pomii își mișcau domol frunzele parcă făcându-ți semn să vii. În tren, nici unul nu îndrăznea să-l mai privească
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sălcii plutind în Marea Moartă. " (A.E. Baconsky) Pământul clocotea asemenea unui cazan de locomotivă, alimentat sistematic de un fochist nevăzut și necunoscut de origine celestă. Valurile de căldură erau atât de reale, vizibile și concrete încât te îndemnau să înoți bătând "apa" cu brațele și picioarele ca într-un imens bazin imaginar... A! După câte îmi dau eu seama copiii ăștia se pregătesc pentru sezonul cu temperaturi sub zero grade zise înțeleapta divinitate faraonică. Marele zeu, impresionat de seriozitatea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dintre sutele de exemplare întâlnite la "treabă" să mă fi dus la descoperirea unei comori fabuloase ca în "Scarabeul de aur", tulburătoarea povestire a genialului scriitor american născut în orașul Boston. Din păcate, scarabeii ăștia erau niște gândaci scârboși, care înotau în balegă veseli nevoie mare, iar la vederea lor te simțeai cuprins de o repulsie profundă. Și așa, mergeam în cercuri concentrice de aproximativ 100 de metri, roată-roată, până realizam stocul de 30-35 de "plăcintuțe" perfect uscate, apte să întrețină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
au făcut apoi să înțeleg duritatea luptei pentru existență, și că în această luptă omul făptura lui Dumnezeu se dovedește a fi cel mai mare ticălos de pe Planetă. Eram în lizieră. Ne-am așezat fiecare pe câte un rând și înotam prin zăpada care prinsese o pojghiță de gheață, în căutarea eventualelor crengi rupte de vânt. Din păcate, coroanele salcâmilor erau mici, ei înșiși erau mici, nedepășind vârsta de vreo 10 ani. Așa că n-am adunat nici un coș de vreascuri. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
au revenit cât de cât, înarmați cu bastoanele de cauciuc, pășind cu cizmele pe zăpada scârțâitoare au plecat pe sectoare într-o stare de echilibru îndoielnică, fiind convinși că fără ei țara asta s-ar duce naibii de râpă... În timp ce înotam cu mare greutate prin zăpada din pădurice, scoțând anevoios un picior după altul, având copăcelul pe umeri, preocupați doar de efortul și de dorința de a scăpa de această porțiune periculoasă, frecventată zilnic și de către deportați, și de milițieni întrucât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sus de tot, spărgea liniștea universală a momentului cu niște sunete guturale, stridente, specifice limbajului lor. Cra, cra, cra! Ce faceți? Încă n-ați ajuns? Curaj! Mai aveți puțin. Și aruncându-și încă o data ochii spre cele patru mogâldețe care înotau în zăpadă, se îndreptă vioaie spre cârdul suratelor de care se rătăcise. "Neagră ca un as de pică Sub nemărginitul cer; Singuratică și mică Cât o boabă de piper." (G. Topîrceanu) Cerul însuși părea să se limpezească puțin câte puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de spus. Dar unde? La cine? "Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la Mine, că a unora ca acestora este împărăția cerurilor" (Matei, 19:4 Am venit, Doamne, am venit și ne-ai trimis în împărăția cabalinelor să înotăm prin bălegarul sufocant și urina usturătoare a copitatelor încât ne apuca tusea măgărească și ieșeam din grajd pentru a lua o gură de aer proaspăt de afară!... Asta-i împărăția pe care ne-o oferi? ...Dar dacă nu ne-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
va schimba ceva în viața mea, dar pentru moment nu îmi dau seama prea bine despre ce va fi vorba. Siguranța financiară minimală de care am beneficiat până acum nu va mai exista. Cu atât mai bine, voi învăța să înot singur, prin metoda cea mai barbară, dar cea mai sigură care există: aruncându-mă inconștient în oceanul supraviețuirii cotidiene. 10 iunie 1998 Arif: colegul meu albanez de serviciu, la restaurantul Spaghetti Factory, Geneva. A fost avansat de curând la rangul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
că mă cunoaște, cât mă admiră și așa mai departe. Brusc, m-am simțit mult mai bine. Of, gata cu asta. R.P. „Mărturisesc că am cunoscut o sumedenie de oameni săraci cu duhul și nu mi s-a părut că înoată în fericirea de-a fi moștenitori ai Împărăției Cerurilor“, ați scris într-un articol. Cum vi se pare cariera pe care-o face prostia în România ultimelor decenii? Și de fapt cine - sau ce - credeți că are o detentă mai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mare, am luptat și nu regret. Nu mi ar plăcea ca cineva să ne arunce în mare pe mine, pe soția și pe copiii mei, pentru că nu sunt un bun înotător și nu mă atrage ideea de-a trebui să înot până în Cipru. Cred că, în unele cazuri, agresiunea nu poate fi respinsă decât prin forță. Dacă în 1939 întreaga omenire i-ar fi spus lui Hitler: „Urâm războiul, nu vrem violență, dacă vrei să cucerești lumea, asta e problema ta
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
înainte au declarat-o pe urmă o „non-valoare“. În poezia română nici n-are ce căuta în antologii; de ce ar avea în asemenea companie? Sunt emoționată ori de câte ori văd că există oameni care au de-a face cu literatura, gata să înoate împotriva curentului, gata să scoată la lumină ceea ce ar trebui să fie văzut, nu numai ce vor unii să fie văzut. Cum se cheamă asta? Curaj, sensibilitate, caracter, datorie? Toate dictaturile au la început certe trăsături de escroci sentimentali. Ca
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
decent. Îi e rușine. Să vorbească. Să se vadă prea tare. Să danseze cum ar vrea. Are privirea ușor plecată. Șovăie dacă să râdă. Își detestă hainele. Și goliciunea. Nu știe ce să facă cu tinerețea lui. Se simte bine înotând în apa mării, cât mai departe de țărm. Cât mai departe, acolo unde corpul se leapădă de pielea de broască (din creieri!). Acolo, în larg, corpul meu nu are naționalitate. Așa cum, în copilărie, corpul meu nu avea naționalitate în lada
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
blugi (căreia să-i poți adăuga o căptușeală de blană artificială iarna). Băieții au trăit altfel comunismul, zicem. Ei măcar se puteau îmbăta. Sau puteau înjura. Sau chiar se puteau bate cu proștii. Puteau să fugă. Să fugă din țară înotând, ca Silviu. Puteau să vină acasă când vroiau ei. Puteau să plece pe munte, ca Marius, care-o pornea de unul singur câte o săptămână, în căutare de amfore dacice (chiar găsea!). Dormea prin case părăsite și scria niște poezii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cînd ei stăteau la soare, uneori mama îl mai ducea la mașinuțe sau îi lua vată de zahăr și floricele. Cel mai mult însă lui Dănuț îi plăcea să stea în apă. Avea un colac pe care scria Olimp și înota tot timpul, claxonînd oamenii care îi ieșeau în față. Mama nu știa să înoate și probabil de aceea nu-l lăsa să stea mult în apă. Îi zicea mereu că răcește și-l obliga să rămînă lîngă ea pe cearșaf
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lua vată de zahăr și floricele. Cel mai mult însă lui Dănuț îi plăcea să stea în apă. Avea un colac pe care scria Olimp și înota tot timpul, claxonînd oamenii care îi ieșeau în față. Mama nu știa să înoate și probabil de aceea nu-l lăsa să stea mult în apă. Îi zicea mereu că răcește și-l obliga să rămînă lîngă ea pe cearșaf, să facă plajă, spunîndu-i din cînd în cînd să se întoarcă pe față sau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în dreptul lui. Vru să urmeze cărăruia luminoasă, dar făcea eforturi foarte mari să se deplaseze. De fapt, oricît se chinuia, nu înainta deloc. Parcă se afla în ceva foarte vîscos, care opunea rezistență. Atunci făcu o zvîcnitură și începu să înoate. Era liber acum și observă că poate prinde viteză foarte mare. Apa era ca un pat primitor, foarte moale, în care se simțea în siguranță. Se zbenguia în stînga și-n dreapta, trupul îl asculta întocmai și nu trebuia decît
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]