3,427 matches
-
pribegii malorusieni aici cu Mihu și Ionuț (trădarea) Ce ispravă face Ionuț, că aduce plocon Jupânesei Ilisafta o fată furată și i-o depune pe cuptor. Mai mare poznă nu se poate, mai ales când dumneaei are gând să-l însoare cu alta. La urmă se împacă și cu asta și se ajunge și cu părinții ei, dar nu vrea fata. Mare poznă, oameni buni! Cu acest prilej bătrânul Jder și Ionuț trebuie să se ducă la porunca și la mila
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mănăstire. Așa oamenii au prins pe țigani, când coborau cu boccelele de la mănăstire. Te însori? Nu. Pentru care motiv? Mă tem să nu-mi puie nevasta coarne. De ce? Pentru că le-ași merita. De ce? Pentru că ași fi făcut prostia să mă însor. Poeții de astăzi egalează însă în monedă măruntă aurul care a fost Eminescu. Poetul trebuie să pătrundă realitatea și s-o disece fără a o vesteji. Curiozitatea lui cată să fie atentă și delicată. Altfel face ca pruncii care strică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a tras mai înlăuntru în U.R.S.S. și acuma se afla trăitor într-un sat de prin acele părți. Nevasta dintăi i-a murit și i-a rămas de la ea un copil o fată care e acuma mare. S-a însurat de-al doilea cu o femeie din partea locului și trăiește bine. El, nevasta și fata câștigă bine (800+800+800) și au casă, vacă și grădină. S-a întâlnit prin aceste părți de lume cu niște moldoveni din raionul cazacilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
duios flueraș de soc mult zice cu foc. Vântul a sufla și ele-or cânta, oile s-or strânge pe mine m-or plânge cu lacrimi de sânge. Ci tu de omor nu le spune lor; spune-adevărat că m-am însurat c-o blândă crăiasă a lumii mireasă, că la nunta mea a căzut o stea... Iar dac-îi zări, dacă-i întâlni măicuță bătrână cu brâul de lână, pe culmi rătăcind, din ochi lăcrămând, de toți întrebând: Cine mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toți întrebând: Cine mi-a văzut cine-a cunoscut sprinten păstorel tras ca prin inel? Fața lui spuma laptelui, ochii lui floarea câmpului, mustăcioara lui spicul grâului? Tu mioara mea nu te îndura și-i spune curat că m-am însurat c-o fată de crai dincolo de plai. Iară de minune măicuței nu-i spune, că la nunta mea a căzut o stea, c-am avut pomeni fragii din poieni, buciume zvonind din culme doinind preoți munți cărunți, vânturi bocitoare stele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
brațe de muncă, și așa au plătit frumos toate dările și tot ce-a fost, și pământul l-au scăpat cu cinste. A venit vremea pentru flăcău să facă oaste, a făcut-o; a venit vremea după aceea să se însoare, s-a însurat. Și și-a făcut casă, ș-a durat gospodăria pe locul de el câșligat... Acù are copii, îi gospodar bun între noi. Da' iaca, domnule, pribeagul acela care s-a fost dus prin lume, acù s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și așa au plătit frumos toate dările și tot ce-a fost, și pământul l-au scăpat cu cinste. A venit vremea pentru flăcău să facă oaste, a făcut-o; a venit vremea după aceea să se însoare, s-a însurat. Și și-a făcut casă, ș-a durat gospodăria pe locul de el câșligat... Acù are copii, îi gospodar bun între noi. Da' iaca, domnule, pribeagul acela care s-a fost dus prin lume, acù s-a întors în sat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vlad Țepeș aflăm că Ștefan l-a pus pe Vlad: „Iar acest Vlad a fost din tinerețe călugăr, după aceea și preot și egumen în mănăstire. După aceea s-a răspopit și s-a ridicat la domnie și s-a însurat, a luat pe soția voievodului care a fost, scurtă vreme, după Dracula și pe care îl omorâse Ștefan al Moldovei. Pe soția acestuia a luat-o și acum este voievod în Țara Muntenească Vlad, cel care a fost călugăr și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să-și trimită și el solul la nunta cuscrului său și i s-a adresat lui Cazimir, la 18 februarie 1490: „Ne-a trimis Ștefan voievodul Moldovei, pe solul său, aducându-ne la cunoștință bucuria sa că vrea să-l însoare pe fiul său Alexandru. Iar noi, la bucuria lui, l-am trimis cu daruri pe fiul nostru de boier, Prokofiev Zinoviev, iar tu, de dragul nostru, să-i dai acelui fiu de boier cartea ta de trecere și însoțitor prin țara
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
chingi late,/ Pin fir trase./ Galben Soare și-mi răsare” (Cioara Radu Vodă - Brăila). Lumina emanată, metalele care concurează la realizarea senzației de strălucire și acțiunea de regenerare a naturii sunt comune „colindei soarelui” și colindelor adresate direct feciorilor de însurat. Alegerea calului ce-l va însoți pe voinic în expediția eroică este fundamentală și nu iese din tiparul solar: „Să uită-n sus, să uită-n jos/ Și-m intră-n grajdu de piatră./ Las’ pe Suru, las’ pe Murgu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un an cosmic) și de aici decurge faptul că la vârsta lui Dămean aveau loc inițierile în cele mai multe triburi primitive. „Prunc” și „băiețel”, Bogdan este personajul care face transparentă ideea de neofit cel mai limpede. Pentru a deveni flăcău de însurat, el trebuie să treacă de proba confruntării infernale cu samovila. Referirile precise la vârsta inițiatică sunt rare, cel mai adesea momentul fiind perceput prin filtrul psihologic, care nu îl mai lasă pe erou să zăbovească în lumea domestică. Atunci când apar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Să m-aduc-on leu legat,/ Leu legat, nevătămat,/ Îi dau fata gi soțâie/ Giumătace gi-împărăție,/ Toată, întreagă-a lui să fie” (Dobra - Hunedoara). Cu scenariul acesta ne situăm în vecinătatea basmelor, unde Făt-Frumos trebuie să răpună diferite fiare pentru a se însura. V. I. Propp identifică în acest motiv funcția cu numărul IX 1, „strigarea publică întrajutor”. Leul, ca și dulful, depășește granițele speciei și devine simbolul spațiului necosmizat, cu „statut de ființă stihială”. Prinderea și legarea lui mitică neutralizează forțele distructive
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de Centaurii antici și de imaginea autohtonă a Sântoaderilor. În spațiul românesc înghițirea inițiatică nu poate fi concepută în absența calului, căci acest fapt ar compromite proba însăși. Animal totem al eroului și semn al condiției sale de „flăcău de însurat”, calul este simbolul sui-generis al etapei intermediare, mitice a existenței masculine. Dacă în colindele de flăcău traversarea mării era făcută numai cu ajutorul calului năzdrăvan, Pătru Căciulă din balada omonimă I (29) înoată singur, depășind pariul profan lansat la „birt în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care se presupune că sunt supuse acestea”. Privită în comparație cu ceremonialul menit flăcăilor, inițierea feminină, revelată de textele folclorice românești, se caracterizează prin comple¬mentaritate: fecioara stă sub semnele lunarului, acvaticului, al staticului și al ocupațiilor ritual feminine, în timp ce tinerii de însurat sunt solari (uranieni), dinamici și cu o dominantă eroică. Cele două embleme astrale sunt sintetizate întrun text de Nunească, din Bumbuiești, Vâlcea: „Ce mai soare luminos,/ Ce mai ginere frumos!/ Ce mai lună luminoasă,/ Ce mai mireasă frumoasă!/ Cruciuliță de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mă pune-n cingătoare/ Și mă du în șăzătoare/ Și mă joacă și mă sare/ Până ce m-oi scuturare;/ După ce m-oi scuturare,/ Să m-arunci în drumul mare,/ Să mă bată vânturele/ Ca pă june gândurele/ Cându-i vremea de-nsuratu” (Almaș Săliște - Hunedoara). Duminica marchează ieșirea din etapa liminară a inițierii, ca moment al desăvârșirii genezei, și tot atunci se inițiază jocul marital. Simultane¬itatea creației cu nunta rezidă în echivalența lor mistică, printr-o substituție holomorfică a întemeierii. Lecția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dăruit lumii. Tocmai căsătoria miraculoasă cu ipostaza feminină de pe celălalt tărâm trebuie tăinuită, într-un basm din colecția Pop-Reteganul: „Du-te, zice Mândra Lumei, dar eu nu pot merge; dar dacă mergi, nu cumva să-i spui cuiva că ești însurat, că atunci nu-i bine de tine. Orice ți s-ar întâmpla, ori peste ce ai da, tu să zici că ești holtei”. „Interdicția lăudăroșeniei” (V. I. Propp) indică faptul că ritualul inițiatic este în plină desfășurare și feciorul nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tip III, 72, Cal amenințat cu vânzarea, descriu pregătirile de nuntă ce se vor face după înstrăinarea calului: „Eu oi să te vânz/ Pe care de grâu/ Și pe buți de vin,/ Teancuri de postav,/ Postav roșior,/ Eu o să mă însor” (Coconi-Ilfov). Animalele totemice deveneau ele înseși nunta și casa noului cuplu, pe când ajutorul năzdrăvan, esențial pentru flăcău, reprezintă o simplă „marfă” a cărei vânzare procură cele necesare nunții. Nerecunoștința flăcăului are de fapt o altă semnificație, aceea de a marca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
haosul permite decodarea semnului marital și inițierea se desăvârșește prin nuntă. Alteori, apropierea de mireasă este marcată de starea fizică specifică la intrarea în sacru, semn că fecioara a asimilat puterile mitice: „Dumbrăvile cu izvoară/ Cine bea pe loc se-nsoară./ Și jupânul nostru mire,/ Fiind foarte însetat,/ La un izvor s-a plecat,/ Și setea și-a stâmpărat;/ Dar când s-a sculat în picioare/ A zărit lâng-o floare/ O urmă de fiară” (Bucovina). Locul din care bea împăratul are
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a stat acolo a plâns și popa cel tânăr și protopopu și preoteasa. Și atunci eu am întrebat de preoteasă de ce plâng ? Și preoteasa mi-a spus: "Părintele ist tânăr care a venit la noi, îi nepotul nostru. S-a însurat și la 2 luni i-a murit preoteasa ! Da eu zic: își ia altă preoteasă. Dar ea zice: "N-are voie să ia alta ". Și atunci mi-am învârtit în cap gândul de a nu mă face popă. Și într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în școala normală și trebuie să fie absolvent cu Vasile Jitariu din Fălticeni în 1893, dar fiind elev rău a fost eliminat din școală. Juca Jorj Vasiliu pe Herșcu Boccegiu ca cel mai bun actor de la teatru național. S-a însurat și a luat o fată din familia Istrati, oameni mari. Dar biata fată a murit în Hanul de la Spătărești de mizerie și a fost înmormântată, de preotul Iordăchescu din comuna Rădășeni județul Suceava, cu tot ce trebuia. Jan Vasiliu foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
care era foarte jucăușă și glumeață. În 1904 după ce am stat la școală la Iași la sărbătorirea a 400 de ani de la moarte lui Ștefan cel Mare, m-am dus la nuntă la Botoșani la Alexandru Mihăilescu care s-a însurat și a luat o domnișoară din familia Teișanu. La nuntă a venit Dna Ileana preoteasa Preotului Mihăilescu cu Dra Marița Mihăilescu, cu ginerele Gh.Zegleanu cu soția Vochița care a fost de frumuseță rară. La nuntă m-a durut capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Grumăzescu, om înalt și frumos, era socru lui Vasile Lită Vasile a lui Neculai a Gafiței și lelița Paraschița era fata lui Grigore Grumăzescu. Iar soția lui Grigore Grumăzescu era o femee dragalașă cu niște ochi pătrunzători. După ce m-am însurat eu, de foarte multe ori ne-a oprit prin Fălticeni, hai să ne cinstească cu un pahar de vin sau rachiu. Eu m-am dus la crâșmă la Costachi Gherasim unde era un scrânciob cu 8 scaune și foarte înalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
amintirea veșnică! Cine a fost Vasile Călugărescu din Rădășeni? A fost un flăcău foarte frumos, blond, înalt și mustecios și cu 3 ani mai în vârstă ca mine. A fost negustor de mere. Cumpăra mere și le vindea. A fost însurat, i-a murit soția, copii n-a avut. O dată avea bani mai mulți și i-a dat lui Costachi Manolachi, vestit gospodar din Rădășeni, 5000 lei, ca să-i dea la Bisericuța făcută cu cheltuiala Rădășenilor în curtea Sf. Mănăstiri Sihăstria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un mers ce te vrăja nu altceva. Ea era funcționară la o societate de asigurare "Dacia România" împreună cu Ionel Constantinescu de la Baea, care ținea în căsătorie pe Olga fiica lui Iorgu Vasiliu. Și și-au pus în gând să mă însoare pe mine cu Maria Ionescu. În 1907, vara, ea a venit în Baea și s-au făcut niște petreceri cu muzică și am dansat și eu cu Maria Ionescu. Dansa minunat de frumos și de drăgălaș. Și cum era ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
logodna noastră din octombrie 1907. Maria Ionescu s-a măritat mai pe urmă cu un văr drept al ei, contabil și el și ea. Am mai văzut-o prin Baea, a stat la Costachi a Rariței, Cost Diaconița. Eu eram însurat din 1910 și n-am mai putut vorbi cu ea. Era tot frumoasă. Dar Jan cu care s-a căsătorit a înnebunit și a rămas tot singură. Ce s-a mai ales de Maria Ionescu cea frumoasă nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]