3,317 matches
-
că neadmiterea ideii evoluției energiei conduce către negarea faptului conștiinței. Cum nu putem accepta această negație, conștiința fiind un fapt de evidență, trebuie să acceptăm ideea evoluției. Această idee reprezintă al doilea postulat al personalismului energetic. Direcția evoluției, la început întâmplătoare, devine necesară. Mecanismul evolutiv al realității originare (energiei) presupune o direcție primitivă. Noi nu putem pricepe rațiunea acesteia; mintea noastră este neputincioasă în a explica "direcțiunea originară a realității". Ne putem explica doar faptul că oricâte începuturi ale evoluției am
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
poate împlini sarcina de a reconstrui teoretic personalitatea, dacă nu ține seama de unitatea sufletească ce se află la baza acesteia și de individualitate, căci "la baza unității sufletești este unitatea organică materială, individualitatea"175. Personalitatea nu este o prezență întâmplătoare în lume; iar explicația ei trebuie să țină seama de procesul real prin care ea s-a constituit. Tocmai pornind de la personalitate, cercetarea filosofică poate intra în regimul său propriu de interpretare, de reconstrucție, pentru că în felul acesta ea capătă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omului. Tipul (individual) provoacă diferențieri aptitudinale, din care se nasc deprinderi relativ constante și unitare. Patosul antropomorfizării se diminuează, crește interesul pentru muncă. Dar deprinderile, deși ordonate într-un gen de muncă, nu sunt dublate de conștiinciozitatea muncii, iar creația, întâmplătoare încă, nu-și are temeiul în aptitudini selectate de eu și întărite prin așezarea lor în structura personalității. Anticipațiile sufletului primesc o organizare superioară celei specifice personalității mistice; la ele contribuie în mai mare măsură rațiunea decât emoția. Raționalizarea treptată
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de conservare a speciei umane. El nu poate sta, originar, în individ, întrucât ar răspunde altor exigențe decât celor ale grupului; ar primi, altfel spus, o nedeterminare care l-ar aneantiza. Mediul social ar sta sub semnul unor apariții absolut întâmplătoare, care ar topi în spațiul lor de origine, subiectiv, existența poporului, originalitatea lui culturală. Ideea medierii energiilor naturii de către societate, prin cultură și civilizație, în cazul personalității energetice, are importanță dublă: întâi, pentru că semnifică suficient umanizarea și desăvârșirea ordinii "impuse
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
evoluției energiei confirmă sensul personalizării și pe cel al prezenței naturii în evoluția globală a energiei (existenței-ca-energie). Fără personalitatea energetică, evoluția nu ar fi avut rost. Lipsită de finalitate, ea nu ar fi fost decât un șir neînchegat de momente întâmplătoare (sau un mecanism fără noimă). În ea însăși, natura, cu transformările sale, are acest statut. Plasată însă înaintea personalizării, ea devine o etapă necesară a evoluției, care pregătește apariția personalității. Confirmarea acestui rol o aflăm în faptul formării personalității energetice
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
oamenii excepționali" ("oamenii mari"), despre geneza, rolul social, categoriile lor etc. Oamenii mari se definesc prin activitatea socială: ei "anticipă prin ideile și faptele lor, idei și fapte de care are nevoie societatea în viitor"222. Apariția lor nu este întâmplătoare, ci determinată printr-o finalitate culturală. Acești oameni nu au o valoare în sine, ci doar o valoare relativă raportată la finalitatea socială. Autorul accentuează atât de mult această idee, încât riscă o depersonalizare a oamenilor mari. Aceștia sunt independenți
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
formale și aplicațiile sale "materiale"; ea se constituie prin specificarea spațiului uman și prin reordonarea lumii potrivit unui principiu al acestui spațiu. Spre deosebire de formele istorice ale personalității, care întemeiază "material" determinismul prin finalitate, dându-i substanță printr-o desfășurare deloc întâmplătoare, vocația deschide un plan în care nu poate opera decât determinismul prin finalitate. Fiecare formă istorică a personalității devine conținut al determinismului prin finalitate, dar vocația îl așază în ființă, îl îndreptățește existențial și îl re-umanizează, pentru că ea, în măsură
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fel, drept cel care dă legea naturii prin extinderea asupra acesteia a principiului finalității; în al doilea, omul este existență tranzitorie. Aceasta nu înseamnă că Em. Mounier valorizează mai puțin persoana umană, sau că o privește ca pe o existență întâmplătoare în lume, ca un accident sublim etc. Dimpotrivă, persoana este cea mai înaltă formă de existență; mișcarea sa (de personalizare) este "realitatea centrală a universului". Dar sensul persoanei este către ceva aflat dincolo de sine, dincolo de universalul propriu. Fidel angajamentelor sale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Compromis și rezistență, pp. 152-204). A susține că românii au anticipat unele elemente ale Renașterii („descoperirea” inițială a lui Papu) poate fi, la urma urmelor, o problemă de gust, de interpretare a surselor și de opțiune. Când însă această prioritate întâmplătoare și în mare măsură imaginară se transformă într-o dogmă, atunci ia naștere protocronismul. Pentru cei ce, în loc să zâmbească în fața unor astfel de teorii, le iau în serios, protocronismul devine un vehicul al simțămintelor antioccidentale și un sprijin pentru autohtonismul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
deșeurile metabolice. Toate aceste procese sunt până la un punct asemănătoare cu procesele întâlnite în materia brută, nefiind în fapt decât schimburi de materie și energie, dar dacă aceste procese (în esență fizicochimice) se supun, în cazul materiei brute, cauzelor eficiente (întâmplătoare, conjuncturale), în lumea vie, deși acționează aceleași cauze eficiente, ele au o conotație de finalitate, nu sunt deloc întâmplătoare, se derulează cu precizie și într-o înlănțuire perfectă fără de care viața nu ar fi posibilă. Sensul acestei finalități este prezervarea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
decât schimburi de materie și energie, dar dacă aceste procese (în esență fizicochimice) se supun, în cazul materiei brute, cauzelor eficiente (întâmplătoare, conjuncturale), în lumea vie, deși acționează aceleași cauze eficiente, ele au o conotație de finalitate, nu sunt deloc întâmplătoare, se derulează cu precizie și într-o înlănțuire perfectă fără de care viața nu ar fi posibilă. Sensul acestei finalități este prezervarea ființei vii și perpetuarea acesteia. 2. Fenomene de relație: La baza acestor fenomene stau două procese fiziologice importante; pe
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
simplul motiv că atributul conștiință este ireductibil la materia brută. Afirmația că prin viață și îndeosebi prin om materia a ajuns la conștiința propriei existențe, este un nou sens, pentru că însăși evoluția graduală, etapizată arată că ea nu a fost întâmplătoare și în nici-un caz nu se poate reduce la acțiunea exclusivă a cauzelor eficiente. A opera o asemenea reducere înseamnă a forța evidența. De altfel un alt titan al medicinii românești, Grigore T. Popa, profesor de anatomie și descoperitorul sistemului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
este extrem de mare) exemplul cu mucor mucedo (o mucidee) la care dacă se schimbă mediul de cultură ia aspectul de levură cu prețul însă a diminuării capacității de reproducere (fecunditatea) până la dispariția acesteia, este suficient de demonstrativ; - încrucișările între specii, întâmplătoare sau induse, au ca rezultat hibrizi (dacă supraviețuiesc) care sunt fie infertili (catârul), fie în caz de fecunditate (ovicaprele și leporizii) după câteva generații se întorc la unul din tipurile specifice speciei care i-au dat naștere. De altfel Guerin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fiecare individ își delimitează un perimetru necesar lui și familiei sale pentru subzistență și supraviețuire. Lovește, de asemenea, în familie pe care o suprimă. Legătura consfințită de căsătoria între doi indivizi de sex opus se desființează, relațiile de coabitare fiind întâmplătoare, iar copiii rezultați nu trebuie să aparțină mamelor, ci statului, care s-ar ocupa de educarea și formarea lor, prin încredințarea acestora unor indivizi sănătoși și normali, dar fără apartenență familială. Și acest aspect însă contravine unei laturi instinctuale a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
liantul unirii oamenilor. Analogia Bisericii cu o școală în care totalitatea oamenilor să fie școlarii, iar clerul (prin definiție caritabil și lipsit de patimi) să fie dascălii cu cele trei funcții importante: predica, săvârșirea tainelor și jurisdicția sacerdotală, nu este întâmplătoare. Conducerea acestei organizații trebuie să fie exercitată de conducătorul său suprem care trebuie să fie infailibil, unic și suveran ca și Biserica pe care o conduce. El exercită în cel mai înalt grad conferit de infailibilitate funcția de bază a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sistemelor pe care știința le izolează o durată și, prin această, o formă de exigenta analoaga sistemului nostru, dacă le integrăm în Tot. Dar trebuie să le reintegram [s.n.].110 Că direcția înțelegerii umane nu este, cum poate ar părea, întâmplătoare - dinspre poezie (intuiție) spre știință (cunoaștere intelectuală) - ne lămurește tot Henri Bergson: recunoaștem "unitatea vieții mentale" "numai plasându-ne în intuiție, pentru a merge spre inteligență, căci inteligență nu va trece niciodată în intuiție [s.n.]"111. Explicația este simplă: conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de spațiu și de subliniere, de raportări la întreg; - caracterizare prin nume (a. nume alegorice sau cvasialegorice; b. nume cu aluzie literară, biblică, etc.; c. nume cu tonalități onomatopeice), cu intenție simbolică, satirică sau caricaturală, etc.; - numele personajelor nu sunt întâmplătoare; asocierea numelui propriu se face cu o imagine sau cu un complex de imagini de la o singură ființă concretă; deci, asocierea nu se face cu o noțiune generală; - numele (chiar prin sonoritate, prin imixtiunea asociațiilor de idei) nu sunt indiferente
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
formă, pe când lui Geoffrey Chaucer (1340-1400) îi revine meritul, la fel de important, de a fi primul mare scriitor al literaturii engleze și una dintre cele mai originale figuri ale literaturii universale. Apropierea celor două mari nume ale culturii universale nu este întâmplătoare, căci, cu toate că aparțin unor spații geografice diferite și îndepărtate, se dovedesc două personalități afine, cu preocupări comune, cu gusturi literare asemănătoare, cu tendințe de a valorifica aceleași surse literare, dar și cu similitudini în existențele personale care se dovedesc surprinzătoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
432 Ibidem, p. 24. 123 care o dobândeau femeile în sfera sensibilității era privită ca dăunătoare de către scriitorii antifeminiști.433 Romanele sau povestirile de dragoste cavalerești constituie o literatură „profeministă” 434 . Așadar alegerea pe care o face Alison nu este întâmplătoare, ci dimpotrivă, strategică, combătând părerile misogine medievale, ale lui Teofrast sau Ieronim spre exemplu, cu un gen care elogiază suveranitaea femeii în plan emoțional. Sensul povestirii târgoveței este unul didactic, moralizator: violul a transformat-o pe tânără într-o bătrână
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
moarte). 2. Grigore Manolescu este vestitul actor (1857-1893) care a jucat în mai toate piesele lui I.L. Caragiale dar s-a ilustrat mai ales în rolul lui Hamlet din tragedia lui Shakespeare. A se face legătura care poate fi doar întâmplătoare cu caricatura cunoscută a dr. Șuțu hamletizând pe un craniu uman (vezi caricatura în cartea noastră, „A doua viață a lui Eminescu”). Gr. Manolescu era și colaborator la Fântâna Blandusiei, unde Eminescu era redactor. Poetul se înconjura de actori pentru că era
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de a păstra în memoria colectivă evenimentele. În familia lui Neculai Beldiceanu, apoi, se va fi perpetuat această impresie generală că Gruber cu experiențele sale l-a dus la pierderea minților. Facem legătura care se prea poate să fie doar întâmplătoare cu mitul, tot de sorginte ieșeană, după care Eminescu și-ar fi ieșit din minți în urma unor exerciții de Joga făcute fără îndrumător. Poetul tradusese, într adevăr, gramatica sanscrită desigur, cu scopul de a parcurge unele studii de specialitate din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
spun: / Dorule-dor, / Tu o dai și vântului, / De o duce satului."151 Sentimentul apartenenței la universal este construit pe baza inversiunilor verbale și nominale, liantul semantic fiind reprezentat de comparațiile cu elementele cosmice care "urzesc" destinul uman, împlinindu-l (nu întâmplătoare este predominanța verbelor la condițional-optativ, în lirica populară): "Lung e drumul la Rarău, / Dar mai lung e dorul meu; / Drumul suie și coboară / Al dorului mă omoară! / Eu cu dor, mândra cu dor, / Ca și luna printre nori, / Eu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o anumită strălucire stilistică. Reprezentările despre excelență sunt însă până la urmă diverse; ele se pot și schimba. Cartea nu este o monografie, dar nici o colecție de studii separate. Între cele cinci studii există multe conexiuni, iar ordinea lor nu este întâmplătoare. Ele au fost scrise totuși în așa fel încât să poată fi citite și separat. Primul studiu se concentrează asupra relației, în felul ei unică, dintre personalitatea și gândirea lui Wittgenstein. Cel de-al doilea este, în principal, o încercare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
gesturile primare în: a) gesturile expresive se referă la mișcările manuale și expresiile faciale, care dau sens stărilor noastre emoționale și scapă controlului voluntar, apropiind specia umană de cea animală și constituind universalii ale interacțiunilor umane. Ele sunt apropiate gesturilor întâmplătoare, însă nu îndeplinesc o funcție mecanică, ci una comunicativă; b) gesturile mimate sunt cele în care emițătorul încearcă să imite o persoană, un obiect, o acțiune. Din categoria gesturilor mimate fac parte: 1) mimetismul social când, spre exemplu, afișăm un
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
omenească este capabilă. Care este motivul pentru care simțământul sfințeniei joacă un rol atât de important în reușita vieții? Prin ce mecanism acționează rugăciunea asupra noastră? Aici, părăsim domeniul observației și intrăm în cel al ipotezei. Ipoteza, chiar cea aparent întâmplătoare, este necesară pentru progresul cunoașterii. Trebuie să ne amintim, în primul rând, că omul este un tot indivizibil, alcătuit din materie și din conștiință. El se crede independent de mediul său material, adică de univers, de cosmos, dar, în realitate
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]