3,639 matches
-
că În 24 de ore să părăsească comuna. Și-atuncea au strâns bagajele, și tata a cerut să fie trimis În județul Dolj și ne-au dus În comuna Ciupercenii Vechi, lângă Calafat, pentru că acolo el avea o soră, tot Învățătoare. Eu aveam nouă ani când ne-am refugiat, eram În clasa a II-a primară. Am continuat școala În comuna Ciupercenii Vechi și, pe urmă, după patru clase primare, m-am Înscris la Liceul „Independența” din Calafat, și acolo am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a lemnului. Acolo lucram cu un circularist, eram ajutor de circularist și am fasonat acolo traverse și doage pentru butoaie până la 1 octombrie. Între timp, tre’ să vă spun că la Leordina am cunoscut-o pe soția, că ea era Învățătoare În comuna Rușcova..., și m-am căsătorit cu ea În luna septembrie. Ea-i de naționalitate ucraineană... Și, imediat după căsătorie, m-au schimbat cu locul de muncă, și am făcut luna de miere acasă, și la 1 octombrie 1958
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
l-am băgat după dulap. Și l-am luat și pe ăla din sala de așteptare și l-am pus tot jos acolo. Asta a fost, mă rog, a trecut. Și după câteva săptămâni, vine tovarășa Elena Bocretaș, care era Învățătoare, șefa culturală. „Tovarășu’ Maier, dacă aveți poză cu tovarășu’ Ceaușescu, aia care-i Într-o ureche, vă rog să ne-o dați, pentru că trebe să vă dăm o altă poză, În care apare cu ambele urechi”... „Da, poftim, Îs aicea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să facă revoluție ca-n Ungaria... Deci, cum să zic, organizații subversive, contra... Și erau pedepsite pentru asta..., că vroiau să submineze siguranța României, na. Ele primiseră, săracele, 12 ani de Închisoare. M-am Împrietenit cu ele, că erau chiar Învățătoare Între ele și ne cunoșteam și familiile. Deci așa de multe veniseră, că trebuia să dormim două-ntr-un pat... Nu mai aveau loc În Închisoare pentru fiecare, așa de multe erau... Și vara era nenorocire, nu intra aer deloc
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
îmi îngădui luxul de a fi nostalgic și să privesc în trecutul meu sentimental. Lucrul cel mai surprinzător pe care îl constat sînt sincopele memoriei. Afurisite, inexplicabile uitări! Care era, de pildă, numele de familie al Venerei, fata din Liteni, învățătoarea pe care am iubit-o la nouăsprezece ani, sincer, dramatic, „definitiv”? Am descoperit-o la un bal: o mignonă cu fața frumoasă, strălucitoare în lumina petromaxului. Ignorată de ceilalți, stătea lîngă maică-sa pe laviță, pe jumătate uimită, pe jumătate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spună. „Să ai oi și să n-ai brînză!”, mi-a zis el, trecîndu-și mîna prin părul alb ca hîrtia. Și cum mai avea pe țeavă încă unul, i-a dat drumul și la acela: „Bulă i s-a adresat învățătoarei: «Tovarășa, vreți să ne explicați de ce, pe Tovarășu’, la TV îl laudă în fiecare zi, iar la Radio îl critică în fiecare noapte?»” *Zile, multe, cu frînturi de muncă și puține lucruri de însemnat. Miercuri, joi, vineri am expediat cîte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a dovedit, o dată în plus, că aluziile alimentare au astăzi, la o parte a publicului, un succes aproape egal cu al celor sexuale. Dovada mi-a oferit-o un „text” de Calistrat Costin debordînd de vulgaritate, dar foarte gustat de învățătoarele și profesoarele aduse prin convocator la Sala „Ateneu”. Cînd, de pildă, autorul a spus într-un „vers” că mîncăm pește oceanic, au sărit să aplaude. Apoi cînd, mai la vale, a zis, zîmbind larg din fastuoasa-i barbă, că „la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aceste „pseudopoeme”, asortate cu spirite de revistă, sînt receptate ca probe de curaj moral și estetic. Sînt sigur, în conversațiile lor de mîine și de poimîine, rememorînd cît de „drăguță” a fost șezătoarea literară la care, vrînd-nevrînd, au asistat, doamnele învățătoare și profesoare le vor da o notă mai bună decît celorlalte poeme citite, ba se vor întinde cu aprecierile și mai sus, la opere de un alt rang, unde experiența lor de lectură e, pur și simplu, inoperantă. *N-am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fratele său Fedia, de 8 ani, care are aceeași soartă. Ucigașii sînt descoperiți, judecați și împușcați. Problema pe care și-au pus-o de curînd mai mulți jurnaliști e dacă-i adevărat că Pavlik a trădat. Răspunsul (dedus din scrisorile învățătoarei lui, care trăiește, și din cercetarea dosarului privitor la asasinarea fraților Morozov) e că nu. Traficul de certificate pe care îl făcea taică-su a fost descoperit fără ajutorul lui, însă atunci cînd Trofim Morozov a fost judecat, Pavlik a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Lui Îi datorez promptitudinea cu care mi-a răspuns Nicolae Milord. 160 De fapt, Grigore Sturzu, unchiul poetului Corneliu Sturzu de la „Convorbiri Literare”. Publicist, cercetător al trecutului cultural al zonei Fălticeni. Soțul Oliviei Sturzu, culegătoare de folclor, alături de Afia Apetroaie, Învățătoare amândouă. Învățătorul Grigore Sturzu s-a stins la Stremț-Alba. 618 Cu inima deschisă Își iau sborul cele mai frumoase și calde urări de fericire și bucurie spre D-stră, omul de cultură adâncă și plin de pasiuni nobile. De aceea urările
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la Rădășeni, bine pregătit dar În 1948 sau 1949 a fost arestat - socotit dușman al comunismului, Întemnițat. Acolo a deprins croitorie. După eliberarea din detenție s-a angajat contabil la o instituție ori Întreprindere din Iași. Soția lui e tot Învățătoare, originară din Murgeni. O fată - Natalița(?) Învățătoare (nu știu unde se află), un băiat agricultor În Rădășeni. Se pare că Vasile Lovinescu Învățător În Mălini - statuia din 1929 - a fost ori frate, ori fiu al preotului Gr. Lovinescu. Din cealaltă familie Ion
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sau 1949 a fost arestat - socotit dușman al comunismului, Întemnițat. Acolo a deprins croitorie. După eliberarea din detenție s-a angajat contabil la o instituție ori Întreprindere din Iași. Soția lui e tot Învățătoare, originară din Murgeni. O fată - Natalița(?) Învățătoare (nu știu unde se află), un băiat agricultor În Rădășeni. Se pare că Vasile Lovinescu Învățător În Mălini - statuia din 1929 - a fost ori frate, ori fiu al preotului Gr. Lovinescu. Din cealaltă familie Ion Lovinescu s-a născut Vasile Lovinescu (4
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Rev. „Căminul cultural”, București, nr. 11-12/1945, pag. 906-909). 2) Costică Lovinescu - căsătorit cu Antoneta, sora lui Jănică Chiticaru - a fost primarul comunei Rădășeni pe timpul celui de al doilea război mondial. Apoi s-a mutat la Fălticeni. 3) O fată - Învățătoare măritată cu preotul Posmoșanu la Broșteni. Costică Lovinescu a avut copii pe Valentin Lovinescu, sublocotenent căzut pe front În al doilea război mondial; sportiv În București. Învățătorul V. Lovinescu Rădășeni a avut un frate - Lovinescu Gheorghe, soldat căzut pe front
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Pr. șoldănescu și a avut pe cei trei fii. Murind ea, s-a căsătorit cu o fată din Boroaia și a avut Încă o serie de copii. Dintre aceștia trăiește la P. Neamț o fată a lui, Elena Popescu, fostă Învățătoare. Iar unul din băieți a fost Prof. Vasile Todicescu, directorul școlii Normale „Vasile Lupu” din Iași, care a murit foarte tânăr. Altfel Îl aștepta un viitor foarte frumos. Era filozof. și eu știu, dar f. vag, că suntem oarecum rude
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
prof. univ. dr. Mircea V. Pienescu și al Învățătorului Al. Bratu din Lespezi, autorul volumului Trandafiri Suceveni. 681 Mă refeream la prof. Ion Mușlea, pentru a sonda relațiile acestuia cu Fălticenii, pe linie de folclor. Una din colaboratoare, a fost Învățătoarea Afia Apetroaie din Moișa-Boroaia (azi decedată), care pe vremuri i-a trimis mult material folcloric, bucurându-se de aprecierea și recunoștința specialistului de la Cluj. Adresele se află la urmașii Învățătoarei, mai precis, la fiul ei. 682 E vorba de Colecția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Fălticenii, pe linie de folclor. Una din colaboratoare, a fost Învățătoarea Afia Apetroaie din Moișa-Boroaia (azi decedată), care pe vremuri i-a trimis mult material folcloric, bucurându-se de aprecierea și recunoștința specialistului de la Cluj. Adresele se află la urmașii Învățătoarei, mai precis, la fiul ei. 682 E vorba de Colecția de sculptură a lui Ion Irimescu, instalată În localul fostei prefecturi a județului Baia. 683 În cercurile intime, prietenii din Fălticeni i se adresau lui Ion Irimescu cu apelativul de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
anodinului. Iar organizarea, regula, ordonarea, concentrând aparențele fără semn și sens, conțin preliminariile maleficului numit ORDINEA. Atotputernica Ordine Oarbă care se exercită „prin boală sau tortură, prin Înșelăciune și prin falsă compătimire, prin mistificare sau prin scrisori anonime, prin micile Învățătoare sau prin inchizitori”. Configurația de ierarhii, coduri și obiective, urmărind proiectul răului absolut organizat, realizează până la urmă tocmai atomizarea existenței, vidarea comunicării, depersonalizarea, dezordinea spaimei, opacitatea apatiei, glaciațiunea perfectă a terorii. Oarba opresiune dirijată are În vedere o colectivitate masificată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
îngerul, București, [1965]; Teatru, București, 1971; Doamna cu ochelari negri, București, 1974; Sentimente și naftalină, București, f.a. Traduceri: Mehti Husein, Comisarul, București, 1951 (în colaborare cu Ana Ruckenstein); S. Baruzdin, Svetlana, București, 1954 (în colaborare cu E. Bandrabur); Bródi Sandor, Învățătoarea, București, 1958 (în colaborare cu Karin Rex); Pierre Courtade, Pianul, București, 1959; Jan Larri, Uimitoarele peripeții ale lui Karik și ale Valiei, București, 1960 (în colaborare cu Eva Szillágyi); Wanda Wasilewska, În lupta cea grea, București 1960 (în colaborare cu
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
luptători și chiar eroi. Este o proză emoționantă, plină de vibrație, fără urmă de patetism. Ascunsă sub evenimentele cotidiene, esența tragică a momentului este prezentă și în povestirea Lastovicika. Eroul narator trăiește ultimul an de război în munții Slovaciei, unde învățătoarea Milada și „partizanca” Nijnanska îi înseninează un anotimp dușmănos. Alături se consumă însă drama Lastovicikăi, tânăra de șaisprezece ani îndrăgostită de sergentul voluntar Iuliu Florea Cvetina, unul dintre ultimii români căzuți în lupta contra „bolșevicilor” și pe al cărui mormânt
GOVORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287322_a_288651]
-
abia scot Împreună vreo 2000 de dolari pe lună (sumele sînt exprimate, În roman, În franci). În clisa unui atare cenușiu univers, mizerabil social și pîngărit moral de agenții lipsiți e scrupule ai unui partid politic ticălos, apare domnișoara Chambon, Învățătoarea de care zidarul nostru se Îndrăgostește dar relația lor este imposibil de Împlinit și, În decursul sacru al unui an școlar, domnișoara pleacă pe alte meleaguri. Ambiguitățile unei relații imposibile Între un el narator-autor În penultimul roman, Corespondenta (2000), sau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
membru în Consiliul general al Instrucțiunii Publice, C. a intrat și în viața politică, fiind ales deputat și senator. Primele sale manifestări publicistice, îndeosebi cu povestiri pentru copii, se produc, în intervalul 1904-1906, la „Revista Asociației generale a învățătorilor și învățătoarelor din România”, „Revista noastră” și „Viața literară”. Cu proză, versuri, articole, C. - care semnează Florian Cristescu de prin 1904 - va mai colabora la „Prezentul”, „Viața literară și artistică”, „Șezătoarea săteanului”, „Evenimentul”, „Lupta”, „Trebnicul”, „Tribuna poporului”, „Veselia”, „Foaia interesantă”, „Cosinzeana”, „Amicul
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
de o „boală cronică: imbecilizarea și nevroza”. Manualele, începând cu Abecedarul, sunt pline de stereotipuri, scopul este „politizarea” (adică impregnarea minții copiilor), familiarizarea lor cu mărețele realizări ale epocii. Copilul e format prin îndoparea cu mituri și teze partinice: mitul învățătoarei sau al părintelui-educator politic, teza patriotismului socialist, teza umanității învățământului comunist, mitul eroului popular educat în spiritul noii epoci. Un idilism care sensibilizează pentru marile valori socialiste, un discurs care elogiază eroismul continuu și dislocă convingerile și deprinderile nepărtinice. O
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
, Doina (pseudonim al Doinei Bendorfeanu; 25.XI.1942, Cetea, j. Bihor), poetă. Este fiica Iustinei (n. Butiri), învățătoare, și a lui Emil Bendorfeanu, preot. A absolvit Institutul Tehnic de Drumuri și Poduri din Cluj (1960-1963), lucrând apoi ca tehnician constructor la Consiliul Popular din Cluj, până în 1984. Din 1985 este secretar organizatoric al Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca. A
CETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
, Minerva (19.II.1953, Negreni, j. Cluj), poetă. Este fiica Anei (n. Avram) și a lui Teodor Chira, cantonier. Urmează școala elementară în comuna natală, apoi Școala Normală „Gh. Lazăr” din Cluj-Napoca (absolvită în 1973). Funcționează ca învățătoare în satul Dealul Rășinarilor și la Negreni. Debutează în „Steaua” (1986) cu poezia Ca o mână apărându-se-n vis. Colaborează la „Tribuna”, „Transilvania”, „Familia”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii Tineretului»”, iar după 1989, la „Dacia literară” „Excelsior” (Cluj), „Minerva” (Bistrița
CHIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
ALEXANDRU, Oltea (pseudonim al Oltei Epureanu; 22.VI.1930, Cernăuți - 28.VII.1991, București), prozatoare. Este fiica avocatului Emil Epureanu, prieten cu Mihail Ralea și Ionel Teodoreanu, și a Ștefaniei Alexandru (n. Hotinceanu), învățătoare. Urmeză cursurile primare, gimnaziale și liceale la București, în 1948 intrând la Facultatea de Filologie, pe care a absolvit-o în 1952. Debutează în presă cu un reportaj de la Bumbești-Livezeni, Bucuria muncii. A lucrat ca redactor la revistele „Femeia” și
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]