3,864 matches
-
ei bătrânii, dintrăo singură pensie, o duc așa și așa. Adică, destul de greu. Despre găzduirea mea mi-a spus de la început că nu are posibilități, dar are o anexă, un fel de bucăt ărie, unde avea un pat iar de învelit doar niște... țoale. „Știu eu, dacă o să-ți placă ?”, a încheiat ea. Eu însă, când am auzit-o, și mi-a mai și arătat posibilul loc, am sărit în sus de bucurie, încât am sărutat imediat buna mea gazdă și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
albă, imaculată, cu guler și manșete scrobite, cu cravată în culori sumbre, așteaptă impasibil pe cineva. Într-o mînă ține o umbrelă lungă, neagră, în cealaltă un buchet de iasomie. Și numai lipsa unui melon și faptul că buchetul este învelit în ziar tulbură ținuta pur englezească a acelui gentleman, în puternic și aproape incredibil contrast cu figura rotundă, galbenă, cu ochii alungiți spre tîmple ai orientalului pur sînge. Fugind prin ploaie, o tînără cu părul pînă la brîu, împletit într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dansul milenar, iar eu, jos, mă umflam cu must și mă luptam cu moartea. Cât va fi durat această cumpănă nu știu, dar târziu, după ce mă trezisem din începutul morții, m-am văzut așezat sub ulm pe un lăicer, gol-goluț învelit într-o pătură și lângă mine mătușa Irina care m-a găsit murind și m-a tras înapoi din gheara morții. Prin iarba uscată am auzit pașii mamei depărtându-se se ducea la Huși ca să-mi aducă alte schimburi, alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
-o. Împrejurul meu era liniște, nimeni nu mai lucra, soarele se apleca spre Apus. În stânga mea, se așezase surdul și undeva departe se auzea bătaia unui câine și, ca în surdină, o detunătură de pușcă. În noaptea aceea, întins și învelit pe fânul din colțul cramei, am ascultat până târziu cântecul greierilor și poate m-am gândit la întâmplările din ziua aceea. Într-un colț, la icoane, ardea candela, în aer era rece și târziu, după întâiul cântat al cocoșului am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pline, niciodată nu-l văzusem cu atâta apă. Ploaia curgea pe linii drepte, jos vântul încetase, numai în înălțimi alerga cu iuțeală ducând pânze întinse de nori cenușii. Vremea începuse să se răcească, umezeala mă pătrunsese și nici sub paie învelit cu pătură groasă nu mă încălzeam. Până la amiază moș Gavrilă nu venise, mâncare nu mai aveam, ziua a trecut așteptând și în noaptea următoare am dormit puțin și cu vise grele. În dimineața următoare, flămând, am luat hotărârea de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
piept, îmbrăcat în haine de muncă. Anica îl strigă: - Gheorghe!... Gheorghe!... Școală, Gheorghe, școala să fac patul!.. Gheorghe sforăie ritmic și, pe chipul lui blând și istovit de muncă, Anica citește cu dragoste osteneală care l-a răpus și îl învelește delicat cu oghealul. Nu se mai aude niciun sunet, doar cântatul melodios al greierilor sau orăcăitul broaștelor. Anica bolborosește grăbita cu ochii către icoana: "Pâinea noastră cea de toate zilele"..., dar gândul ei e pe miriște, acolo unde ploaia a
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
el. -Promit. După... Mai făcură încă o partidă de sex “sălbatic,” cum îi plăcea ei să spună. -Lăură, am ceva pentru tine în birou.Vino o clipă, te rog!... Lăură îl urma la birou, din care el scoase un pachet învelit în hârtie fumurie. -Acesta e manuscrisul cărții mele.Urmează s-o citești tu prima și să-i faci corectura. Am mare nevoie de ajutorul tău. S-ar putea să-mi fi scăpat vreo “chestie”. În tine am toată încrederea!.. Lăură
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
urmare a unui pretins telefon din partea familiei, a fost scos de la terapie intensivă și trimis la Spitalul de Neurochirurgie unde, din lipsă de prescriere, nu a fost primit. La orele 2:17 a decedat pe străzile Iașului, În mașină Salvării, Învelit Într-un cearșaf, la minus 20 de grade afară. Spre orele 4 l-am găsit pe o targă la clinica a treia. Operația de necropsie a fost ordonată după 36 de ore, Întrucat nici un spital nu a confirmat internarea, inclusiv
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a unui telefon pretins din partea familiei, a fost scos de sub terapie intensivă și trimis 66 la Spitalul de Neurochirurgie, unde din lipsă de prescriere nu a fost primit. La orele 2:17 a decedat pe străzile Iașului În mașină Salvării, Învelit Într-un cearșaf la minus 20ș afară. Spre ora 4 l-am găsit pe o targă la clinica a treia. Operația de necropsie a fost ordonată după 36 de ore, Întrucat nici un spital nu a confirmat internarea, inclusiv Spitalul de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ani. Tot atâția ani cât au fost Încarcerați cei șapte bărbați ai familiei Tăcu. E ultimul dintr-o serie de victime ale regimului comunist și a ajuns să locuiască În subsolul unui bloc. În subsol, pereții Înnegriți și Înghețați sunt Înveliți cu fotografiile lui Malin și Alină. „Tablourile copiilor mei”, explică bărbatul. În rest, sunt cărți peste tot, de jur Împrejur, până la jumatatea pereților. Bătrânul se așează la masa de scris. Un deget apăsat și mașina se pune În mișcare. Se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
împliniri tainice, pătând așternuturile în lumina copleșitoare a după-amiezii de atunci, din copilărie... Mama, răbdătoare, mare, albă în capotul lejer, verde, mă momea mereu să dorm în timpul zilei, măcar un sfert de oră. Se culca lângă mine, îmbietoare, deja ațipită, învelindu-ne pe amândoi cu un cearceaf subțire... Se auzeau, de afară, acarii (Bujoreanu și Munteanu), înjurând domol, ca într-un descântec infinit, duios aproape, folosind cele mai grele vorbe, da, boscorodind acele (macazele!); neunse cu păcură când trebuia, se înțepeneau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Rudolf Albert von Kölliker (1817-1905) a adus argumente care atestă că absolut toate celulele animale (cu excepția neuronului) se multiplică prin diviziune. În plus, atrăgea atenția că în timpul diviziunii nuclare membrana nucleului celulei parentale dispare inițial, pentru ca apoi să reapară, dar învelind cei doi nuclei nou apăruți. B. DescoperireA mitozei și A meiozei I. D. Cistiakov (1843-1877), botanist rus, este primul care descrie, în 1874, înmulțirea prin mitoză la planta Epilobium. Din păcate, numele său este eclipsat de cel al cercetătorilor germani
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
declanșează alarma ce anunță producerea dublei rupturi (a). ATM activează complexul format din proteinele Rad50, Nbs1 și Mre, provocând în același timp apariția unei extremități 3', care va fi protejată de atacul agresiv al nucleazelor de către proteina RPA care o învelește ca un manșon (b). Factorul de replicare RPA (numit și RF-A) este o proteină constituită din trei subunități de 70, 34 și 11 kDa. Numai unitatea de 70 kDa se fixează pe ADN și numai când ADN-ul e
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
dezmembrarea celulei nervoase condamnate la pieire, mai contribuie și un alt factor, nu intervin caspazele, ci un mecanism bazat pe proteina inductoare de apoptoză, AIF (engl. = Apoptosis Inducing Factor-1), al cărui sediu natural este spațiul dintre cele două membrane care învelesc mitocondria. Rolul AIF este acela de „cuțit molecular“: el facilitează fragmentarea ADN-ului celulei condamnate (Cande și colab., 2002). În opera de distrucție prin apoptoză, un rol important îl joacă și proteinele SMAC-DIABLO, care neutralizează proteinele IAP (inhibitoare ale apoptozei
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
continuu pe trepte, ceea ce explică de ce le acoperă un mucegai verde. Ferestrele camerei rămân mereu întredeschise și e frig, foarte frig. Ea dârdâie. Nu vor să-i dea o pătură, pretind chiar că spitalul nu are așa ceva, e periculos să învelești prea tare bolnavii, asta le crește febra. "Și să răcești nu e periculos?" Nimeni n-o ascultă. Totul îi este ostil. Culmea, i-au pus la cap un televizor mic, branșat pe un canal din Tel Aviv, care difuzează continuu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ei. Mi-e până-n gât, du-te și cere-i escrocului ăla de Sinus o pătură! Și să mute hârâitoarea de-aici!" Soțul ei se întoarce plouat: "Doctorul Sinus nu are pături, lui îi e suficient un cearșaf să se învelească noaptea." "Ipocritul! Și televizorul?" "Cu neputință de mutat, are un rol medical." "E un spion! Mă spionează tot timpul!" Noapte profundă ca un abis. Din conversațiile dintre infirmiere, află că bărbatul ei a lăudat la radio, într-un interviu, competența
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bătrână doamnă care are tulburări respiratorii și nu suportă căldura. Și, deși vremea s-a răcorit simțitor, cere ca fereastra și ușa să rămână permanent deschise și să se aducă un ventilator. Friguroasa de ea n-are decât să se învelească bine. Din fericire, penuria de pături de la doctorul Sinus nu bântuie și pe-aici. La apropierea doctorului M., tocmai întors din concediu, temperatura îi scade. Tot fără nicio explicație. Doar dacă prezența lui n-o fi având vreun efect. Bună ziua
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o facă să uite moartea. Treptat, schimbarea de temperatură induse o schimbare de comportament erotic. Gata cu hârjonelile pe nisipul cald, care veneau după elanurile spontane. De fiecare dată, trebuiau mai întâi să aranjeze cuibul, să întindă pătura, să se învelească, să închidă toate deschizăturile care ar fi putut lăsa să pătrundă frigul, iar Nastia punea în toate astea o îndemânare de bună gospodină. La început, locotenentul s-a amuzat, apoi, curând, s-a enervat. Și pe urmă maniera ei, pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lungimea orizontului lăsa să se ivească lumina muribundă a apusului. Sub acest capac prost închis, lumea luase o înfățișare stranie, de mediu subacvatic, unde oamenii nu-și mai aveau locul. Locotenentul își lăsă la grajd calul, nu înainte de a-l înveli cu un pled, căci ploaia răcise neobișnuit de tare aerul. Întorcându-se, o întâlni pe culoar pe Nastia care se întorcea și ea, dar de la plajă, sub braț cu pătura udă. Murmură fără să se oprească, subliniind cuvintele esențiale: "Ar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
umană. 35 L-am ascultat, amețit de tirada lui cu și fără sens. Îi aud și acum vorbele, ca ieșite dintr-un stup cu forța roiului zgomotos și amenințător. Ce l-o fi apucat? Bătrânul, pentru că era cu un cap învelit în venerabile bucle albe, iar barba stufoasă inspira înțelepciunea vârstei la care a ajuns, nu s-a lăsat până nu și-a descărcat întreaga baterie, ca pe o emanație expansivă și acut temperamentală. Iată-i tirada, ascultați-o și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să știe unde suntem iar ai mei nu au recunoscut niciodată aceasta. În așa-zisul “sat“, oamenii stăteau sub cerul liber, dar în cele din urmă și cu sprijinul autorităților, au început să și ridice case, din chirpici, cu acoperișuri învelite cu paie sau papură din balta Ialomiței. Dar pentru că persecutarea părinților nu mai înceta, a trebuit să plec din Râmnicu Sărat la o mătușă din comuna Aluniș de lângă Slănic Prahova. Așa că miliția nu m-a găsit la domiciliul din Râmnicu
POVESTEA VIEŢII MELE DE REFUGIAT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Flueraru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1682]
-
sau detașarea satirică a multor cineaști contemporani (Altman, de Palma, Woody Allen și alți critici liberali sau radicali ai familiei). Scenei în care sînt prezentați membrii familiei Freeling îi urmează o altă scenă-cheie în care copiii dorm în paturile lor, înveliți cu grijă, iar Steve și Diane sînt singuri în dormitor. Soția, Diane, fumează o țigară cu marijuana și vorbește, chicotind, despre amintiri din vremurile de odinioară, ducîndu-l pe spectator din deceniul opt înapoi în timp, în anii '60. Scena sugerează
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Rosetti. După cererea familiei, sicriul a fost coborât de redactorii ziarului Drepturile omului, de lucrătorii tipografi, M. Minovici, vicepreședintele Societății Presei, Nicolae Romanescu din Craiova, advocatul Constantin Lecca, Grigore Dianu, redactor la Românul și alții. Corpul lui Rosetti a fost învelit în două exemplare din Românul, tipărite pe mătase albă și deasupra o cunună alcătuită din condeie de fier aurit. Apoi bulgării de pământ încep să cadă, huruind sinistru deasupra aceluia care - după cum a spus Bibicescu în cuvântarea sa: „Deși mort
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ar fi putut disputa șefia după dispariția lui Ion Brătianu. Ani de zile, mulți ani în șir, bucureștenii vedeau la șosea o trăsură de casă în care era răsturnat un om de culoare verde, întotdeauna, chiar și în toiul verii, învelit cu un tartan pe picioare și înfășurat cu un fular la gât. Acesta era Eug. Stătescu care, în fiecare zi, când era vremea bună, venea la șosea ca să petreacă câteva ore în aerul curat și liber. și mulțumită faptului că
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
a fost închis într-un tub de sticlă unde au fost introduse și câte o piesă nouă din toate monetele românești de metal ale epocii, de la piesa de un ban până la cea de aur de 20 lei. Tubul a fost învelit în câte o foaie a tutulor ziarelor ce apăreau atunci în București și a fost introdus în alt tub de metal. Regele, Regina, mitropolitul primat și doamnele de onoare au primit câte un șorț de satin alb cu ciucuri de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]