3,164 matches
-
a autoritaților locale și a liderilor politici ai acestora reprezintă o înfrângere pentru prefecți și viceversa. Dar schimbările din cadrul sistemului politico-administrativ francez înseamna că, există, de fapt, un nou tip de "joc" care nu poate fi analizat în totalitate în funcție de învingători și învinși (chiar dacă ar putea exista învingători și învinși). În cadrul modelului interdependenței mutuale la care s-a făcut referire mai sus, prefectul și anturajul acestuia încă ocupă o poziție centrală cheie în aceea că, după cum a afirmat Pierre-Étienne Bisch, el
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ai acestora reprezintă o înfrângere pentru prefecți și viceversa. Dar schimbările din cadrul sistemului politico-administrativ francez înseamna că, există, de fapt, un nou tip de "joc" care nu poate fi analizat în totalitate în funcție de învingători și învinși (chiar dacă ar putea exista învingători și învinși). În cadrul modelului interdependenței mutuale la care s-a făcut referire mai sus, prefectul și anturajul acestuia încă ocupă o poziție centrală cheie în aceea că, după cum a afirmat Pierre-Étienne Bisch, el însuși prefect, "l'ensemble de la vie administrative
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
reformele de descentralizare 73. Nay ilustrează această situație prin analizarea modului în care prefecții, administratorii locali și politicienii locali rivalizează pentru controlul procesului prin care fondurile structurale ale UE ajung în Franța și sunt administrate. În final, conchide că adevărații învingători sunt perfecții, chiar dacă există o mare varietate de urmări ale acestei lupte de-a lungul regiunilor franceze. Niciuna dintre acestea nu a rezolvat problema reconcilierii solidarității și coeziunii interne prin principiul valid de egalitate al autonomiei locale. Atât opacitatea care
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
-i prezintă mai întâi pe Tarquinius Superbus, ultimul rege al Romei, "persoană infamă, dar viteaz în luptă" și pe Sextus, fiu demn al lui Superbus. Acesta din urmă cucerește Gabio "printr-o fraudă rușinoasă". Oracolul lui Apollo însă prezice că "învingătorul va fi cel care o va săruta primul pe mama". În acest moment apare personajul principal L. Junius Brutus: "Era acolo și Brutus care, înțelept fiind, se prefăcea prost pentru a scăpa de capcanele tale, o crudule Superbus". Brutus erat
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
direct identificarea Lupercilor și a Faunilor cu neamul Fabiani-Fabii, un episod simpatic în care Fabii, tovarăși ai lui Remus, reușesc să aducă înapoi cei dintâi boii ce le-au fost furați. În timp ce Romulus încă îi mai caută pe hoți, Fabii învingători fiind, mănâncă deja din cărnurile sfârâinde rămase în țăpușe. Fratele ghinionist a văzut, la întoarcerea sa, oasele goale, "a surâs, dar l-a durut că Fabii și Remus au ieșit victorioși și nu Quintilii lui" (v. 377-8). Risit, et indoluit
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Hirtius pe câmpul de luptă și Pansa de o rană, a devenit credibil zvonul că amândoi au fost uciși din voia lui (= Augustus), pentru ca, odată ce Antonius a fost pus pe fugă, iar republica privată de cei doi consuli, el, unicul învingător, să devină capul a trei armate. Într-adevăr a fost foarte suspectă moartea lui Pansa, încât medicul Glicon a fot reținut în închisoare, bănuit fiind că ar fi introdus venin în rană. Aquilius Niger adaugă că și celălalt consul, Hirtius
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
quijotescă a iluziei creatoare, care oferă omului libertatea de a reinventa trecutul și de a-și alege singur "strămoșii", "modelele" ideale. În consecință, Mili cinstește cu pietate doar amintirea tatălui, care, ca și Luțica, a fost un om puternic, un învingător, fiind nevoită să privească cu un vădit dezgust la existența pur vegetativă, de simplu deșeu uman, a propriei mame, femeie fără personalitate, modelată exclusiv de servituțile condiției biologice. Spre deosebire de Mili, a cărei dorință nerealizată proiectează trecutul (amintirile legate de Luțica
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tinerețe) să publice romane într-un ritm susținut, fără să se descurajeze (aparent) de întâmpinarea rece, apoi de-a dreptul ostilă de care are parte. Ba chiar afirmă, la un moment dat (1935), cu o lipsă de modestie permisă doar învingătorilor: "Sunt romancier și romanul românesc va conta cu mine". Fără milă, istoria literară n-a confirmat această pretenție. G. Călinescu, exprimând consensul generației sale, va reduce romanele lovinesciene la interesul lor biografic, legat de personalitatea criticului, pentru că, susținea el, "romanțarea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
jonglerie verbală, de terminologie năucă din articolele literare burgheze, care după propriile declarații ale unui reprezentant al ei, era datoare să facă mult praf În timpul bătăliei ca să nu se distingă până la sfârșit cine a fost Învins și cine a fost Învingător. (Ă). Ecouri Însă ale acestui limbaj bombastic mai răzbat și azi, din păcate, În critica noastră. Iată de pildă cât de umflat și grotesc se comentează o lucrare În Iașul Nou (nr. l, 2, pag.l46): «Cu această perspectivă luminoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tihnite și integratoare, cu activități, preponderent, de natură rutinală, mediul urban a favorizat și stimulat spiritul competitiv la nivelul întregii ierarhii sociale. Aici, într-un spațiu ce condamnă pe omul obișnuit la anonimat, dorința de evidențiere, visul de a fi „învingător”, a fost, aproape, o obligație. Într-un mod cât se poate de fericit, această dorință va găsi în domeniul sportiv nu doar o oportunitate de împlinire, ci și un loc de convergență cu nevoia de spectacol a orășenilor. Cu nevoia
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
teritoriul Galiei. Totuși prezența militară romană nu se face simțită decît începînd cu 125 î.I.C. pentru eliberarea Marsiliei, amenințată direct de către celți și liguri. Situația este restabilită; celții salieni sînt învinși, iar capitala lor, Entremont, distrusă. La poalele acesteia, învingătorul, Caius Sextius Calvinus, stabilește o garnizoană căreia îi dă un nume ce asociază calitățile termale ale sitului și numele său, Aquae Sextiae ("Apele Sextiene", Aix-en-Provence), prima așezare romană în Galia, în 122 î.I.C. Probabil la acea epocă eduenii din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prima așezare romană în Galia, în 122 î.I.C. Probabil la acea epocă eduenii din regiunea Burgundia încheie o alianță cu Roma. În 121 î.I.C. alobrogii din Dauphiné și arvernii regelui Bituit sînt învinși la rîndul lor. Unul dintre învingători, Cnaeus Domitius Ahenobarbus, trece în Languedoc și instalează o garnizoană la volcii tectosagi, la Toulouse, către anul 118 î.I.C. În același an este fondat Narbonne. Organizare provincială și evoluție. În 118 î.I.C. Roma decide să instaleze coloni italieni
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Sucellus, zeul care are în mînă un ciocan, însoțit uneori de Nantosuelta. În alte cazuri, zeii indigeni sînt asociați unor zei romani fie în ceea ce privește numele, fie în ce privește atributele. Panteonul galo-roman. La început, zeii romani sînt înainte de toate zeii oficiali ai învingătorilor. În această ipostază, triada compusă din cele trei divinități de la templul Capitoliului din Roma, Jupiter, Junona, Minerva, are templul său în colonia de la Narbonne. Dar alte forme ale cultului lui Jupiter sînt specifice Galiei. Zeul roman poate fi asimilat cu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care-i cerea protecția împotriva expansiunii regatului lombard în Italia. Dar Pépin, uns rege pentru a doua oară împreună cu fiii săi la Saint-Denis de către papa Etienne II în 754, a trecut Alpii în 755 și în 756. De două ori învingător al lombarzilor, el îi promite papei să-i restituie fostele posesiuni bizantine din Italia și pune astfel bazele statului pontifical. Toate cadrele în care va acționa Carol cel Mare sînt fixate. Cuceririle lui Carol cel Mare. Carol cel Mare (768-814
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cel Simplu din 893 pînă în 923, Ludovic al IV-lea, Lothar și Ludovic al V-lea din 936 pînă în 987) și necarolingieni. Aceștia din urmă, cu excepția lui Raoul de Burgundia din 923 pînă în 936, aparțin familiei robertienilor. Învingători ai normanzilor, marchizi de Neustria, apoi duci ai francilor, ei stăpînesc cea mai mare parte a comitatelor dintre Sena și Loara și controlează ca abați laici cele mai mari abații începînd cu Saint-Martin de la Tours și Saint-Denis. Cei doi fii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ale lui Bayard. În Italia de Nord, Ludovic al XII-lea se lovește în curînd de o puternică coaliție ridicată împotriva lui de papa Iulius al II-lea, care vrea să-i alunge "pe barbari afară din Italia". Mai întîi învingători, mai ales la Ravenna, datorită lui Gaston de Foix, ucis în bătălie (1512), francezii, învinși, trebuie să evacueze ducatul Milano și chiar să facă față unei invadări a Burgundiei de către elvețieni și a Picardiei de către englezi. Ludovic al XII-lea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
sociale și au creat altele noi. În fața pericolelor interne și externe au dezvoltat în ei un sentiment național care i-a unit pentru a obține victoria. Dar, sătui de tensiuni, ei și-au încredințat finalmente destinele în mîinile unui general învingător susținut de o burghezie ajunsă la putere. Sfertul de secol care separă domniile lui Ludovic al XVI-lea și a lui Ludovic al XVIII-lea nu are egal în istoria Franței și sînt puține perioade asemănătoare în istoria Europei. Prin
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
organizează și triumfă. Ea face să cadă, la 9 Thermidor anul II (27 iulie 1794), capetele lui Robespierre și ale prietenilor săi și asigură prin aceasta propria sa supraviețuire și timpul refluxului. Republica burgheză și Marea Națiune Protejarea celor dobîndite. Învingătorii din Thermidor nu mai vor să meargă înainte, ci să consolideze ceea ce au dobîndit. Ei au cumpărat de la cler bunuri, mulți au votat moartea regelui și refuză Vechiul Regim. Ei și-au proclamat oroarea față de sîngele vărsat temîndu-se să nu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
merovingiene, celei carolingiene și celei capețiene", "uzurpator" respins, în Europa de vechile monarhii, în Franța de susținătorii Vechiului Regim ca și de cei ai anului II, Napoleon Bonaparte a fost toate acestea rînd pe rînd. El a traversat Europa ca învingător apoi ca învins și a zdruncinat-o din temelii. El a împrumutat, de la monarhie și de la Republică, instrumentele unui sistem de guvernare care vor supraviețui mult după căderea sa și a dat pentru mult timp vieții publice franceze tema salvatorului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pe cei 75 de senatori inamovibili, modifică regimul electoral al Senatului, afirmă că "forma republicană de guvernămînt nu poate face obiectul unei propuneri de revizuire". Republica devine "regimul definitiv" al Franței. Republicanii de guvernare la putere Marile legi republicane. Ieșiți învingători din criză, republicanii sînt totuși divizați. Republicanilor de guvernare, calificați drept "oportuniști", li se opun radicalii democrați și iacobini care, în spatele lui Clémenceau, revendică "Republica democratică și socială" și un program îndrăzneț: suprimarea Senatului, descentralizare administrativă, impozit pe venit, separarea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
atunci constituirea. Anticlericalismul care cimenta Blocul își pierde principala rațiune de a fi. Socialiștii încetează, de altfel, să susțină guvernul și intră în opoziție în 1905, în timp ce se crează SFIO (Secțiune franceză a Internaționalei muncitorești), dominată de Guesde și Jaurès. Învingători în alegerile din 1906, radicalii trebuie să facă față unor tulburări sociale crescînde: revendicarea zilei de lucru de opt ore, revoltele viticultorilor din Languedoc în 1907, greva feroviarilor. Președinte al Consiliului din 1906 pînă în 1909, Clémenceau reprimă energic tulburările
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care 88 RPR și 62 UDF. De acum înainte, majoritatea parlamentară și majoritatea prezidențială concordă. Aceasta este voința electoratului, fidel spiritului Constituției. Dar, dornici de o alternanță politică, ei nu doresc o schimbare profundă a societății, așa cum cred o vreme învingătorii. De la "starea de grație" la austeritate. Noul guvern Mauroy comportă patru miniștri comuniști și patruzeci și patru de membri. Prezența lor, deși limitată, dovedește voința președintelui Republicii de a asocia la putere toate componentele stîngii și de a pune în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
îl părăsesc. Ce e destinul? O experiență transformată într-o conștiință, spunea Malraux. P. gândește cam în aceiași termeni, definind destinul ca o sumă de eșecuri depășite prin meditație. Nu își face un portret prea favorabil. Nu se crede un învingător, deși a publicat un număr mare de cărți, și cărțile au avut (și au în continuare) succes. Face recensământul înfrângerilor și, la sfârșit, când trage linia, se vede că intelectualul care scrie despre viața sa nu e deloc mulțumit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
că vom merge la desființare. Asta este lege", clarifica Gheorghiu Dej problema în 1951 (Moraru C. et. al: 2004, 537). Cortland Van Rensselaer Schuyler, reprezentantul Statelor Unite în Comisia Aliată de Control, organism politico-militar compus din membri marcanți ai armatelor principalilor învingători în al Doilea Război Mondial care se regăsea în majoritatea statelor foste aliate ale Germaniei naziste în Europa de Est și care îndeplinea o funcție executivă temporară, până la organizarea de alegeri parlamentare și reintrarea vieții politice în normalitate scria în jurnalul său
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
uitat faptul că teama era sentimentul predominant în acei ani. Absența contextualizării ei, împreună cu tentația unor judecăți retrospective "tari" nu sprijină cercetarea asupra originilor Războiului Rece. Dimpotriva, o obnubilează. Planul Marshall a fost un alt pas spre glacializarea relațiilor dintre învingătorii celui de-al Doilea Război Mondial. Inițiat din rațiuni economice, politice, de securitate și, de ce nu, culturale, planul urmărea reconstruirea Europei cu ajutorul fondurilor americane. Gestul implica desigur o reciprocitate asumată, fiind în principal unul strategic: repunerea în mișcare a unui
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]