12,339 matches
-
nu știu de ce nu mă stăpânesc să-i produc aceste involuntare șocuri ale aroganței, o dată ce le-am trăit pe pielea mea. Și cred că o parte consistentă a geografiei interioare a primelor vesturi a fost populată tocmai cu tipul de șoc din prima zi de la cofetăria Da Vinci din Dubrovnik. Acolo, la Adriatica, îmi încropeam engleza de mult uitată prin nefolosire, ca-n bancul cu tipul care dă din mâini în Marea Neagră zbierând: Help! Ausecour! Aiuto! și doi se miră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rațiuni prozaice, nu ca să mă transsubstanțializez cu Mica Sirenă. Eram bucata academică a unei delegații parlamentare ce urma să scaneze felul în care danezii asigură egalitatea de șanse. Nu în lozinci, ci în instituții. Și pe cinstite, a fost un șoc. Fir-ar să fie, drăcia exista, funcționa, nu era o frecție eticistă. Nu-ți voi povesti tot ce am văzut, nici ce procente de reprezentare erau pe acolo, ci, păstrând obiceiul, îți voi scrie doar despre ceea ce m-a topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
final l-au adus la Rahova, de unde i-au dat drumul pe 22 la prânz. Gabi a crezut că-l împușcă, dar în mod dubios, i-au zis „domnule” și când a ieșit în stradă a trăit cel mai mare șoc din viața lui, intrând în acea mare de oameni care o lua spre CC strigând: „Jos Ceaușescu”. Astăzi, Gabi trece drept bizar. Ca toți cei care pentru un crez își părăsesc instinctul de conservare, cu excepția celor morți de mult, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
privind dosarele care urmau să constituie "miza" mandatului. Fără să fi fost neglijate celelalte dimensiuni ale O.S.C.E., zonele de conflict s-au situat de departe pe primul loc, reclamând atenția prioritară a Președinției. În plus, s-a resimțit puternic șocul produs de actul terorist din 11 septembrie 2001. Iar faptul că anul 2001 s-a încheiat fără escaladarea tensiunilor în aria O.S.C.E., care să iasă de sub control, că, mai ales, toate conflictele, atât cele "curente", cât și cele "înghețate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mine, acesta este un proces aflat încă în stare incipientă, de acomodare a practicii legăturilor bilaterale la un sistem integrat de relații multilaterale, precum și de cuprindere a tuturor țărilor europene. Încă nu se știe cum vor rezista aceste structuri la șocuri și mai puternice decât actuala criză economică, resimțită în mod diferit de statele membre, direct proporțional cu imunitatea lor economică. Va interveni și testul istoriei pentru un asemenea conglomerat de națiuni, un adevărat Turn Babel modern. Se știe că și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în ultimii ani, corupția a devenit subiectul fierbinte a numeroase știri, comentarii și dezbateri, atât în plan național, cât și internațional. Referirile la actele de corupție au invadat, practic, mijlocele de informare, iar scandalurile generate de corupție au provocat adevărate șocuri în rândul unor guverne, formațiuni politice, companii de stat și private. Îngrijorarea crescândă cauzată de actele de corupție este, fără îndoială, o consecință directă a sporirii practicilor de corupție și a caracterului lor tot mai pernicios, a faptului că aceasta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
găinile în cuibare; pe urmă iarăși la căsuță și iarăși la domni. În vremea asta doctorul trecuse din nou la Culi, să vadă dacă stă liniștit. Stă liniștit; are să se facă bine, încredință doctorul. A avut mai cu samă un șoc nervos. „Hm! cugeta nana Floarea. Ciudată vorbă au ei pentru boala asta; cât nici nu poți s-o ții minte.“ — Oare, într-adevăr, să se facă bine? se răsuci ea cu pasiune; apoi urmă a smulge din dulap șervețele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în urma efortului ei a fost un umăr dureros. Nu e ca la televizor, s-a plâns ea, masându-și antebrațul. Apoi, pe la începutul anului, cineva a încercat s-o ucidă pe Helen. Reacția generală a fost nu atât una de șoc că s-ar putea întâmpla un lucru așa de groaznic, cât una de uimire că nu a avut loc mai devreme. Desigur, nu a fost cu adevărat un atentat la viața ei. Cineva a aruncat o piatră în fereastra camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se întâmpla: simțeam nevoia să vorbesc cu Aidan. Vorbeam cu el o mulțime în mintea mea, dar acum voiam mai mult: trebuia să-i aud vocea. De ce nu se întâmplase asta până acum? Pentru că fusesem rănită și în stare de șoc? Sau prea amorțită de analgezice? M-am uitat după mama, tata și Helen, care erau adânc cufundați în genul de film polițist care speră că va fi produs și după viețile lor. Mi-au făcut semn să intru și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
plecat de acolo cu o tunsoare à la Cindi Lauper. (Anii optzeci, nu pot să-i învinovățesc, nu știau ce fac.) Dar fustele cu franjuri și cioburi de oglindă și părul vâlvoi au fost o nimica toată în comparație cu valurile de șoc ale poveștii cu biletul cu complimente. Povestea biletului cu complimente Dacă nu ați auzit-o încă, și probabil că o cunoașteți deja pentru că pare s-o știe și mama-mare, iat-o. După ce am terminat școala, tata mi-a găsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
repede, l-am implorat. Aidan, cred că o să... Se mișca din ce în ce mai repede înăuntrul meu, și eu eram purtată din ce în ce mai sus, spre culmi, apoi, după o secundă de pur neant, m-am dezintegrat, iradiată de o plăcere desăvârșită, străbătută de unde de șoc. Apoi a ajuns și el la orgasm, cu degetele împletite în părul meu, cu ochii închiși, cu chipul descompus, rostindu-mi numele. —Anna, Anna, Anna. Pentru un lung răstimp, nici unul din noi nu a spus nimic. Umezi de sudoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
unui loc care nu avea cine știe ce. Dar, dată fiind cota chiriilor în Manhattan, eu și Aidan eram nespus de recunoscători că locuiam acolo și nu în vreuna din locuințele construite de primărie în Bronx.) Apoi am ajuns în fața blocului, iar șocul de a-l vedea mi-a întors stomacul pe dos așa de tare încât m-am temut că o să vomit. Chiar dacă mi-a luat Rachel bagajul, să urc trei etaje cu genunchiul meu beteag a fost o încercare, dar de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Am dormit adânc și fără vise, probabil că datorită pastilelor. M-am înălțat trecând prin straturi succesive ale conștiinței, oprindu-mă la fiecare, până când eram gata să merg mai departe - ca într-o ascensiune de pe fundul oceanului: evitând undele de șoc pe care le-ar fi putut provoca o trezire bruscă -, astfel că eram destul de liniștită în momentul când am deschis ochii. El nu era lângă mine și înțelegeam acest fapt. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să le urci și să le cobori la tot pasul; genunchiul mă durea mult mai rău decât mă duruse în Dublin. Luasem doar jumătate din doza obișnuită de analgezice ca nu cumva să ațipesc în timpul ședințelor și a fost un șoc să descopăr intensitatea durerii pe care o amorțiseră până acum medicamentele. Dar cum altfel să ajung la lucru? Nu mă simțeam în stare să iau un taxi. Fusesem capabilă să iau unul de la aeroport pentru că fusese și Rachel cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
chiar făceam asta? Îmi era o teamă de nedescris: cu ochii cât cepele, mă uitam la toate celelalte mașini, tresărind ori de câte ori vreuna se apropia prea tare, ca și cum, doar privindu-le, le puteam împiedica să intre în noi. Deodată, simțind un șoc care mai că a făcut inima să mi se oprească în loc, l-am văzut pe Aidan. Era așezat pe scaun într-un autobuz care oprise la intersecție. L-am văzut doar cu coada ochiului, dar era cu siguranță el, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
taximetristului, dar și noi eram în mișcare și ne îndepărtasem prea mult. Era prea târziu ca să întoarcă, și traficul spre centrul istoric era deja foarte aglomerat. Mi-a pierit curajul: n-aveam să-l mai prind. Da? —Nimic. Tremuram toată: șocul de a-l vedea. Nu exista nici un motiv ca el să se afle în acel autobuz - mergea în direcția complet opusă, dacă mergea la lucru. Nu se poate să fi fost el. Trebuie să fi fost cineva care semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
l-a transferat cu lucrul „în oraș“. (Toată lumea spune „în oraș“ când se referă la New York, ceea ce pare cam greu de înțeles dat fiind că Boston nu e tocmai un cătun cu trei case și o cârciumă.) A fost un șoc pentru toată lumea, dar Aidan și Janie își repetau unul celuilalt că faci doar o oră cu avionul până la New York, că aveau să se vadă în fiecare weekend și, între timp, Aidan avea să caute o altă slujbă în Boston, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în talie. Am mai tastat o dată „Eye, Eye, Captain“. Îmi era teamă de fapt. Asta era a treia zi de când revenisem la lucru și încă nu elaborasem nici măcar un comunicat de presă viabil. Mi-am dat seama că sperasem ca șocul scurt, acut, produs de revenirea la lucru, să mă ajute să reintru automat în normal, dar nu se întâmplase așa. Mă simțeam ca într-un vis în care încerci să fugi și îți simți picioarele grele ca plumbul. Capul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era mirosul lui Aidan cel pe care îl simțeam, era doar aftershave-ul lui. În regulă. Și totuși cum căzuse trusa de baie? Apartamentele astea erau vechi și șubrede; dacă trântea cineva ușa de la intrare, putea să genereze destule unde de șoc încât să răstoarne o trusă de baie de pe marginea unui raft din apartamentul altcuiva. Nu era nici un mister aici. M-am dus să iau o perie să curăț cioburile, dar în bucătărioară m-a întâmpinat un alt miros, ceva dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
i-am spus și deodată n-am mai putut să suport. Aidan o să deteste faptul că a murit. Capitolul 30tc Capitolul 30" Rachel părea absentă. Ca și cum nu asculta ce spuneam, apoi mi-am dat seama că era în stare de șoc. Era așa de rău? — Aveam atâtea planuri, am spus. N-aveam de gând să murim înainte de a împlini optzeci de ani. Voia să aibă grijă de mine și, dacă nu poate s-o facă, o s-o ia razna. Și, Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
intre pe bancheta noastră din spate - genul de lucru care se întâmplă doar în coșmaruri. În cap îmi răsunau scrâșnete și zgomote de sticlă spartă, apoi ne răsuceam de jur-împrejur în stradă, de parcă am fi fost într-un carusel malefic. Șocul a fost - încă mai este - de nedescris, și impactul i-a zdrobit pelvisul lui Aidan, i-a rupt șase coaste și i-a rănit mortal ficatul, rinichii, pancreasul și splina. Am văzut totul - cu încetinitorul, desigur: cioburile împrăștiindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și am fost necăjită pentru că era o cravată așa de frumoasă, una din preferatele lui. Să nu-ți faci griji pentru cravată, am zis. O să-ți luăm alta. — Te doare ceva? a întrebat. — Nu. În acel moment, nu simțeam nimic. Șocul, bunul nostru prieten, ne ajută să trecem peste ceea ce e de neîndurat. Dar tu? —Puțin. Atunci am știut că era rănit grav. Am auzit sirenele în depărtare, s-au apropiat și au devenit mai puternice, apoi erau chiar lângă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am gândit că m-am ales cu vreun virus sau că sufeream efecte secundare ale accidentului. Dar doctorul mi-a zis că, de fapt, ceea ce simțeam era „durerea somatică indusă de suferința emoțională“. Că era ceva „normal“. A fost un șoc, pe undeva. Mă așteptasem la durerea emoțională, dar durerea fizică era ceva nou pentru mine. Mai și arătam îngrozitor: unghiile mi se rupeau întruna, părul meu era tocat și lipsit de strălucire, și, deși aveam acces la orice produs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Capitolul 16" Pata roșie m-a luat prin surprindere. Sânge. Primul meu ciclu. Primul după accident. De-abia observasem că nu-mi venise în fiecare lună; nu-mi făcusem griji pentru că, într-un colțișor al minții, știusem că era din cauza șocului și a grozăviei. Nu bănuisem, nici măcar o secundă, c-aș putea fi însărcinată, dar acum, cu o izbucnire de amărăciune, mi-am zis: Nu-ți voi purta niciodată pruncul. N-ar fi trebuit să așteptăm. Ar fi trebuit să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în living. Am simțit cum mă învăluie groaza. Nu ești aici ca să-l dai jos. Acele momente stinghere, fulgurante, în care uitam, pentru o fracțiune de secundă, că murise, erau o mare greșeală, pentru că apoi trebuia să-mi amintesc totul. Șocul mă izbea întotdeauna în plin. Când avea să devină mai ușor? Oare avea să devină mai ușor vreodată? Mă tot gândisem la alți oameni care fuseseră devastați de grozăvii - supraviețuitori ai holocaustului, victime ale unui viol, oameni care își pierduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]