4,027 matches
-
care, sărind brusc înapoi, strigă înfundat: ― Halt! Wer da? Lui Apostol i se păru cunoscut glasul și răspunse: ― Offizier... Urmă o tăcere scurtă, gâtuită. Ochii lui Bologa sfredeleau întunericul cu priviri curioase. Apoi deodată, dintr-o lampă electrică de buzunar, țâșni o suliță de lumină albă și glasul de adineaori răsună iar, mai limpede, cu mirare și satisfacție: ― A, Bologa!... Acum Apostol recunoscu glasul lui Varga și, sub casca ce licărea în reflexele razelor, îi zări și ochii rotunzi ca două
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mea, locotenent Bologa... Și, după o tăcere mai grea și amenințătoare, glasul urmă, tot șovăitor: ― Vina e covârșitoare, desigur, dar Curtea va asculta cu luare-aminte apărarea d-tale... Prin urmare, vorbește... O mișcare grăbită umplu o pauză scurtă. Pe urmă țâșni, ca un glonț, glasul pretorului, revoltat, rotunjind cuvinte care se înălțau până-n tavan, se izbeau de pereți și plesneau capetele tuturor ca niște palme umede. Pe urmă glasul lui Klapka, patetic, protestând stăruitor... Și amândouă se învîrteau ca două sulițe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iar să umble de ici-colo. Peste un sfert de ceas se opri brusc la picioarele patului, fără urme de sânge în obraz, cu privirea spre ușa în care cheia se învîrtea scârțâind mai ascuțit ca totdeauna. " Acuma vine siguranța!" îi țâșni prin creieri ca un fior de foc, încît parcă simțea cum îi sfârâie celulele cenușii. Era plutonierul cu un soldat care aducea cina. ― Ați isprăvit de scris? întrebă, vrând să strângă masa, fără să se uite la Bologa. ― Nu, nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acasă repede, că s-a spart o țeavă n baie și curge șuvoi, de-abia au terminat de zugrăvit ăia de dedesubt. Da’ ce faci cu floarea, să nu te deochi, te-a lovit romantismul cu gust de bere? Gicu țâșnește cu trandafirul În mână, trece În viteză maximă pe lângă femeie și strigă: Lasă, mami, că-l pun În ghiveci pe-ăsta, zici și tu că e trandafir japonez! Dacă nu se dezvoltă corespunzător Îl condamnăm la moarte și-l ducem
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
SOMN A mării unde-albastre alunecă-nspumate Și fulgeră-n cadență... O, dulce voluptate A nopții-adînci... Acuma văd luntrea de departe Cum cu-al ei plisc în brazde pe unde le împarte. Călugăru-i... În manta-i înfășurat visază, Al valurilor sgomot țâșnind îl salutează Și lebede-argintoase pe planul mări-l trag - Pe frunte-i e-mpletită o ramură de fag - Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei... pe-nmiirea a undelor senină. Se pare cum că este al mării Dumnezeu, Blând îngînat de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la modul sublim. În absența contradicțiilor și a îndoielilor, inteligența se moleșește. Poate fi scuzat răspunsul eronat, nu și întrebarea evazivă. Omului i-a fost dată gândirea ca pe o recompensă. Deși o percepem ca pe o pedeapsă. Din bufon, țâșnește adevărul ca puroiul din rană. Ferește-te de tine însuți. Arta se străduiește să facă absolutul ceva mai comestibil. Omul - un buchet de conjuncturi și de interferențe. O polemică îi edifică, de regulă, pe câțiva și îi derutează pe ceilalți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
da, nehotărâtul adaugă un dar. Reședința terestră a neantului rămâne tot omul. Polemicile nu vizează, de regulă, adevărul, ci compromiterea adversarului. Drumul spre Țara Făgăduinței trece tot prin Triunghiul Bermudelor. Lumina se naște prin solidaritatea tuturor culorilor. Din subconștient pot țâșni multe aspirații și inspirații. Plecăm de pe Pământ cu întrebările fundamentale aproape nederanjate. Se înmulțesc momentele când îmi vine să scuip în oglindă. Neselectivă, memoria devine un depozit insalubru. În tine, caută-l pe cel de mâine! Talentul înseamnă chin, dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
licitație. Noi, maturii, îi vedem pe copii inteligenți. Iar ei ne consideră stupizi. Fiecare semen citește în mine o altă biografie. Nici eul nu este unitar. O parte din el o ia înainte, alta rămâne gură cască pe loc. Intuiția țâșnește dintr-un creier incandescent. Omul, singura viețuitoare fulgerată de întrebări. Întrebările ne complică dar ne și înfrumusețează viața. Victima nu este întotdeauna inocentă și nici agresorul mereu bestie. Uneori introspecția pare o necropsie spirituală. Curiozitatea exagerată i-a făcut pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îi rezervă discipolului bucuria soluției. În materie de educație, uităm că aluatul se poate modela numai înainte de a-l introduce în cuptor. Scumpul meu urmaș, îți las ca moștenire numele. Tu vezi ce faci cu prenumele. Școala și cultura au țâșnit de sub streașina bisericii. Pentru orice societate, tinerii constituie o problemă. Dar și principala forță. Pentru tineri, dialogul este de-a dreptul terapeutic. Părintele trebuie să fie alături de copil. Nu în locul lui. Dintr-un maestru țâșnesc discipolii precum ciupercile după ploaie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prenumele. Școala și cultura au țâșnit de sub streașina bisericii. Pentru orice societate, tinerii constituie o problemă. Dar și principala forță. Pentru tineri, dialogul este de-a dreptul terapeutic. Părintele trebuie să fie alături de copil. Nu în locul lui. Dintr-un maestru țâșnesc discipolii precum ciupercile după ploaie. Ceasul rău este, de regulă, și deșteptător. Tineretul de astăzi învață cum să-și protejeze sexul, nu și sufletul. Zestrea genetică apropie popoarele. Gradul de educație le diferențiază. Șlagăr didactic : un tânăr maltrata o poezie
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
doar agitate. Statuile inevitabile se apără singure. Când nu e ridicol, patriotismul, atinge cota sublimului. Scopul vieții ar putea consta în diminuarea suferinței semenilor. Competiția liberă a valorilor este mecanismul care ar putea schimba fața lumii. Multe descoperiri senzaționale au țâșnit din sfânta inconștiență juvenilă. Orice morală visează la solidaritatea umană. Insomnia poate contribui la însănătoșirea spirituală a lumii. Desenul din covor - o filozofie ancestrală esențializată la maximum. Cu dorințele inaccesibile nu ești sărac decât în aparență. Marca celor buni este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în aparență. Marca celor buni este uimirea. Nu există probabil inimi care să nu se decongeleze puțin la impactul cu o floare. Esența oricărei democrații depinde de selecția selecționerilor. Gândurile și lenjeria intimă trebuie aerisite cât mai des. Dialogul real țâșnește numai din diferențe. E bine ca artistul să aibă apucături de furnică. Dar și de albină. Înving cei care își gestionează corect limitele. Orientalii s-au împrietenit cu sărăcia. Și nu se stresează reciproc. Libertatea este o fereastră spre frumusețe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Istoria este ticsită de drumuri greșite. Suntem tot mai desculți prin roua purpurie a istoriei. Istoria cuprinde mormane de răspunsuri cărora nu li s-a adresat nici o întrebare. Istoria - acest imens cazier al lumii. În tiranie, din orice cuvânt poate țâșni o spânzurătoare. La volanul istoriei ajung totuși prea mulți oameni fără permis de conducere. Istoria - această bibliotecă a eșecurilor umane. Înving popoarele care știu să transforme nenorocul în ambiție. Istoria s-a scris întotdeauna șerpuit. Așa cum se disipează urina boului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
De sute de ani, unor popoare nu le-a adresat nimeni nici o vorbă bună. Numai popoarele imature își cosmetizează istoria. Până acum istoria a însemnat mai mult istorie, decât luciditate. Istoria trăiește din ecarisajul arhivelor. Totuși prea multe totalitarisme au țâșnit din Europa. De scrâșnetele istoriei ne mai poate salva doar homo ironicus. Eroii sunt cariatidele istoriei. Ca popor mic, am depins mereu de tot soiul de istambuluri. Popoarele mici situate în coasta coloșilor par niște copii înfășați în sârmă ghimpată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
devină un robot cu câteva funcții economice și fiziologice. Aerul e încă gratuit, pentru că e irespirabil. Omenirea a intrat în mileniul al treilea cu speranțele fracturate. Mă tem că globalizarea în cultură va fi tot de tip buldozer. Marile descoperiri țâșnesc din confruntarea incertitudinilor. Utilizat anapoda, televizorul poate deveni instrumentul videomalefic al epocii contemporane. Și dacă Internetul este o mită culturală a tehnicii moderne? Televizorul - acest fast-food al culturii actuale. Globalizarea ne va transforma în mancurți? Dictatorii nu au reușit să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Fără aportul rafinat al inteligenței, războiul nu ar fi putut provoca decât cucuie. Tot la cer se ridică, oare, și cei care au coborât iadul pe pământ? Alchimiștii moderni vor să obțină aur amestecând plumbul cu sânge. Cele mai multe războaie au țâșnit din orgolii, nu din necesități. Fără aparatul rafinat al inteligenței, războiul nu ar fi putut provoca decât banale cucuie. Important e să câștigi pacea, nu războiul. Războaiele viitorului vor avea nevoie, probabil, de alte planete și constelații. În definitiv, orice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
sublim. Hermeneutica este teoria chibritului aplicată operelor de artă. Marii artiști transformă angoasele din om în artă. Poezia autentică este ca o balerină în semiobscuritate. Trebuie să - i ghicești formele. Nici marea artă nu a eradicat ca lumea căscatul. Arta țâșnește din impactul adevărului cu talentul. Când există cu adevărat, poezia se depune în oase. Precum calciul. Ca poet poți fi apreciat pentru o imagine pe care nu ai înțeles - o nici tu. La debut, avangardiștii sunt considerați un soi de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
șochează, dar nu mai ajunge la orgasm. Va mai conduce arta balul ? Mercantilismul transformă și arta în cârnați. Jurnalul rămâne plaja de nudism a sufletului. Orice creație artistică actuală care nu este ușor confuză devine suspectă. Optimismul însiropează arta. Capodoperele țâșnesc din disperare. Arta trebuie să aibă măcar o crăpătură de speranță. Capodoperă înseamnă labă de zeu. Scriitorul trebuie să - și răstoarne în pagină întreaga măgură interioară. Chiar dacă este urât mirositoare. Trece drept un critic de artă ageamiu. Are idei prea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
suntem precum aluatul de cozonac fără drojdie. Efectul secundar al economiei concurențiale constă în perfecționarea urii. Sunt zile in care simt cum își scot ghiarele toți urangutanii din mine. Semenii te urăsc dacă învingi. Și te desconsideră când ești învins. Țâșnesc orgoliile din noi precum țepii din arici. De multe ori, decorațiile consolează orgolii. Și chiar mediocrități. În cazul marilor talente, orgoliul poate fi un baraj de protecție. Foarte periculoși sunt cei care știu că nu pot fi decât examinatori. Pentru
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de parcă am fi din turtă dulce. Doamne, de ce ne - ai lăsat pe mână semenilor ? Niciodată semenii nu te scuipă dezinteresat. Brațul analfabetului călău izbește din porunca unei foarte rafinate semnături. Imbecilul zugrăvește cu noroi tot ce nu poate demola. Răutatea țâșnește din noi, precum noroiul strâns în pumn. Din păcate, răutatea este și viguroasă și longevivă. Orice băț visează să fie avansat între spițele unei roți. Ne urmăresc tot mai multe priviri în poziție de tragere. Am devenit bipezi ca să ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
altul, și nici aerul n-ar putea trece printre ele. 17. Sunt ca niște frați care se îmbrățișează, se apucă, și rămîn nedespărțiți. 18. Strănuturile lui fac să strălucească lumina, ochii lui sunt ca geana zorilor. 19. Din gura lui țîșnesc flăcări, scapără scîntei de foc din ea. 20. Din nările lui iese fum ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte. 21. Suflarea lui aprinde cărbunii și gura lui aruncă flăcări. 22. Tăria lui stă în grumaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Uită-te la tine, ce Moș mai visezi? Văd că tu încă mai crezi în povești. Cu zâne frumoase și prinți asortați, Nu uita că viața nu e ca în palat!” Băiatul supărat, plecă în urma ei Fără să vadă lacrimi țâșnind din ochii ei. Chiar dacă îl iubesc, eu nu-l mai pot ierta, Și astăzi de Crăciun, mă doare inima. Colindul sfânt și bun răsună în mintea mea, Doamne, dacă mă iubești, fă-mă minunea TA!" SONET DE IUBIRE Curge o
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
să dureze încă o mie de ani după moartea lui. 74 {EminescuOpXV 75} [BELȘUG ȘI ASUPRIRE] 2257 Ce folos că țara e bogată, lanul nostru e plin de grâu de aur și, de-i stoarce piatra noastră, din ea va țâșni vin... căci frunțile stîncelor noastre [le] rod cînii! Și pe grumazii noștri s-apasă jugul de lemn al boului ce lucrează [ - ] [RAZA MÎNTUITOARE] 2259 Dacă raza ce lumină din ochii-ți asupra mea este raza nemurirei - arunc-o asupra ăstui
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul; vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri; te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect; pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge clocotind limfa din ansamblul rănit de copilul minune, zâmbind năstrușnic și misterios... vreau
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
vadă. Plângea fără lacrimi în interiorul ei, nemișcată psihic, ca o păpușă moartă, fără viitor iar el se agita continuu, înghesuind-o fără milă între banchetă și spătarul scaunelor din față și gemând. Ploaia răpăia deasupra lor potolită... o căldură incipientă țâșni depărtat din răceala mormântului său. Îi era silă de corpul ei care reacționa contrar voinței sale atât de ciudat. Un flash țâșni ca o poruncă din străfundurile memoriei... nu cumva îl cunosc? Trăsăturile îi păreau vag familiare, pasiunea lui îi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]