7,946 matches
-
De fapt mă aduseseră ei. Nu știu ce voi face astăzi. O durere neînțeleasă mă sâcâie și mă împinge să fac lucruri pe care altfel nici nu le-aș gândi. Tresar în fața râsetelor amicilor mei. -Uite mă, nu-ți place tipa? Îmi țipă unul în ureche. Mă obosește răsul lor amestecat cu muzica lălăită ce vine dintr-un colț. Îl privesc pe cel care țipase. Pesemne că supărarea mea îl enervează fiindcă devine dintr-odată serios. -Ce e cu tine, mă? Ți-e
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
altfel nici nu le-aș gândi. Tresar în fața râsetelor amicilor mei. -Uite mă, nu-ți place tipa? Îmi țipă unul în ureche. Mă obosește răsul lor amestecat cu muzica lălăită ce vine dintr-un colț. Îl privesc pe cel care țipase. Pesemne că supărarea mea îl enervează fiindcă devine dintr-odată serios. -Ce e cu tine, mă? Ți-e rău? Sau ...? -Ia mai taci! i-am răspuns și am privit în altă parte. Dincolo de gărduțul pe care tronau câteva ghivece cu
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
sanie și e pregătit să lege renii. Moșul are șapte reni, ca să ajungă mai repede la copii. Toate numele lor încep cu litera „R” de la „ren” sau de la „repede”. Când a ajuns la geajdul renilor, Moșul îl auzi pe Rudolf țipând la Reginald: - Nu, nu ai să mergi cu noi! Nu te vom lăsa să mergi cu Moșul la copii! Ceilalți reni nu spuneau nimic, chiar dacă nu erau de acord cu el. Rudolf era cel mai mare frate-ren și tuturor le
SCRISORI PENTRU MOŞ CRĂCIUN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381554_a_382883]
-
îmi spui te rog pe cine vei lua cu tine? - Dragul meu Reginald, de ce mă întrebi? Doar știi că am nevoie de toți renii ca să pot ajunge mai repede, să îi fac pe copii fericiți! - Nu îl lua pe Rudolf, țipă Reginald, a vorbit urât cu mine! Moșul pierduse deja destul timp cu cearta renilor. - Vreți să nu mai mergem la copii? Din cauza voasrtă copiii ar putea rămâne cu gândul că nu îi iubesc, sau că nu vreau să le aduc
SCRISORI PENTRU MOŞ CRĂCIUN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381554_a_382883]
-
alun, dintr-un val spumos de mare, dintr-o lacrima de soare, din vulcan prelins cenușă, dintr-o rochie de păpușă, din firicel de nisip, dintr-un tril fără cirip, dintr-un puf de păpădie, din lacrima de la vie, cine țipă tare-n mine licărul unor rubine? solz pierdut de dinozaur? muget sfârtecat de taur? zvâcnet mut de ciuta moartă? cuiul ruginit din poartă? sau atomul regăsit într-un grajd neprihănit? cine sunt, unde mă duc care cale o apuc ? mai
MAI PRECIS, DACĂ SE POATE ? de DORA PASCU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380835_a_382164]
-
O scenă este viața mea, a ta, a ei, a tuturor, În care ești actor, regizor, spectator... În care poți să râzi în hohote, Sau poți să plângi cu suspine. Când tu te naști dai salutul dintâi vieții, Cu-n țipat de copil nevinovat, Iar dacă pleci, o lacrima îți curge, Pe-obrazul tău de vreme brăzdat. Și-apoi primul tău spectacol începe, La creșa din colț, cea cu multe fete, Ești fericit, trist sau îngândurat Când mama te lasă într-
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
O scenă este viața mea, a ta, a ei, a tuturor,În care ești actor, regizor, spectator...În care poți să râzi în hohote,Sau poți să plângi cu suspine. Când tu te naști dai salutul dintâi vieții,Cu-n țipat de copil nevinovat,Iar dacă pleci, o lacrima îți curge,Pe-obrazul tău de vreme brăzdat.Și-apoi primul tău spectacol începe,La creșa din colț, cea cu multe fete,Ești fericit, trist sau îngânduratCând mama te lasă într-un
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
O scenă este viața mea, a ta, a ei, a tuturor, În care ești actor, regizor, spectator... În care poți să râzi în hohote, Sau poți să plângi cu suspine. Când tu te naști dai salutul dintâi vieții, Cu-n țipat de copil nevinovat, Iar dacă pleci, o lacrima îți curge, Pe-obrazul tău de vreme brăzdat. Și-apoi primul tău spectacol începe, La creșa din colț, cea cu multe fete, Ești fericit, trist sau îngândurat Când mama te lasă într-
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
O scenă este viața mea, a ta, a ei, a tuturor,În care ești actor, regizor, spectator...În care poți să râzi în hohote,Sau poți să plângi cu suspine. Când tu te naști dai salutul dintâi vieții,Cu-n țipat de copil nevinovat,Iar dacă pleci, o lacrima îți curge,Pe-obrazul tău de vreme brăzdat.Și-apoi primul tău spectacol începe,La creșa din colț, cea cu multe fete,Ești fericit, trist sau îngânduratCând mama te lasă într-un
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
lumea noastră! Totul se duce, se strică, moare. Nu va mai fi nimic, în geamuri imaginea mea va fi spălată de ploaie! Sângele meu e stingher fără tine, surâsul tău la fel. Nu va fi mâine, nici ieri! Iubirea va țipa în oarbe oglinzi. Cândva stăpâneam Timpul, acum nici uitarea nu-mi mai mângâie tâmpla. Copil plutind în lacrima timpului, țipind după mireasma gândului Ei... Sufletul urlă-n deșertul cerului adormind în gândul atâtor tăceri! Doamne, dacă exiști undeva, nu mă
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
de ploaie! Sângele meu e stingher fără tine, surâsul tău la fel. Nu va fi mâine, nici ieri! Iubirea va țipa în oarbe oglinzi. Cândva stăpâneam Timpul, acum nici uitarea nu-mi mai mângâie tâmpla. Copil plutind în lacrima timpului, țipind după mireasma gândului Ei... Sufletul urlă-n deșertul cerului adormind în gândul atâtor tăceri! Doamne, dacă exiști undeva, nu mă mai face om! Cine va cunoaște Iubirea, va zdrobi Porțile Morții! Citește mai mult E noaptea din noapte, ca visul
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
lumea noastră! Totul se duce, se strică, moare.Nu va mai fi nimic, în geamuri imaginea mea va fi spălată de ploaie!Sângele meu e stingher fără tine, surâsul tău la fel. Nu va fi mâine, nici ieri! Iubirea va țipa în oarbe oglinzi. Cândva stăpâneam Timpul, acum nici uitarea nu-mi mai mângâie tâmpla. Copil plutind în lacrima timpului, țipind după mireasma gândului Ei... Sufletul urlă-n deșertul cerului adormind în gândul atâtor tăceri! Doamne, dacă exiști undeva, nu mă
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
de ploaie!Sângele meu e stingher fără tine, surâsul tău la fel. Nu va fi mâine, nici ieri! Iubirea va țipa în oarbe oglinzi. Cândva stăpâneam Timpul, acum nici uitarea nu-mi mai mângâie tâmpla. Copil plutind în lacrima timpului, țipind după mireasma gândului Ei... Sufletul urlă-n deșertul cerului adormind în gândul atâtor tăceri! Doamne, dacă exiști undeva, nu mă mai face om!Cine va cunoaște Iubirea, va zdrobi Porțile Morții!... VIII. IRINA LUCIA MIHALCA - FATA DIN VIS, de Irina
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
Așa... răsuflă Iarna. Să fie fericiți! - Numai că... murmură maestrul... - Ce mormăi? Se răsti Iarna. Ce... numai că?... - Păi... au scăpat câțiva. Au spus la alții... ăia... altora... Și uite-așa! Acum toți cârtesc. - Ce fac? - Cârtesc! Adică... mârâie... - Mârâiee? țipă împărăteasa, ridicându-se turbată. Așa stau lucrurile? Începu să alerge agitată de colo-colo, urlând: - Ce-și închipuie supușii mei că îmi risipesc diamantele pe ei pentru că sunt frumoși? I-am izbăvit de noroiul și murdăriile Toamnei. Mi-am risipit florile
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
împuținat tarabele din piețe. Oamenii și-au pus la adăpost bucatele... S-au ascuns și ei... Vedeți? - Și slujitorii noștri ce fac? - Viscorilă aleargă ca un bezmetic pe vârfuri de munte, Nor Vânăt doarme în turnul cel înalt, Nămețilă... - Destul! țipă împărăteasa. Să vină Nor Vânăt! În scurt timp, umflatul vinețiu intră în sală gâfâind, aruncând mohorâta mantie la picioarele împărătesei. - Am coborât, Măria Ta! Împărăteasa se uită scârbită la el, privindu-l de sus: - Nemernicule, te-ai urcat în cel
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
din toți rărunchii urâciunile. - Și acum (bătu de trei ori din palme Iarna) iute și degrabă, toată lumea la treabă! N-apucă să termine vorba Împărăteasa că namilele se buluciră afară din sală, călcându-se una pe alta, dându-și pumni, țipând, suflând, urlând și chiuind agitat, ca turbatele. Începu urgia... Ce iad!... Ce vijelie!... Ce furtună!... Ce dezastru!... Ce distrugere!... Ce urlete, torturi și schingiuiri!... Ce plânsete, ce jale, ce durere!... Câmpul era plin de cioturi, de oase și hoituri, croncănitorii
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
m-a înjurat și mi-a băgat un șut în fund și-o palmă după ceafă. -Cine este Mareșalul? Mihai simțea că începe să se irite. -Cum cine? Dumnezeul căminului, în fața lui tremură și îngrijitoarele, dar și ceilalți supraveghetori. Când țipă ăsta pe hol, trebuie să ne pitim toți, altfel ne omoară. Este o brută, directorul îl susține, nimeni nu poate să zică nici un cuvânt. Odată a lovit o îngrijitoare, pentru că aceasta i-a zis să nu mai meargă pe hol
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374332_a_375661]
-
undița pe spinare și cutia cu râme în mână, când un șarpe de apă mi-a tăiat calea, fugind disperat spre lac. M-am speriat așa de tare, încât am rupt-o la fugă spre locul unde trebăluiau părinții mei, țipând din răsputeri: „Șarpele! Șarpele!” Undița și cutia cu râme au rămas abandonate undeva, pe cărare. Tata a râs de spaima mea și mi-a spus că, mai bine să am grija oilor, ca să nu se îndepărteze prea mult de căruță
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
apei, încercând să întorc albia spre mal. Tot aplecându-mă pe marginea ei, aceasta s-a răsturnat și eu: bâldâbâc! în apa lacului, care era mai adâncă decât înălțimea mea. Sigur că am înghițit destulă apă, cât să mă panichez, țipînd din răsputeri și dând din mâini să mă mențin la suprafață. Tata a ajuns lângă mine și, dintr-o zmucitură de corp, m-a ridicat din apă la pieptul său. Apa nu era mai adâncă de un metru, așa că m-
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
cunoștințele sale geografice. Dumnezeii mă-tii de neisprăvit, ăia m-au bătut pe mine! și bâldâbâc cu mine în apă, așa cum eram îmbrăcat, în singurul meu costum pe care îl aveam, direct în canal, la peste doi metri adâncime. Speriat, țipam și dădeam din mâini să ies la mal, căci nu prea știam să înot, ceea ce i-a amuzat pe vlăjgani, care au plecat cu toții râzând, lăsându-mă în plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
e și mulți..." • Din taxele plătite de noi, statul face școli, spitale și polițiști (citat). • Și la dușmani trebuie să ai noroc. • Uneori facem un zgomot mare pentru a masca un zgomot mic. • E mai greu să taci decât să țipi (Eva Defeses) • Unii stau prost cu inspirația, alții sunt expirați de mult. • Orice șantier începe cu construcția unui closet. • Ideile se mișcă, dar noi le-o luăm cu mult înainte... • Nu fac comentarii pentru că sunt binecrescut. • Iată un admirator de
BALAMUC & CONFORM LEGII de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374420_a_375749]
-
n-am nici Troia, suprema mea temă E doar frumuseții, poet să-ți rămân - Iubește-ți în Sparta, de-a pururi, bărbatul - Și dă-i toata via, din strugurii-ți goi, Oferă-i tot mustul, și stoarce-i aluatul, Să țipe izvoarele vieții, din voi ... CÂNTECUL DANSATORULUI Dansăm în ploaie, iubito. Rotește umbrela În jos, și lasă-amintirile noastre să plouă. În fier, îmbrăcată, în lumea cea nouă, Mai știi, te privea trecătorul acela, Tu-n iie, lăsând-o că cadă, mai
CÂNTECELE JIANULUI (1) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374409_a_375738]
-
Un voinic ca din poveste. Pieptul și-l împinge-n față, Creasta-i ’naltă și măreață, Coada neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă stele Iar la gât, două mărgele. Clonțul, care e curbat, Îl deschide-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-alunece pe spate ! Apoi mărunțel pășește, Sub el bruma se topește, Și-apoi iarăși cântă, cântă Și aripile-și frământă Și se uită prin ogradă Vreun rival cocoș să
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
Acasa > Poeme > Devotament > FEREASTRA Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului FEREASTRA de Leonte Petre Deschide fereastra o clipă, E noaptea în care-am să vin, E noaptea când stelele țipă De-atâta tăcere și chin. Deschide fereastra și-ascultă, E cântecul stelelor mut, Dar noaptea nicicând nu-i prea multă, Se duce când zici c-a-nceput. Deschide fereastra și vino, Să mergem pe-a nopții cărare, Și-ntreaga-mi
FEREASTRA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374515_a_375844]
-
care te plimbi cu orpheu sau cu beatrice prin grote de timp un fel de grafitti mișcător luminând gura lui cronos prin spațiul lăuntric în care plutești unde sunt orele roșii de amurg andaluz când vibrai de fericire și-ți țipau genunchii și gleznele când se îndoiau la atingerea corpului tău nesățios în care zăceau toți zeii din lume poate mai vin ecouri peste marele timp poate mai renasc clipele în noi din caseta cu șerpi a destinului căci mai e
CE VREȚI? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374577_a_375906]