11,260 matches
-
umbrele”. Afirmația amintindune de Platon, care scrie că lumea nu arată în perspectivă așa cum o vedem. Reducând imensitatea Timpului la o clipă, este firesc ca oamenii să pară umbre. Îndemânarea poetului constă în a exprima asemenea probleme grave doar cu „aburul” cuvintelor, precum: „Când fluturii noaptea respiră-ntre frunze...grele de rugina caldă a Toamnei” sau „Pe Ostrov, pe Ostrov alaiul de nuntă / cu luna ce trece nebună șinfrântă/ (unde damnații trec spre seară)/ într-o lotrie bună, o sanie nouă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
Îl strigam, dar degeaba. El fugea și mai tare. Până l-am pierdut din vedere pe o stradă mai deochiată, plină de cârciumi sordide. Ca să-l găsesc, am intrat din circiumă în circiumă. Un miros acru de tutun, amestecat cu aburi de alcool și cu o vorbărie vulgară, plutea în acele încăperi pline cu clienți de o anumită condiție. Chelnerii îmi aruncau priviri piezișe. Nu făceam parte, în mod evident, dintre cei ce frecventau obișnuit cârciumile respective... Ca să mă pot uita
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care m-a oprit amical în fața Cabanei Schiorilor, mi-a expus ispititor proiectul de resuscitare a cercetășiei de altădată, pentru a-mi comunica apoi entuziasmul doamnei Maria Berza față de proiectul „Sinaiei culturale“ descris mai sus. Iată, mi-am spus, un abur de început. Poate-or da zeii Sinaiei și s-o alcătui cândva un fain costum editorial acestui oraș „ca un stomac“, oraș al dulcilor plăceri cu panaș, de la Oppler și Matheescu la Mazăre, Manolescu, Voinea și „Villa Măndica“... fie și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Frățilă în serialul din Ziarul de duminică, solicitat cândva de Stelian Țurlea și încorporat acum la Editura Muzeului Literaturii în volumul În curtea cu pavajul gri. O tristețe sobră, laconică și bărbătească, excitată de elanuri, dar subminată de anxietate, precum aburul dimprejurul paharului de vodcă împărțit cândva de Nichita și Mazilescu, de Pucă, Pâcă, Velea, Eugen Suciu, Fati & Co, punctată de apariții pitorești, precum Irina Loghinovski, Mașa și Mircea Dinescu, Aurel Covaci, Breban, Grigore Hagiu, Ioana Crăciunescu, Grigore Vieru și Ion
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mioritic. Nu am fost educați întru temeinicie, economisire, previziune, sobrietate, decență, exactitate, chiverniseală cu bătaie strategică. Ne-am lăsat, încet, dar sigur, pradă acelei iresponsabile psihologii de șatră și coviltir pentru care banul se face ușor și se sparge ca aburul. Ni „se rupe“ de trecut, ni „se fâlfâie“ de viitor, ne „doare-n pix“ de prezent. Tot ce am - beau acum. Trăim intens, devastator clipa și disprețuim suveran durata. Un neam de condamnați pe viață, care se dau mari deghizându
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și iarăși s-a întins prosopul cu merinde, atâtea cîte erau. Omul bisericii atingea așa doar ce se cuvenea unui post, nenea, după nevoie de om tânăr și încă nelegat de obligații. Afară începuse mișcarea de oameni iar locomotiva risipea aburi de încercare în jur. Putem merge la vagon. Mergem dar, dacă nu te superi, spune-mi de ce m-ai ajutat... Fiindcă așa se cuvine. Apoi, ca să spun drept, fiind fiu și nepot de preot... Cam sărăcăcioase bucate pentru un fiu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
unde îl așteptau nevasta și fetița. La Șura mai veneau seara Vanea Arnăutu, secretarul primăriei și notarul Costea Machedonschi. Mai ceva nalangâte, ceva băutură, taclale ca la 22 de ani, dar mereu, din risipa de nume de fete, dintr-un abur risipit pe peronul gării Traian Val revenea imaginea plăpândei domnișoare cu bască albă. Era învățătoare nouă la Tabacu dar nici colegii n-o știau prea bine fiindcă mai tot timpul stătea cu elevii. Cum să fac s-o cunosc? Aceasta
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ploaie și a curcubeu când, potrivnic oricărei închipuiri, din bătrânul cu pumnii împinși în durerea mereu risipită prin trup s-a desprins un altcineva care a luat dealul în piept, într-un mers alergat, cu mâinile ascunse în manșon de abur. L-am ajuns abia după trei, patru sute de metri, exact la cotitura de ieșire din pădure. În fața lui, ca-ntr-o închipuire, o femeie bătrână ca lumea, cu mult vinețiu în jurul surâsului încerca să se așeze în genunchi pentru a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
părinților, a mamei, singuratică și mereu îndurerată bunică, o candelă luminând Speranță, Înțelegere, Dragoste. Țin pe mâini, moștenire greu de înțeles de cine nu știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și tristeți, viața părinților mei, viața părinților tăi, Cititorule, dincolo de caietele scrise, dincolo de cuvintele spuse, se apleacă sub greutatea tăcerilor, a nespusului. Și abia de aici pot începe celelalte cărți, ale noastre. A.Brumă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Nici măcar pe ce se baza reputația oracolului nu e clar. Pe șarlatanie? Sau pe secrete pe care preoții lui Apolo le păzeau cu strășnicie ca nimeni să nu le afle? Și ce a decis alegerea locului pentru preziceri? apropierea Parnasului? aburii reci care ieșeau, dintr-o crăpătură, și care, inhalați, se dovedeau halucinogeni? sau caracteristicile peisajului, și ele de o totală ambiguitate, stâncă, râpi adânci, vale îngustă? Plutarh povestește că, demult de tot, un păstor care s-a așezat din întîmplare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și care, inhalați, se dovedeau halucinogeni? sau caracteristicile peisajului, și ele de o totală ambiguitate, stâncă, râpi adânci, vale îngustă? Plutarh povestește că, demult de tot, un păstor care s-a așezat din întîmplare pe marginea unei crăpături de unde ieșeau aburi, într-o cavernă, a început să aiureze. La început, lumea l-a socotit nebun. Pe urmă, spre uimirea celor care-l căinaseră, proorocirile lui s-au împlinit, ceea ce a atras atenția preoților lui Apolo. Legenda pretinde, însă, că Zeus însuși
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ce aștept să revăd la Delfi. Misterul care aducea, pe vremuri, valuri de pelerini s-o audă pe Pythia s-a stins în pietrele invadate de bălării. Pe culmile Parnasului, muzele au lăsat locul caprelor. Nici măcar crăpătura pe unde ieșeau aburii halucinogeni nu se mai vede. Dacă a existat vreodată. Te duci acolo, ca la Troia, nu pentru a vedea "ce este", ci pentru a-ți imagina "ce a fost". Dacă ești în stare să crezi, ești norocos. Totul seamănă cumva
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cum se înșirau în vechime, de-a lungul Căii Sacre, statuile de aur sau caii de aramă, printre lauri amari, și cum veneau, necontenit, procesiunile de pelerini ce urcau spre templul lui Apolo, unde, în spate, într-o grotă, ieșeau aburii ce provocau extazul Pythiei, îmbătînd-o ca un alcool greu, provocîndu-i ceea ce cunoscătorii numesc "a doua vedere", locul ți se pare epurat de enigme. Din fericire, e soare, lumina după-amiezii aurește puțina iarbă rămasă în jurul pietrelor și, astfel, măcar melancoliile reușesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
romana", că... dar să nu reiau ce spun în jurnal, unde dezvolt comparația, arătând ce cred că apropie și ce cred că desparte "noua Romă" de "vechea Romă". Mă gândesc la ce zicea Baudelaire că este civilizația: nu mașina cu aburi, ci diminuarea păcatului originar. Să mă explic. Europa își cam bate joc uneori de ruinele sale. Sunt multe și își poate permite. În America, așa ceva ar fi de neconceput. Protejarea lucrurilor "atinse" sau înnobilate de timp frizează acolo mania. În
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din față. După un timp, o mișcare din apropiere îmi atarge atenția. Privesc într-acolo, surprins...Din umbră se desprinde întâi...chipul bătrânului, care mă învăluie într-o privire caldă... Îndată îi văd și mâinile. Poartă două ulcele din care aburii se ridică în vârtejuri domoale. Privirea mea curioasă și insistentă îl face pe bătrân să se explice, privindu-mă ghiduș: „Apoi am adus și eu câte o ulcică cu ceai din roadele pădurii, ca să ne mai spălăm gâtul de colbul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de peste tot năvălește asupra ta puful...O măsuță ca pentru pitici, cu un scăunel pe aceeași măsură, m-au întâmpinat cu un aer de bună orânduială. Pe măsuță adăsta o ulcică plină ochi cu lapte, din care încă mai ieșeau aburii îmbietori, străjuită de o strachină plină cu plăcinte poale-n brâu. „Aha! Care va-săzică asta-i coaja de azimă?” m-am gântit eu. „Nu-i rău. Da, da. Nu-i rău deloc.” Era chiar foarte bine dacă stăteam să socotesc
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-i ține doctorului de urît" era numai prezența lenevoasă a infirmierei. Cum însă tăcerea celor doi era plină de calcule și de proiecte, nu se mai putea chema tăcere, și, pe drept, buna Lina, când intră nădușită și cu ceva abur de friptură pe ea, găsi că totul e în cea mai bună ordine. - Tanti miroase bine! spuse Rim domnișoarei Sia. - N-ai vrea să mănânci în sufragerie? întrebă Lina, însuflețită de spusele lui Mini. - E o idee! admise Rim, calculând
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ce are să facă! Fibrele ce simt și dor, Lina nu le avea, iar cu mizeriile omenești era deprinsă, apoi era o fire grămădită ce se înăbușea: de aceea imboldul dintâi al mâniei care spulberă nu-1 avusese. înăbușindu-se, scotea însă aburi. întîi turtită de cele ce aflase, acum începuse din ce în ce a pufni și a căuta pricină tuturor, chiar și Iui Rim. Atitudinea ei păruse celor doi suspectă. Profesorul se uita cu ochii lui de chinez la Sia, care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un depou de locomotive. Acolo, a făcut el cum a făcut, și, ascultător din fire, cum era, s-a dat pe lângă mecanici. Ca un soi de ajutor de fochist, de aprovizionare cu cărbuni, a gurii de foc a locomotivei cu aburi, existentă, la acea dată,în traficul feroviar al țării. Cu timpul,însă, mai toate au evoluat,în felul lor. Locomotivele cu aburi au fostînlocuite cu locomotive electrice. Meseria lui Covrigel s-a schimbat și ea. De ciobănaș. Adică, de la ajutor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Ca un soi de ajutor de fochist, de aprovizionare cu cărbuni, a gurii de foc a locomotivei cu aburi, existentă, la acea dată,în traficul feroviar al țării. Cu timpul,însă, mai toate au evoluat,în felul lor. Locomotivele cu aburi au fostînlocuite cu locomotive electrice. Meseria lui Covrigel s-a schimbat și ea. De ciobănaș. Adică, de la ajutor de cioban, la păscut oile moșierului din zonă. Ăsta își purta oile prin alte regiuni ale țării. Așa a ajuns, Covrigel, să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
singur, înlocuitorul. Carmen, decât ar fi auzit așaceva, la adresa ei, mai bine - moartea! Și, pe măsură ce zilele și nopțile treceau, tot mai greu de suportat, simțea cum puterile o părăsesc, simțea cum vlaga i se strecoară, afară, din trup, ca un abur cumplit de dureros. Și răbda. Și răbda. Fără să încunoștiințeze, pe cineva; nici de la servici, nici de acasă. Asta, până ieri. Spre seară. Până în clipa când a căzut, în genunchi, ca un animal, alunecând,în brazdă, sub brazda enormă a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
grădină în porumb, fără ca să-l simtă nimeni. Maică-sa prăjea chiftele în bucătărie și n-avea cum să știe ce se petrece afară. Băiatul auzea cum sfârâia grăsimea în tigaie și și-o închipuia pe mamă-sa înconjurată de aburi și de stropi. Pe tavanul afumat bâzâia o negură de muște. De supat pândește mâța. S-aude dintr-o dată o surpare de cratițe. Pe ușă, vinovata țâșnește cu coada vâlvoi. În urmă răsună, disperate, țipetele gospodinei. Dumneaei nu țipă decât
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
spițerie, În stil vechi, cu inscripții latine, Susan se desfăta sub duș. Uneori Julius se nimerea pe acolo și auzea glasul maică-sii cerîndu-i un prosop. Alerga să i-l aducă și vedea apărînd de după perdea, ca prin ceață, prin aburii de la duș, brațul maică-sii care apuca prosopul fredonînd. Fredona și acum, chiar dacă din cînd În cînd numele Vilmei Îi venea dintr-odată În minte, silind-o să amuțească. Atunci se ocupa de corpul ei, folosind săpunul cel mai fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca naiba și cu geacă de piele, mereu eram agățat de cei care vindeau marijuana, mai ales negri și asiatici, care-mi vârau sub nas punguțe legate cu elastic. De urât, intram în cârciumi întunecate și, lângă godinul încins, cu aburi ieșindu-mi din haine, beam câte un jeneever de unul singur, pe când ală turi câte-un cuplu de lesbiene se săruta languros, ostentativ. Nimeream de multe ori în cartierul roșu și um blam, anonim în marea de bărbați ce se
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
după-amiază, sub un cer roșu-cafeniu. Martie își lansase una dintre falsele sale primăveri, genul de vreme care convingea orașul să lase garda jos, după care îi mai trântea o vijelie arctică. Din mormanele murdare de zăpadă se ridicau fuioare de abur. O tăie prin centrul orașului Kearney, un cartier comercial al cărui viitor, atâta cât putea fi prevăzut, era total compromis. Prețuri tot mai mici la produsele de consum, șomaj în creștere, populație îmbătrânită, exodul tinerilor, ferme de familie vândute întreprinzătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]