93,376 matches
-
că și el și cititorul știu că întâi vine "trecutul", care are drept "cauză" imediată "prezentul", care prezent secretă inevitabil un viitor pe care vrem cu toții să-l știm. Întrebarea copilului când ascultă un basm - "și?, și?" - exprimă tocmai acest adevăr cunoscut tuturor și care e de fapt un instinct al minții omenești de a pune ordine în experiență. Încurcăturile încep cu Modernismul, moment care pune ordinea/ accesibilitatea (în limbaj, în cronologie, în comunicarea însăși) sub semnul întrebării. Pre-moderniștii comunicau ce
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
părere (ipocritul!), Cațavencu e cu mult mai obosit decât spune domnul Bușcu... Iar între altele fie spus, după ce am văzut și "Balul Academiei Cațavencu" transmis pe TVR1, în seara de duminică, 21 mai, am fost și mai convinși de acest adevăr, cutezând să-l "deranjăm" pe magistrul François Villon cu o parafrază: - Și, totuși: unde-s balurile din vremea mirceadinescului? Și mă întreb cu spaimă nedisimulată: de ce, oare, ne tot amintim de acest vers villonian când vizionăm unele emisiuni de televiziune
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
trapez, suspendată la mare înălțime de un balon umflat cu aer cald, în toate marile capitale ale Europei ș...ț ŤFemeia cu maxilarul de oțelť era o mare frumusețe, pe care Chagall o pictează". Afișul făcut de Chagall este, într-adevăr, o frumusețe, dar modelul lui, după gustul de astăzi, s-ar putea să apară cam dolofan. Deh, fiecare secol cu canoanele lui estetice. Activ în interior Nimic din ceea ce e omenesc nu e străin reclamei TV. Nolens, volens, ne intră
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
etaleze intransigența, un fel de neputință de a face concesii și de a trece cu vederea aberațiile lumii în care trăim. Este ca un cavaler incoruptibil care a nimerit în pielea unei doamne delicate și discrete, prin a cărei voce adevărurile dure pot fi rostite fără nici o urmă de fanatism. Cităm: "Tributul plătit puterii în libertate e mai mare decît înainte de evenimentele din Decembrie, cînd nici un intelectual care se respecta nu mai făcea sluj în fața unui politruc oarecare. Veți zice că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
de trecutul său românesc. Traducerea îmi aparține. - Ați scris undeva că, pentru dumneavoastră, realitatea este doar o sursă de inspirație. Aș vrea să vă întreb dacă romanul Penultima călătorie, tradus și în română, este sau nu un roman autobiografic? - într-adevăr, toată lumea mă întreba dacă este vorba de o carte autobiografică. Este și nu este autobiografică. Aș spune că mă inspir din realitatea personală, dar de fapt ceea ce se întâmplă în Penultima călătorie, personajele, nu au nimic de-a face cu
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
și artistic... E foarte instructivă, din această perspectivă, prefața pe care Liviu Antonesei o face volumului de debut al Ioanei Baetica, Fișă de înregistrare. Intitulată Rafinament și provocare literară. Un fel de prefață la un debut remarcabil, ea este, într-adevăr, "un fel de prefață" - dar la un debut lamentabil. "Provocarea, ah, provocarea!", exclamă exegetul înfiorat, simțindu-se dator să o prevină pe "tânăra și curajoasa autoare" asupra riscurilor pe care și le-a asumat. Nu va avea o viață ușoară
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
a elementelor și dimensiunea potrivită. Spunea Aristotel: ",Ființă sau lucru de orice fel, alcătuit din părți, frumosul, ca să-și merite numele, trebuie nu numai să-și aibă părțile în rînduială, dar să fie și înzestrat cu o anumită mărime. Într-adevăr, frumosul stă în mărime și ordine,ceea ce explică pentru ce o ființă din cale afară de mică n-ar putea fi găsită frumoasă ( realizată într-un timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare ( în cazul căreia
Sculptura românească, de la reprezentare la teologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10628_a_11953]
-
dar mă simt mai profund legat de satul nostru decît de această metropolă în care mă aflu! Copilăria rămîne pentru mine culmea vieții mele. Este, așadar, cu totul normal ca Rășinarii să fie în ochii mei punctul privilegiat al universului". "Adevărul", mai jos admis, că e "un apatrid", în sensul mai mult "legal" al rezidenței filosofului, e în felul acesta energic corectat de realitatea lăuntrică a unui "atașament pur sentimental" față de vatra sa. Totodată se cuvine subliniată ferma detașare a lui
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
ferma detașare a lui Cioran, dintr-o scrisoare din 1947, către Petru Comarnescu, de "entuziasmul" său din junețe față de "un anumit delir colectiv": "Așa-zisele mele fervori politice de altădată îmi par a ține de preistorie. Au fost oare aberații, adevăruri sau iluzii, n-aș ști ce să spun. Ele țin de o epocă dispărută...". Vai de continua clevetire a "patrioților" de gardă, a demagogilor încă destui și infatigabili care, nemaicutezînd a-l contesta fățiș pe Cioran, își aleg alte ținte
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
noastră, comparativ cu cele existente în Occident" și aș considera că "numai lipsa libertății de creație determină valoarea redusă a producției cinematografice românești" etc. Pe lîngă asemenea delațiuni, redate în limbajul de lemn al turnătorilor, dar care corespund în esență adevărului, materialul conține, cum e și de așteptat, numeroase născociri, unele cu parfum antisemit. Ceea ce se urmărește este, evident, să fiu "demascat" și țintuit la stîlpul infamiei. Încît, judecînd retrospectiv, mă consider norocos că am scăpat doar cu o expulzare fără
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
să avansez cîteva priorități de lucru, aș preconiza o listă minimală de obiective, subînțelegînd că realizarea fiecăruia presupune gîndirea unor strategii adecvate, adesea complexe și de durată care, în orice caz, nu pot fi concretizate aici: finanțarea corespunzătoare (dacă într-adevăr învățămîntul și cercetarea reprezintă priorități naționale, așa cum afirmă mulți politicieni, atunci trebuie să li se acorde o alocație bugetară sporită, mai ales că subvențiile pentru cercetare au scăzut din 1999 încoace, iar faimosul 6% nu știu dacă e deja acordat
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
Unul e de evocare, păstrînd destul din duioșia lui Pillat: "iată, această femeie în crinolină este bunica pe care am cunoscut-o de abia în bătrînețea ei cu ochelari." Mai încolo, mărturisirile unui ręveur: "întîmplările somnului nu sînt fără însemnătate. Adevărul lor nu e mai puțin veridic decît al orelor de veghe." Și cartea e făcută, de-adevărat, din întîmplări ale somnului. Din loc în loc, "atacuri" de teoretizare: "povestesc doar pentru mine, de bună seamă, dar și pentru un cititor ideal
Avangarda înapoi! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10637_a_11962]
-
văd ce se întîmplă dincolo de tejghea, de partea angajatului și de partea directorului sau patronului. În sondajele de opinii, majoritatea celor intervievați spuneau același lucru - lumea nu muncește. Înainte de a face cercetarea de teren, mi se părea că vocea poporului adevăr grăiește. Pe atunci, nici nu mi-a trecut prin minte că, în situația disperată din 2000, în condițiile în care majoritatea salariaților alergau între mai multe joburi, aprecierea că totuși lumea nu muncește era cel puțin stranie. Ce fel de
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
diafane sunt comparabile cu adevărate sufluri vitale, suprasensibile. Ascuțit ca o lamă de fierăstrău, sunetul corzilor (simbol al purificării de sine) încheie momentul într-o notă de maximă spiritualizare. E ca și când am fi conectați direct la însuși limbajul Instanțelor cerești. Adevărul sentențios conținut în Stihirile glasurilor (partea a 4-a) e impus de sonoritatea terifiantă a alămurilor și de accentele declamatorii ale vocilor, subliniind profetic ideea deșertăciunii oricărei măriri și a toate cele omenești. Stihirile glasurilor sunt urmate de Strigătul Atotțiitorului
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
că Patriarhul, de câte ori încercase să treacă Dincolo, undeva prin pustietatea stepei rusești, lua cu el la despărțire și un valet cărând valizele pline de lucruri, printre care, neapărat, sticla de colonie (Fougčre royale, ca Napoleon, pe care-l ura). într-adevăr, nici nu ne putem închipui cum mirosim noi după... Cu timpul, după 22 dec., tot așteptând capodopera următorilor, am băgat de seamă că epoca totalitaristă, - străbătută de la un cap la altul, - nu fusese întrecută, - mă gândesc la poezie și la
Trecutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10642_a_11967]
-
ilustra întreaga filozofie a comunismului: demagogie cât cuprinde pentru vulg, bani cu ghiotura pentru mine. Să fie limpede: nu din idealism, ci din lăcomie intră oamenii în politică. M-am convins și mă conving în fiecare zi de acest penibil adevăr. Există, însă, grade diverse de lăcomie și aspirații. Pentru câte unul, pensia de parlamentar și avantajele colaterale (călătorii gratuite, pașaport diplomatic, mașină la scară, secretare apetisante) par a fi suficiente. Sunt așa-numiții "oameni cinstiți", de regulă plevușca anonimă a
Barba de-un miliard de dolari by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10633_a_11958]
-
și îngăduitor cu românii, de acolo, din Eternitate, luminat Patriarh sfânt al neamului românesc! N.B.: O intrebare mă frământa: În zilele noastre, oare câți arhiepiscopi cărora ne adresăm și de care vorbim respectuos cu ... Înalt Prea Sfinția Să sunt într-adevăr devotați slujitori ai Bisericii așa, cum a fost IPS Bartolomeu Anania? Câți Înalți Prea Sfințiile Lor, stau departe de ispitele lumești, sunt cinstiți și demni, exemplu de urmat pentru toți supușii lor cu sutana, până la credincioșii de rand? Aflăm cu tristețe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
din interiorul oricărui domeniu, șchioapătă, iar la transpunerea lingvistică, patologia, prin cele enunțate, este mai mult decat evidență. Filosofia științei și analitică, în special, vine, parcă, să completeze, într-un fel, ideile kantiene, adăugând acestora teoriile coerentiste ale opiniei, ale adevărului și ale cunoașterii.. În loc de concluzie la cele enunțate mai sus, putem spune că stă la îndemâna oricui (specialist sau nu) cel putin ideea conform căreia abordarea meta-științifică trebuie să fie extrem de prudență, să nu respingă informațiile sau mărturiile care nu sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
să rostească, nu întâmplător, cuvantul și să spună câte ceva despre el. Primul, Parmenide născut la Elea, la începutul secolului V î.Hr.: ,,Vreau să-ți vorbesc (ci tu fii acuma cu luare aminte)/ Câte drumuri se pot gândi spre-a afla adevărul:/Unul, că este Ființă și nici va putea să nu fie;/Asta e drumul crezării (și lui îi urmeaz-adevărul);/ Celălalt că nu e Ființă, că trebuie nici să nu fie./ Calea această (ți-o spun) cercetată nu poate să fie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
frază a gânditorului eleat ar suna astfel: Ființă este și nu poate să nu fie!. Nu vom aduce argumente pro sau contra ei, a expresiei, și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși adevărul, nici din alt domeniu, însă nimeni nu ne oprește să atribuim expresiei atât profunzimea, cât și universalitatea kantiana picurata de autor, de Kant, în Imperativul absolut. Al doilea mare gânditor care a cutezat să redeschidă, după aproape 2000 de ani
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
incipitului de volum, însemnând perspectiva normalității sacrale, de dincolo de “tușea muscăleasca” - cf. Taximetrie, p. 7 - “taxiul” fiind “vehicolul provizoriu” poetic, precum “luntrea lui Charon” pentru dobândirea PERSPECTIVEI ASUPRA ISTORIEI UMA NITĂȚII!), precum și a “plămânilor”, sufocați de istorie și de interdicțiile adevărului istoric se “scuipa adevăruri” (“alte versuri negre și parșive/ își trimit plămânii/la plimbare/scuipa adevăruri”). Pe langă și complementar cu cele care țin de asfixia “dăscăliei” oneste, terorizarea și desființarea Misiunii de Ravvi (“...la anu’ poate vreo cruce/servind
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
perspectiva normalității sacrale, de dincolo de “tușea muscăleasca” - cf. Taximetrie, p. 7 - “taxiul” fiind “vehicolul provizoriu” poetic, precum “luntrea lui Charon” pentru dobândirea PERSPECTIVEI ASUPRA ISTORIEI UMA NITĂȚII!), precum și a “plămânilor”, sufocați de istorie și de interdicțiile adevărului istoric se “scuipa adevăruri” (“alte versuri negre și parșive/ își trimit plămânii/la plimbare/scuipa adevăruri”). Pe langă și complementar cu cele care țin de asfixia “dăscăliei” oneste, terorizarea și desființarea Misiunii de Ravvi (“...la anu’ poate vreo cruce/servind drept material didactic” - Angusta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fiind “vehicolul provizoriu” poetic, precum “luntrea lui Charon” pentru dobândirea PERSPECTIVEI ASUPRA ISTORIEI UMA NITĂȚII!), precum și a “plămânilor”, sufocați de istorie și de interdicțiile adevărului istoric se “scuipa adevăruri” (“alte versuri negre și parșive/ își trimit plămânii/la plimbare/scuipa adevăruri”). Pe langă și complementar cu cele care țin de asfixia “dăscăliei” oneste, terorizarea și desființarea Misiunii de Ravvi (“...la anu’ poate vreo cruce/servind drept material didactic” - Angusta, Sfântă Tristețe, p. 9 - “an gusta” sugerând, dublu: și “augusta”, Imperiala și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
-mi smulg cojile de pe rănile în curs de cicatrizare: durerea modulata permanentizata - imi deturnează atenția de la groază - de morisca lumii - de morisca asta a dracului (urmare din numărul trecut) 1001. Formă este fulgerul Iluziei Vieții ce reflectă o frântura din adevărul luminii. 1002. Privirea luminii din noi nu poate fi umbrită decât de roua cuvintelor iubirii. 1003. Ce altceva poate să fie apă vieții decât o lacrima a acestei lumi? 1004. Numai visul poate să-ți povestească realitatea luminii din iubire
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
să plângă. 1010. Doar norii viselor pot umbri soarele speranțelor ce vor cădea din cerul inimii în țărâna ce a mai rămas din cuvintele noastre obosite de vremea fiecărui Destin în parte. 1011. Cine poate ruga fulgerul inimii să lumineze adevărul vieții? 1012. Cine poate întreba, intrebarea de:"a fi" ca sa-si obțină un raspuns? 1013. Nu-ți acoperi privirea cu viitorul ce-ți va aduce moartea ci vezi trecutul ce-ți uită viața. 1014. Care până nu-și are aripa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]