6,618 matches
-
trupurile femeiești. Delicata obtuzitate, voracitatealor stinsă în leșinate strategii lirice și explodând, în cele din urmă, în senzualitate păgână și pioasă domesticitate? Toate păreau să anunțe plictisul contractului de proprietate, contractul de mariaj? Ce relaxare prelungită, în schimb, în refugiul adolescenței! Intre baieti! Încă în stare să vibreze, să se sperie, să se predea... Oricât ar părea de frivolă brambureala recepționerului Vancea, un fel de trivializare a bramburelii profesorului Vancea, era destul să urmărești în jur proliferarea înlocuitorilor, într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
loc, emblema anapoda, când adevărul și trucajul se înlocuiesc și se ajută, cap și pajură, chipurile de eroi și icoane și reversul lor clovnesc, rana care râde. Așa apare, la un pas, fantoma flușturaticului, întors, după mulți ani, în orășelul adolescenței. Trenul avusese întârziere, vechea gară de graniță se contura, greoaie, roșiatică, în oboseala amurgului. Se însera repede, ca și altădată, peste dealurile tăcute. A pus valiza pe zgura umedă dintre șine, a ridicat privirea, da: se afla la destinație. Fațada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se credea prietenul său. Deci, în fața ușii cabinetului. Dominic Anatol Vancea Voinov se afla în fața cabinetului de mistificare, decis să vorbească. Venise direct la spital, la cabinet. Să limpezească, în sfârșit, toate... eliminarea din învățământ, cum scăpase și ce urmase, adolescența, liceanul biciclist, doamna maior, Asociația Model și eroul fotograf Tavi, informatorii de la TRANZIT, Argentina, totul, totul. Venise repede repede, să nu aibă timp să se răzgândească. Era decis, se pregătise, se afla în fața ușii. Trecuse absent pe lângă cei ce așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu Stroganofful... Nu înțelegi nimic! N-ai să înțelegi decât dacă vei fi silit! Atunci, îmi vei solicita o consultație, Burschy. Ți-o voi acorda, Burschy, ți-o voi acorda!... Marga păli. Porecla asta nu o mai știa nimeni, din adolescență. N-o mai auzise nici el, de ani de zile. Se întorsese de la ușă, cu gura căscată, dar Tolea părea că nu observă. — Ce înțelegi dumneata prin prudență, Bombonel? N-o fi altceva decât tripla suprapunere, care este o supunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de cap sau să aibă câte o aventură clandestină, ea nu ridica obiecții. Atâta timp cât erau căsătoriți, i-a spus, și atâta timp cât el înțelegea cât de mult îl iubește. În viața lui Harry mai existaseră femei. Începând din primii ani ai adolescenței, evoluția sa sexuală fusese un catalog de plăceri și dorințe care se întâmplaseră să fie cantonate fără discriminare și de o parte, și de alta a gardului. Era mulțumit că fusese construit așa, mulțumit că era imun la prejudecățile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
S-au gândit să îl sune pe tatăl lor, în California, ca să-i ceară un împrumut, dar până la urmă au decis să nu o facă. La fel și cu tatăl vitreg, din New Jersey, Philip Zorn. Dat fiind că năzbâtiile adolescenței belicoase a lui Rory întorseseră casa cu susul în jos ani de zile, acum aveau rețineri în a cere ajutorul unui om care ajunsese să își disprețuiască fiica vitregă pe parcursul marilor bătălii din acele zile de început. Tom nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
eu nu mă regăseam în nimic din toate astea. Soră-mea n-a împărțit niciodată nimic cu mine. Chiar și de ziua ei eram forțată să fiu „sclava ei personală“ ca să mi se dea și mie câteva dulciuri amărâte. În adolescență ne certam ca nebunele. Mă acuza că o copiez când mi-am dat găuri în urechi la trei săptămâni după ce și-a dat ea. De parcă ar fi fost singura fată de pe planetă care a făcut asta. Mi-a spus Goofy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
simplu cumpăram ciocolată și chipsuri în fiecare zi. Nu-i de mirare că am luat brusc în greutate. Deseori mi se pare ciudat când aud în reclamele de la televizor: „Vă mai aduceți aminte abdomenul plat pe care îl aveați în adolescență?“ sau cam așa ceva. Ideea e că nu, nu-mi aduc aminte. Nu-mi aduc aminte nici măcar să fi fost în stare să-mi văd picioarele când eram la școală. În fine, de-abia după ce am ajuns la facultate am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
zeci de kilometri. Vecina de pe bancheta de vis-à-vis, adormită cu capul pe spate, primește de la felinarele de pe traseu, ca pe un upercut, câte un punct alb în plinul bărbiei ei rotunde de copil. N-am mai fost la Mare din adolescență și nici nu-mi-am dat seama, în copilăria mea petrecută într-un oraș de munte, că mă atrăgea. Mă atrăgea cu siguranță drumul în trenuri mizere care îmi amintesc de copilărie. Dimineață la patru să te trezești în chiotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pe jumătate, numai în bluza ei întinsă până la semilungime. În penumbră, fiindcă n-avem nevoie de lumină ca să ne dezbrăcăm de culcare, incisivii îi sticleau în fanta buzelor, vădind încă furia. cincisprezece Raymond, geniul autist, unul dintre personajele preferate ale adolescenței mele, aproape ar fi înnebunit să vadă că făcuse un efort inutil memorând cartea de telefon a New York-ului. Inutil, fiindcă se purta tot mai mult mobilul. Ray a mâncat ca un hăbăuc singura masă a zilei, o mâncare italienească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
campion pe liceu la tenis de masè! ea, tot serioasè, Nu mè îndoiesc! Matei încercând sè colonizeze cu orice preț și aceastè scenè a tenisului de masè din viața ei ante-mateianè, Erai îndrègostitè de èștia doi? ea rèspunzând cu ochii adolescenței de atunci, Nu cred! Atunci de ce te uitai la ei? Eram o fatè binecrescutè, sè știi, urâciosule! Adicè tot eu eram urâciosul dacè voiam sè aflu întreg adevèrul și, jucându-se cu mine, îmi aruncè în fațè un pumn sfèrâmicios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tot eu eram urâciosul dacè voiam sè aflu întreg adevèrul și, jucându-se cu mine, îmi aruncè în fațè un pumn sfèrâmicios de zèpadè luat de pe marginea gardului, apoi, râzând, fuge, dar eu, noul stèpân absolut al împèrèției copilèriei și adolescenței ei, alerg ca s-o prind, dè colțul strèzii, dar, cum nu putea sè alerge cu cizmele cu toc, o prind ușor și, apucând-o, îi cuprind mijlocul cu mâna dreaptè, apoi, coborând stradă, îi explic inventarea de cètre Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cusute de Juli, cum o fi arètând perioadă de mijloc a vieții ei, Afarè, timid, începe sè fulguiascè, fulgii mèrunți îmbiindu-se în aer într-un dans evanescent și miraculos, XXIX În timpul în care am colindat cu AnM prin împèrèția adolescenței și copilèriei ei, denumitè de mine prima perioadè mateianè, mirosul intrigant din ultima vreme nu s-a fècut simțit defel, dar, imediat dupè aceea, la orele de conducere, cănd schimbăm vitezele la mașina-școalè, a reapèrut triumfètor și mai obraznic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
poate imagina munca lui, viața lui fără Christa, chiar dacă uneori este atât de cicălitoare. Și el a fost morocănos și absent tot drumul. Inexplicabil pentru ea, vocea lui s-a Înmuiat dintr-odată. * — ...Greaca veche și latina au fost În adolescență colacul meu de salvare! Visam să dau diferențele la liceu și să ajung profesor de greacă și latină. Bietul meu tată, nu ți-am povestit asta niciodată, draga mea, mă obligase să merg la școala de preoți pentru că acolo nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de la aceste noi generații, fără nici o educație? — ...Greaca veche și latina mi-au fost de mare ajutor. În primul rând am Început să câștig ceva bani de buzunar cu ele. Spre deosebire de colegii mei, eu nu primeam nimic de-acasă, iar adolescența este o vârstă grea, În sine, dar și mai grea este atunci când ești sărac. Am căpătat notorietate În seminar cu juxtele mele, traduceri cu care unii din anii mari și-au luat examenele fără să să știe o iotăde greacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Giuliei până când, brusc, Își dă seama că a șovăit prea mult și renunță. Ochii lui, privind spre ceilalți ochi, Întrebători. — ...Da, asta e o Întrebare, dar nu mi-am pus-o până acum. Trebuie să fi fost curiozitatea morbidă a adolescenței, cea bântuită de ideea sinuciderii și de tot soiul de Întrebări definitive, care să mă fi Împins să caut peregrinarea spre tărâmul lui Hades. Dar sărăcia relatărilor despre tărâmul subpământean avea să mă dezamăgească. Și ce promițător Începe! Sunt versuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Rătăcesc de atâta timp prin Întuneric și nu mai știu cum să mă Întorc! Tu, draga mea, nu se poate să mă lași, luminează tu hățișurile În care m-am pierdut. — Giulia te-a Întrebat de ce ți-ai ales la adolescență o temă morbidă, spune calm Christa, Întinzând mâna după o portocală. Și dacă mai are și altceva să te Întrebe, ea sau Antonio, ar fi bine să se grăbească pentru că de-acum Înainte ar trebui să ne uităm la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
biblioteca acelei case, din Germania nu s-a Întors În Kansas City, ci a mers să facă studii de psihologie Într-o universitate de elită de pe Coasta de Est. Cel puțin așa preferă să creadă Christa. Arăta ca abia ieșit din adolescență În fotografia pe care Christa a scos-o din dormitor, de pe noptieră, după prima lor noapte de dragoste, și a mutat-o Într-un album al anilor de demult: un lungan În uniformă de ofițer american, cu față și nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
soartă, nu se prea omora cu Învățătura, dar juca foarte bine tenis, era un as local al aviației și, bineînțeles, avea mare succes la doamne și domnișoare. Mă Înțelegeam destul de bine cu el, deși eram atât de diferiți. Dar În adolescență, când nici tu Însuți nu știi prea bine cine ești, dacă prietenia rezistă ciocnirilor incomode, diferența de fire te Îmbogățește, te ajută să ieși din carapacea ta. Anton era În adolescență mai apropiat de mine decât de fratele lui, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu el, deși eram atât de diferiți. Dar În adolescență, când nici tu Însuți nu știi prea bine cine ești, dacă prietenia rezistă ciocnirilor incomode, diferența de fire te Îmbogățește, te ajută să ieși din carapacea ta. Anton era În adolescență mai apropiat de mine decât de fratele lui, mă crezi? Se poate numi prietenie acea pândă, de la un moment dat reciprocă, dintre tine și Klara? Poți să-i spui lui că relația din ultimii ani, ca surori concurente la inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
zidurile, Întunecate de seară, ale caselor pe lângă care trec. Pe colinele verzi-arămii, o mișunare de viermi rotunzi și albi - turme de oi răsfirate. * — Toată familiaritatea asta falsă, indiscretă ținea să demonstreze că am rămas toți trei la fel de apropiați ca În timpul adolescenței, În ciuda timpului și a distanțelor. Și, ca atare, să mă simt obligat să fac ceea ce avea să-mi ceară. Dar În tinerețe eu fusesem prieten doar cu Anton! Pe Cristian nici nu-l băgam În seamă! Cât despre doamna Dobrotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
când trebuia să Încasez mica remunerație a efortului meu. — Dar primeai totuși banii lui, nu? râde Christa. Iar imboldul Îl bănuiesc... Ai Început să-i faci curte verișoarei lui, pianista. — Ai ghicit, draga mea. Probabil este o schemă univesală a adolescenței. Verișoara băieților, Ana Maria, era mai mare cu câțiva ani decât noi, nepoată din partea mamei, cred, rămasă orfană din primul război și crescută Împreună cu ei. Avea o foarte bună educație muzicală, Începuse să se vorbească despre talentul ei și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
orașului. Dublul lui subteran. Un spațiu întunecat, dar primitor, o rețea de galerii boltite, un sistem eficient și vechi de câteva secole, construit pentru ocrotirea și salvarea locuitorilor. Iancu iubea mai ales acest oraș. Cunoștea bine fiecare galerie încă din adolescență. Faptul că acolo nu ajungea niciodată lumina zilei nu-l deranja. Era un întuneric viu. Îl ajuta să vadă mai bine, să retrăiască, să reconstituie marile povești din Theba, Memfis, Bizanț sau Roma, să se apropie, să înțeleagă istoria unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
simtă imediat efluviile ei interioare, deosebit de arzătoare. Cu siguranță, va veni în întâmpinarea ei și va murmura exact șoaptele pe care ea le aștepta. Pagini întregi din opera vicontelui François-René de Chateaubriand, scriitor și amant visat, deopotrivă adorați cândva, în adolescență. Și mintea Toinettei nu înceta să le reconstituie... cu oarecare aproximație, desigur. Ah, această formă sveltă, această frumusețe grecească, de la care arta statuară și-ar putea lua tiparul... Acest rafinament al drapajului exterior... Această imaculată marmură a Galateei... Acest surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lucru. Guibert luă loc în fața ei, pe un trepied, și îi masă ușor tălpile. ― Aici e o altă lume, Guibert, oftă ea. Am început să redescopăr unele stări pe care le credeam cu totul moarte... Vechi senzații din copilărie și adolescență... Se opri. Guibert era medicul, prietenul, confidentul și omul ei de nădejde. Dar nu i se destăinui până la capăt. Atunci când prințul apăruse în ușa bibliotecii, îl simțise trecând prin ea și, la rândul ei, se prelinsese cu o mare plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]