3,379 matches
-
fi dorit același lucru. O lipsă de politețe? Gînduri adînci, profunde? Lene și dezinteres? Poate toate la un loc. Lumina zilei se pregătea destul de lent să dispară și noaptea se apropia, însoțită de fondul ei de zgomote: cîini lătrînd, vrăbii agitate, manele care te învăluiau nemilos și un robot de bucătărie nervos tare. Nicușor are fruntea creață și deloc eminesciană, dar acolo, sub carcasa aceea enormă, se coceau gînduri cu iz de materie cenușie, nu glumă. Așa cred că stăteau Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
uitat acolo ca un burlan care nu reține nimic, un burlan prin care se scurge planeta. O mulțime gălăgioasă, pestriță, chipuri neasemănătoare ce se reînnoiesc fără Încetare corpuri palide, corpuri cu pigmenți, galbene, negre, alungite, rotunde, Într-o continuă vibrație, agitate, lente, obosite. Identice. Molecule ale unui organism reglat perfect la semnalul unui robot poliglot. „Călătorii pentru avionul În direcția Berlin sînt rugați să se prezinte la vamă... Les passagers pour Berlin sorit invités de se presenter aux...“ La auzul vocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cheia mi-a căzut în palmă. Intru, am zis în fața ușii, surprins de claritatea și ascuțimea vocii mele în acea tăcere. Îmi simțeam măruntaiele ca pe niște benzi elastice, fluturând în vânt. Vezica îmi era apăsată de-un lichid încins, agitat. Intru. Descui ușa. Cheia țăcăni în yală. Am apăsat pe clanță și, încet, am împins ușa în lături. Tăcere. Ținând ciocanul ridicat lângă urechea dreaptă, pregătit să dobor pe oricine sau orice s-ar fi ivit din întuneric, am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din alte vieți sau scrieri sau sentimente. Și era viu, arătarea era evident vie și înzestrată cu voință și forță de mișcare. Venind straniu [text lipsă] legături de lumină în memoria mea, înotând înverșunat în amonte, împotriva fluxului rapid și agitat al gândurilor mele. Ludovicianul, în viața mea prin orice mijloc posibil. Eu am făcut-o, Eric. Eu l-am eliberat. Eu sunt răspunzător. Îmi pare într-adevăr tare rău. Regret și speranță, Eric (Primită pe 1 mai) Scrisoarea nr. 206
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fața mea. M-am ferit am sărit m-am împleticit m-am împiedicat am căzut pe spate, aterizând pe cot, în care-mi explodă o durere crâncenă. Mica mreană trecu val-vârtej pe deasupra capului meu, lovindu-se de ceva, ceva invizibil, agitat și tunător, care o năuci și o făcu să se rostogolească într-un curent gigantic. Am inspirat prudent și am întors capul într-o parte. La doar cincisprezece centimetri, unul dintre dictafoane se ridica asemeni unui obelisc miniatural, cu banda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la iveală. S-a mișcat puțin când am închis ușa și am observat breteaua sutienului ei negru, franjurat și ros de purtare pe spatele alb. Mi-am frecat fața cu palmele. Ca și despre majoritatea lucrurilor din lumea asta nouă, agitată, nu știam prea multe despre femei. Ian motanul dormea pe pernă lângă ea, torcând. Pe fața lui era întipărit un zâmbet mare, rotund și fericit, se bucura poate în vis că mă făcuse să par atât de stupid. Televizorul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
agitându-se prin spumă și vinciul scârțâind și apa și spuma și umbra, o coadă uriașă ieșind din apă. Fidorous, strigând ceva indescifrabil în zgomotul acela și vinciul încordându-se și eu strigând ceva și butoaiele și coada și apa agitată. Orpheus aplecându-se spre apa nestatornică și metalul și eu ținând sulița și strigând. Fidorous spunând s-a încâlcit și s-a încâlcit în cablu și butoaiele și sulița și spuma și stropii. Cușca ieșind parțial din apă, zdrobită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a sosit vremea să părăsească sanatoriul. N-avea ce căuta aici: el era un om normal... O vagă neliniște Îl năpădi Însă la gîndul că și maiorul Stone se socotea normal... CÎnd ajunse În fața clădirii, Johns tocmai ieșea. Părea cam agitat. — L-ai văzut pe maiorul Stone? Îl Întrebă el. Digby șovăi o clipă, apoi spuse: Nu. — Doctorul e foarte Îngrijorat de starea lui... se teme să nu-și facă vreun rău sieși, lui Însuși sau altora. Ochelarii fără ramă păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
după-amiezii Îi permitea să aleagă Între sensitive gestaltmassage, eliberarea vocii și rebirth În apă caldă. În principiu, masajul părea cel mai hot. Cât despre eliberarea vocii, Își făcu o idee În timp ce urca spre atelierul de masaj: vreo zece persoane, foarte agitate, țopăiau sub conducerea tantristei, scoțând niște cloncăneli de curcan Îngrozit. În vârful colinei, mesele acoperite cu cearșafuri formau un cerc larg. Participanții erau goi. În centrul cercului, animatorul, un brunet mărunțel, puțin sașiu, Începând să vorbească despre sensitive gestaltmassage, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că îmi fac cinste în mod deosebit, știind că pot mai mult. În timpul liber citesc, rezolv probleme de matematică și fac dans sportiv. Dar deși îmi place matematica, eu vreau să devin avocat sau judecător. Fiind o fire puțin mai agitată și cam neatent, uneori iau note de care nu pot fi chiar mândru. Cu toate acestea, nu mă las învins și tot timpul știu să o iau de la capăt muncind și mai mult. Familia mă susține în tot ceea ce fac
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
vorbim cu toții grăbiți și înfrigurați. Ne revedem cu bucurie și mereu ne mirăm ce mari am crescut. Toți avem chipurile vesele și bronzate. Privim în jur: vechea curte a școlii este o mare de flori peste care plutește freamătul vocilor agitate, lăudăroase, zglobii. Bucuria revederii nu ține cont de vârstă. Dincolo de veselia pe care o arătăm, toți avem fluturi în stomac. An școlar nou, provocări, teme, examene, conflicte, prietenii. Îmi amintesc prima zi de școală în clasa I: ascultam cu toții, mirați
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de mărime orice oaste pe care-o putuse strânge vreodată. — Iată armata mea! urlă el. America, ia aminte! Cu mâinile făcute pâlnie În fața gurii, Începu să strige la cei de jos: — Atențiune! Atențiune! Nimeni nu-i dădea Însă atenție omulețului agitat de la etajul zece. Doar câțiva Îi făcură cu mâna, iar cineva prinse a-l filma. — Soldați, de la Înălțimea acestui turn vă privesc câteva milenii de istorie... insistă Napoleon. Dar nu apucă să spună mai mult. Trei indivizi Îmbrăcați În călugări
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
știe?, se lua prin intermediul gazului de eșapament, al petelor de ulei Întinse pe caldarâm sau al lichidului de parbriz pulverizat În atmosferă. Guido, omulețul nervos din duba cu efigia pictată a propriului chip, se Îndrepta grăbit către noi. Părea extrem de agitat, iar mustața Îi tremura ca o coadă de veveriță aflată În plină alergare. — Mă scuzați că intervin, dar sunteți singurii oameni pe care-i cunosc aici... A, da, l-a Întrerupt tânărul, ricanând. Azi ne-ați salutat de multe ori
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai puțin și așteptăm. Acum, c-a șters textul, e posibil să uite de fișierul În care sunt explicațiile de subsol. Vino lângă mine. Vera s-a zgribulit alături, pe butoaiele cu varză. Am acoperit-o cu haina mea. Respira agitat, ca o păsărică. Am tăcut. — Nu ne mișcăm chiar deloc? mi-a șoptit ea, Într-un târziu. — Când ceva se modifică Într-un fișier, pictograma acestuia aflată pe desktopul Lui Începe să pâlpâie. Nu trebuie să deranjăm nici o virgulă. Vera
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am sculat terorizat. Plutea încă în fața ochilor capul meu întins pe-o tavă de către cineva care i-l oferea lui Fărocoastă. Începusem să observ că visele mele nu erau decît obsesiile de peste zi care se descărcau în timpul nopții. Mă culcasem agitat, în stare de derută. Cum să înțeleg ce se întîmpla cu mine? Ce căutam eu în această lume? Dormisem adînc. De obicei visam lucruri nedeslușite la care, după trezire, nu mă mai gîndeam. Acuma, brusc, m-am deșteptat în mijlocul visului
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
al compartimentului. Ne așezaserăm față în față, la fereastră. Veniserăm devreme, trenul era aproape gol. Ne tot priveam, fără să vorbim ; până n-am mai putut, am ieșit pe culoar. Când m-am întors, pe locul meu se instalase tânărul agitat și bubos. M-am mutat în celălalt colț. Apoi apăruse doamna cu dioptriile fumurii și telescopice. Fata a sărutat-o... Am rămas în colțul dinspre ușă. Îi văd părul smolit răsfirându-se, lucios, peste umerii fragili. Tenul alb, extrem de alb
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Așadar, ați fost arestată într-o miercuri după- amiază. La orele nouăsprezece și șaisprezece minute. În fața casei cu numărul 7 de pe aleea Mandicevschi. La câțiva pași de stația de autobuz, unde tocmai ați coborât. Vă aflați în întârziere. Necăjită și agitată. Aveați totdeauna grijă să fiți punctuală. În ultima clipă se agață însă ciorapul. Sau observați că lipsește un nasture la rochie, agățătoarea pardesiului, că pantofii sunt prăfuiți. V-ați simțit vinovată, presupun, în ziua aceea. — Întâlnirile conspirative seamănă și nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mare, le-ar trebui un secol ! Să înțeleagă că nici nu pot fi separate, calitățile și defectele pornind din aceeași nebunie, înlocuibile unele prin altele, pentru asta ar fi necesar să se nască din nou ! Și poate nici atunci ! Învârtea, agitat, dezlănțuit, palmele una peste alta. Apoi arătătorul de la o mână peste arătătorul celeilalte. — Un diletant, sigur. Nu un meseriaș, nici un funcționar. Un diletant nedeprins cu datoria, cu șefii, cu orarul și lucrul metodic, în silă. Muncind rareori, dar cu plăcere
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încerc să mă smulg, cruzimea zilei care va mai înghiți un cadavru. Revăd visătorii, luptătorii, vinovații, trădătorii fără scrupule. Împovărat de deznădejdea trenului fără țintă. Dintr-odată : un birou lung, lucios, luminat de chelia roșiatică a omulețului care se leagănă, agitat, ca lichidul din sticla gălbuie și plată pe care o tot înfige între buzele livide. Cristalul mesei perforat de privirea sa, aprinsă de patimă și viclenie. Mă scutur, să scap... încerc să deslușesc doar o scurtă întâmplare, cu zei capricioși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zbenguiala molcomă, puerilă, înlănțuirea ireală reveniră multă vreme. Noaptea, trenul. Călătorul pendula pe pernele compartimentului gol. Încerca să rețină sub pleoape calmul mării fraterne. Coboară, răsuciți, din troleibuze, sar de pe scările autobuzelor, vin și dinspre stațiile de tramvai. Mers grăbit, agitat. Grupuri mici : doi, trei, unul în spatele altuia. Câte unul rămâne în urmă, să cumpere ziarul. Viteza crește, odată cu ora. Coloane tot mai dese, rapide, gongul îi cheamă. Urcă scările sau ridicați în cele două cabine ale lifturilor. La primul etaj
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Mica, Valy și Consuela, zisă Lala, zisă Cățelușa. În jurul protagonistului rămân, așadar, familia Manole și Ortansa Mitulescu. Lucian Vornicu stă, ca și altădată, chiar lângă dânsul ! Aceeași subțire mustață, aceeași ostili tate de neînțeles față de vechiul prieten. Manole rezervat, Vera agitată. Ortansa Mitulescu îmbrăcată ca o doamnă din vremuri de demult. Și acum, mestecați cu toții semințe ! Ca la un semn, cu toții... se stinsese lumina, A.P. auzea din toate părțile sunetul sec, repetat, al dinților desfăcând semințe. Joi, Vornicu se ceartă cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
atunci, n-a mai venit. Lucian zâmbise, adică încerca, doar pe jumătate, o tăietură oblică într-un fragment de obraz, timiditate și emoție, doar parțial biruite. Aș fi vrut, nu puteam glumi. I-am răspuns jenat. Franchețea mea neroadă. Tremura, agitat, căutând cuvintele. Liniștea dimineții de primăvară exalta fragilitatea. — Aveam doar șaisprezece sau șaptesprezece ani când m-am descoperit așa. Înjghebasem un mic grup, cu intenția de a ne întâlni și a ne distra împreună. Am adus cu mine o domnișoară
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din care uită să pufăie la timp, de ce consideră o datorie morală să insiste asupra punctului său de vedere. Enumeră, citind de pe o îngustă bandă de hârtie, cazurile în care orice infiltrație și surpare întâmplătoare ar putea antrena... Se apleacă, agitat, spre doamna cu bonetă, vrea neapărat s-o convingă. În fața lor, în dreptul biroului de lângă cuier, două halate aplecate unul spre celălalt. — Nu știu dacă e doar întârzierea sau chiar refuzul maturizării, cum spuneai. Pare mai curând obosit. Am exagerat, formula
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În cîteva minute, Înainte să vină ambulanța. Într-o clipă, o mare de oameni cu fețe negre se adunase țipînd În jurul muribundului, polițiștii apărură și ei imediat, În număr impresionant - și Începură să Îmbrîncească și să Împingă cu brutalitate mulțimea agitată, Înjurînd și lovind, amenințînd cu bastoanele și urlînd sălbatic: — Circulați, circulați! Dați-i drumul! Unde-ai pornit-o? mîrÎi unul deodată, apucînd un bărbat de haină, luîndu-l pe sus și aruncîndu-l Înapoi În mijlocul mulțimii ca pe un gunoi. — Circulați! Circulați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de lin, de ușor și de firesc, Încît - după cum mi s-a părut - chiar și un copil ar fi putut să o privească fără frică și fără uimire. Lucrurile s-au petrecut astfel: În inima și-n miezul celui mai agitat punct din viața orașului - sub Broadway, În Times Square - puțin după ora unu din noapte, uluit și dezorientat, neavînd nici un țel și nici un loc spre care să mă Îndrept, purtînd În mine același haos și aceeași neliniște, am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]