25,860 matches
-
pe care se așează cîțiva pescari ce lălăie fără cuvinte și casele din jur sunt galbene de ploaie 11. veioza pe podea lîngă pat toată noaptea pîndind cine știe ce vers țîșnit din adîncuri: bezna îl coace lumina îl dezvăluie și scurta albastră stă pe-aproape ca să-l prindă și să și-l atribuie în întregime 12. soare pe casele din brăila singur în odaie e bine scurta albastră e acum pe străzi întortochiate coboară spre port n-o pot urma am de
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
pîndind cine știe ce vers țîșnit din adîncuri: bezna îl coace lumina îl dezvăluie și scurta albastră stă pe-aproape ca să-l prindă și să și-l atribuie în întregime 12. soare pe casele din brăila singur în odaie e bine scurta albastră e acum pe străzi întortochiate coboară spre port n-o pot urma am de îndeplinit cuvinte care nu sunt în golul ei am de fixat o imagine necunoscută pe-acest perete găurit de cuiele foștilor locatari 13. conflict e numai
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
coboară spre port n-o pot urma am de îndeplinit cuvinte care nu sunt în golul ei am de fixat o imagine necunoscută pe-acest perete găurit de cuiele foștilor locatari 13. conflict e numai între cuvinte pereții și scurta albastră se șterg unul de altul nimic altceva decît urmări de culoare iar carnea mea în căptușeala scurtei se simte ca un sîmbure de rodie în anotimpul culesului 14. întreaga zi am desenat de zor scurta albastră mînecile ei în lumină
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
cuvinte pereții și scurta albastră se șterg unul de altul nimic altceva decît urmări de culoare iar carnea mea în căptușeala scurtei se simte ca un sîmbure de rodie în anotimpul culesului 14. întreaga zi am desenat de zor scurta albastră mînecile ei în lumină atît de singure departe de mîinile mele ce alergau pe hîrtie 15. în coaja scurtei albastre moțăi și toate aceste cuvinte nu mă privesc cu sînge negru un deget necunoscut îi conturează butonierele 16. vreau să
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
căptușeala scurtei se simte ca un sîmbure de rodie în anotimpul culesului 14. întreaga zi am desenat de zor scurta albastră mînecile ei în lumină atît de singure departe de mîinile mele ce alergau pe hîrtie 15. în coaja scurtei albastre moțăi și toate aceste cuvinte nu mă privesc cu sînge negru un deget necunoscut îi conturează butonierele 16. vreau să călătoresc cu scurta albastră la polul nord gulerele ei și nasul meu să atingă ghețarii să învelesc în ea un
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
lumină atît de singure departe de mîinile mele ce alergau pe hîrtie 15. în coaja scurtei albastre moțăi și toate aceste cuvinte nu mă privesc cu sînge negru un deget necunoscut îi conturează butonierele 16. vreau să călătoresc cu scurta albastră la polul nord gulerele ei și nasul meu să atingă ghețarii să învelesc în ea un pui de focă și aurora boreală să scrie memoriile eclipselor ce le vom petrece de-acum înainte împreună 17. i-am spus scurtei albastre
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
albastră la polul nord gulerele ei și nasul meu să atingă ghețarii să învelesc în ea un pui de focă și aurora boreală să scrie memoriile eclipselor ce le vom petrece de-acum înainte împreună 17. i-am spus scurtei albastre sub acest acoperiș sunt două uși și nici o cameră 18. zilele cînd n-o îmbrac sunt ca o carantină nu călătorește pe străzi nu stă prin parcuri pe unde mai fusese cu unul sau altul din cele două miezuri ale
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
altul din cele două miezuri ale ei în schimb cu manșeta dintr-o zvîcnire a dereglat butonașele ceasului meu electronic a schimbat timpurile melodiile a lăsat dungi ilizibile pe cerul mat 19. în zori îmi strecor mîinile prin mînecile scurtei albastre prin întunericul ce-a primit și mîinile lui gellu copiez ceva ce nimeni nu știe unde se oprește iar noaptea înainte să mă culc dezbrac scurta albastră și acopăr cu ea telefonul mi-o închipui în liniștea mare coborînd spre
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
ilizibile pe cerul mat 19. în zori îmi strecor mîinile prin mînecile scurtei albastre prin întunericul ce-a primit și mîinile lui gellu copiez ceva ce nimeni nu știe unde se oprește iar noaptea înainte să mă culc dezbrac scurta albastră și acopăr cu ea telefonul mi-o închipui în liniștea mare coborînd spre lacul ohrid scufundîndu-se în rîul ce-l traversează intrînd fără spaimă în marele web 20. o scurtă albastră o odaie cu pereții crăpați o stradă în formă
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
oprește iar noaptea înainte să mă culc dezbrac scurta albastră și acopăr cu ea telefonul mi-o închipui în liniștea mare coborînd spre lacul ohrid scufundîndu-se în rîul ce-l traversează intrînd fără spaimă în marele web 20. o scurtă albastră o odaie cu pereții crăpați o stradă în formă de opt arbori înalți o carte o pereche de ochelari un măr o oglindă rotundă umbra unei mîini catifeaua unui guler călătorie neterminată
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
vietate căuta miresme de pădure? îmi rotesc privirile le ridic spre acoperișul magaziei o pasăre cu patru aripi și creastă de frunze clocește cărbuni în melonul lui Magritte arunc în sus un bulgăre de zăpadă bulgărele se desface-n picături albastre și deodată e noapte știu și mă iluminez
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15267_a_16592]
-
alb murdar scuturată vehement de puternice agitări din coadă. Îmi sărea în întâmpinare zilnic când mă întorceam de la școala primară, pe care tot în cartierul Floreasca o urmam, fugea după mine cu limba scoasă când zburam pe prima mea trotinetă, albastră, cu roțile învelite în cauciuc, cu spițe. Însă nimeni dintre noi nu l-ar fi crezut în stare pe Ionică, vagabondul și toleratul din curte, de atâta devotament cât a dovedit într-o după-amiază, când s-a luat după mama
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
îmi era din nou liniștit, un vis fericit a început să-mi populeze somnul, visam că sunt pasăre, o pasăre cu aripi imense, colorate în toate culorile curcubeului, în visul meu pasărea se rotea lin, în înaltul nesfârșit al cerului albastru, lin, lin, și eu eram pasărea aceea desăvârșită, plutitoare, fără obstacole, tot universul mi se dăruia și universul nu avea decât o culoare, cea a seninătății, nu era timp, în față, în spate, decât veșnicie și seninătate și eu mă
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
am avut cel mai odihnitor somn și m-am visat iar pasăre într-un vis apoteotic. Lumea mizeră se topise în albastrul de o intensitate dureroasă al cerului, nu mai exista nimic din abjecțiile și eșuările omenești, nimic decât imensitatea albastră prin care eu zburam liber, triumfător, cu aripile mele puternice, strălucind în culorile curcubeului. Timpul se suspendase, încetase scurgerea univocă, ireversibilă, atât de meschină, atât de nedreaptă și eu eram în sfârșit în punctul de la zenit, după care obscur tânjisem
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
aripile largi, colorată în culorile curcubeului. Mă fixa cu ochi vii, care semănau izbitor cu propriii mei ochi. I-am zâmbit, i-am făcut un semn discret de recunoaștere și i-am șoptit: Du-te, zboară în slava cerului, imensitatea albastră te așteaptă. Ea m-a auzit, s-a ridicat în spirale line și s-a pierdut după un bloc mai înalt. Mă simțeam ca și cum eu aș fi zburat, mă aflam acolo jos, pe trotuar, dar în același timp pluteam în
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
lasă pe pământ. Rose Ndiaye merge îngîndurată pe Boulevard de Rochechouart și își amintește de unul dintre acești șamani care aștepta eternitatea în piața din Lome, lângă taraba cu țesături aflată în proprietatea mamei ei, Diane Kokoa. Praful roșu, praful albastru și praful galben s-au așezat pe pământ într-o configurație stranie, iar șamanul i-a citit, i-a prezis că va călători în curând peste apa cea mare... ...Tiberiu studiază chipurile oamenilor din metrou. Privirea îi cade pe un
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
Cristina are 23 de ani și disperează cu ușurință). De altfel ploaia a răsturnat după cît se pare și planurile altor persoane de prin vecini. Adineauri, într-o poartă de peste drum, o fată voinică cu fustă scurtă albă și pulover albastru agita o rachetă de tenis către o fereastră cu perdele de filet. Cînd a început ploaia, fata a ridicat un obraz oval cu nas scurt de care se sprijineau niște ochelari cu ramă neagră, groasă, a scuturat la stînga și
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
discuție anostă, ținea cu tot dinadinsul să o provoace. - Pați, nu-ți place Paciurea? - N-am văzut, - a recunoscut cinstit Pați, întorcînd capul și privind placid și resemnat la Cristina. Avea fruntea mare cu părul dat pe spate, ochii foarte albaștri înconjurați de o zonă albă, de forma ochelarilor negri pe care îi purta dimineața pe plaje, net diferențiată de restul feței, bronzată și puțin congestionată, iar nasul, cam ascuțit, i se cojea, pe ici, pe colo. Într-adevăr, nu avea
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
justifice admirația față de ea, nu găsea altceva de spus decît că avea "charme". - Ți s-a desfăcut sandaua - l-a anunțat Cristina privind atentă în jos. Pați a tresărit vinovat și apoi i-a întins Cristinei o sacoșă de doc albastru cu șnur și curele de piele maron și sprijinind piciorul pe o piatră s-a apucat metodic să-și încheie sandaua. - N-ai ceva de citit? Eu nu mai am nimic - s-a văitat Cristina, balansînd violent sacoșa. - Ba da
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
piatră s-a apucat metodic să-și încheie sandaua. - N-ai ceva de citit? Eu nu mai am nimic - s-a văitat Cristina, balansînd violent sacoșa. - Ba da... a gîfîit Pați aplecat peste sandaua rebelă. E chiar acolo în sacul albastru... în buzunar. - A! a exclamat Cristina și prinzînd sacoșa din zbor a desfăcut buzunarul și a scos o carte învelită în ziar; pe urmă a răsfoit cartea uitîndu-se la poze - fotografii după portrete de familie - memoriile unui general care trăise
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
și ghinde pentru o cartușieră, un mic scaun de lagăr cu piele, o pușcă rea polonă pentru vînat IV. Iar acestea într-o ladă mare verde pestriță, închisă cu pecete de ceară neagră: o mănușă într-o basma de mătase albastră, un căpuț românesc din atlaz negru de suman pentru un călugăr, o pereche de papuci galbeni și tot o pereche de obiele galbene, cinci coți de maiț pestriț îngust, un pahar de lemn, obișnuit la români, și două linguri ce
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
Emil Brumaru Regia: Lucian Pintilie Bat clopotele Maia unde ești Picioarele albastre și cerești în fața vieții mele să-ți lungești Bat clopotele Maia unde ești Toiagul alb își are ziua lui Bat clopotele Maia crește-un cui în zidul plutitor de rai tehui Toiagul mov își are ziua lui Buzele-s moi
Pentru cine bat clopotele, Maia? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15727_a_17052]
-
celuilalt Nicolae Balotă. Și mă bucur să întâlnesc în versurile omonimului meu, unul ce trimite spre același abis sau unul măcar analog: "Abisul tot, stă'n veșnică lumină". La el, binențeles, e vorba de abisul marin, cu "Cefalopode, alge, pești albaștri" care "Pe fundul mării-adânci țin loc de aștri". Mărturisesc, însă, că ceea ce m-a determinat să scriu aceste rânduri nu este atât recitirea versurilor, cât revelația povestitorului Nicolae Balotă. Tot printre cărțile trecute în fișierele unor biblioteci la numele meu
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
deget din scame nu poți împleti un ciorap darămite o funie ce intenționează o funie văd cearceaful pe care-l scutură cineva prin fereastra deschisă rămîne în aer un fir de păr alb un nerv nu te mai uita ochi albaștri buze roșii ajungîndu-se astfel la personajul lilly și la tamponul cu eter îndesat în nară inviolabilitatea acelui zero pe care nu-l precede și nu-l urmează nimic avea ochi albaștri buze roșii alo de ce nu răspunzi îți aud cîinele
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
păr alb un nerv nu te mai uita ochi albaștri buze roșii ajungîndu-se astfel la personajul lilly și la tamponul cu eter îndesat în nară inviolabilitatea acelui zero pe care nu-l precede și nu-l urmează nimic avea ochi albaștri buze roșii alo de ce nu răspunzi îți aud cîinele și nimic din ce trece de mine n-are carnea mai pură în anatolia cafeaua un continent întors cu spatele singură singurică pe canapeaua de piele n-o cunoști pe trupeșa
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]