3,312 matches
-
Dacă ai vorbi mai des cu mine, poate că mâhnirea ar da bir cu fugiții, lăsându-mi gândurile despletite pe umerii timpului. Până la ruga de seară lacrima surghiunită își plânge de milă, acoperită în diafanul pleoapelor, iar sufletul răvășit se alină la adăpost în palma Ta.
G?nduri despletite by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83367_a_84692]
-
strâns inima la gândul că nu voi putea ajunge niciodată la înălțimea lumii în care trăia. După moartea mamei, survenită în aprilie 2005, dure rea și dorul de toți ai mei dispăruți de-a lungul vremii nu mi s-au alinat decât prin scoaterea la lumină a moște nirii spirituale lăsate de familia al cărei ultim descendent devenisem. Am început cu bunica mea, Marie Pillat-Brateș. După organizarea unor expoziții retro spective, m-am apucat să fac un album cu picturile artistei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
venit să ne vorbească la Univer sitate. „Îmi pare atât de rău, mărturisea, că nu am trăit pe vremea Mântuitorului și că n-am putut să-I spăl rănile când L-au dat jos de pe cruce, dar mi s-a alinat sufletul când am simțit în fiecare bolnav pe care-l în grijeam pre zența lui Iisus.“ Când a sfârșit, toată sala s-a ridicat în picioare și a cântat „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând“. A
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
cele mai nobile sentimente: bunătatea, iertarea, mila, înțelegerea, credința și mai ales omenia. Înaintea icoanei Maicii Domnului nu poți să te duci decât cu multă încredere ca în fața unei mame bune și iubitoare, căci ea te primește oricând și îți alină sufletul, mângâindu-l cu privirea ei caldă și iertătoare. Ea ne ascultă și ne întărește nădejdea, ne alină întristările și ne ușurează suferințele, ne mijlocește iertare înaintea lui Dumnezeu și îi pare rău de fiecare cădere a noastră. Îi „curg
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
poți să te duci decât cu multă încredere ca în fața unei mame bune și iubitoare, căci ea te primește oricând și îți alină sufletul, mângâindu-l cu privirea ei caldă și iertătoare. Ea ne ascultă și ne întărește nădejdea, ne alină întristările și ne ușurează suferințele, ne mijlocește iertare înaintea lui Dumnezeu și îi pare rău de fiecare cădere a noastră. Îi „curg” lacrimi alături de noi și se bucură cu noi. Chiar dacă dăinuie de peste patru secole, frumusețea icoanei Maicii Domnului “Cipriota
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
163r Stihuri politice asupra stemei prealuminatului, slăvitului și blagocestivului domn Io Constantin B. Basarab Voievoda {EminescuOpXV 1022} O INIMĂ CE SUSPINĂ (p. 546) O inimă ce suspină De durere fiind plină, Zi și noapte se muncește, De nimic nu se alină. Nime-n lume nu se-ndură Să potoale-a ei arsură, Toate s-au giurat de moarte S-o întîmpine cu ură. ["CÎND TU TRECI... Când tu treci atuncea murul Fură-n umbra-ți și conturul Ah cum nu sunt
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
au întâlnit, Și asupra extinderii au convenit. Stabilindu-se și niște repere temporare, România are un orizont, mai clar, de integrare. Om destoinic Pentru ca om destoinic să te faci, Ai nevoie și de dascăl, și de vraci. Doctorul ca să-ți aline suferința, Dascălul, ca să-ți trateze neștiința. Omagiu Școlii Normale de odinioară De la înființare, ca școală de elit-ai pregătit Învățători ce munca și țara și-au iubit. Cu devotament, ei satele au luminat, Și, cu prețul vieții, Patria și-au apărat
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
în clipa aceea, mi-a spus mai apoi, a început să înțeleagă de ce iubitul ei Marcus Antonius se atașase într-atât de pământul acela și de femeia aceea, încât preferase să moară pentru ei. Și durerea i s-a mai alinat. Gajus Caesar asculta; se obișnuise să asculte, după un an de tăcere. — Mai ești obosit? Era foarte obosit, voia doar să se întindă și să doarmă. Dar glasul și mângâierile acelea îl vindecau; erau primele momente minunate de încredere absolută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la scările ce duceau spre promontoriu, recunoscu intrarea vilei, așa cum o descrisese mama sa, și descălecă imediat. Continuă să urce pe jos. Pe toată durata exilului Agrippinei, reevocase, cuprins de mânie fiindcă uitase multe, descrierea ei. Asta îl ajutase să aline durerea despărțirii, să-și închipuie frumoasa grădină și zidurile care o apărau de vânt, micile încăperi cochete, scările acoperite ce coborau spre mare, termele înconjurate de șiruri de coloane, terasa de unde privea cerul serii. Visele acelea fuseseră un anestezic, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
gravat în piatră pe Capitolium... Asiaticus încercă să-l liniștească. — Trimitem patru oameni cu bâte de fier. Or să facă bucăți placa aceea într-o clipă. Atunci interveni intrigantul Annius Vinicianus, care, după eșecul conspirației din Gallia, încerca să-și aline dezamăgirea: — Să fim atenți mai ales la scrieri, la jurnale, la cărți. Să le scoatem din biblioteci, să le sechestrăm în botteghe, cum e cea de lângă Templul Păcii. Să ardem totul. Asiaticus încuviință cu convingere: — Asta e mai important decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
picioarele și pieptul meu. Infirmierele se învârteau în jurul meu, ducându-și la îndeplinire dureroasele îndatoriri. Când îmi schimbau tuburile de drenaj de la genunchi, încercam să nu-mi vomit sedativul, destul de puternic să mă țină liniștit, nu însă și să-mi aline durerea. Numai calmul lor extrem mă ținea în frâu. Un doctor tânăr, cu păr blond și aspru la față, îmi examină rănile de la piept. Pielea îmi era crăpată în jurul marginii de jos a sternului, acolo unde mă lovise butonul claxonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe care poate istoria, nu numai cea literară, o va scoate limpede la iveală și eu voi mai privi încă odată omul, acest român adevărat, care a ars o viață întreagă, precum o flacără, pentru cei mulți încercând să le aline suferința, așa cum se pricepea el mai bine, cu armele cuvântului, arme pe care Dumnezeu i le-a pus cu prisosință la îndemâna sa. A știut și a folosit ca nimeni altul, în folosul poporului cuvântul stindard, cuvântul flacără, cuvântul sabie, cuvântul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
băț îmbrăcat. Participă la toate comemorările pe care le-au făcut părinții pentru George, ajutîndu-i de fiecare dată și uneori îi vizita înainte de a ajunge acasă, de la serviciu, mai ales în anotimpurile calde, când zilele erau lungi, pentru a-și alina durerile împreună cu ei. Trecuse un an și jumătate de când murise George. Viața ei se desfășura în virtutea inerției; serviciu, casă. De fiecare dată, când își aducea aminte de el o podidea plânsul. Fotografia lui stătea într-o ramă, la căpătâiul patului
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
poienile, Iar a nopților pruncie Țese zori de veșnicie Dar pe-a timpului cărare, Iarna liniște nu are! Să nu te superi, mamă! Să nu te superi, mamă, c-ades m-ai legănat; Cu mângâierea-ți caldă mereu m-ai alinat. Și atunci când am greșit tu nu te-ai încruntat, M-ai sărutat cu drag să nu văd c-ai oftat. Să nu te superi, mamă, că m-ai adus sub soare În zorii unei zile de mare sărbătoare Și m
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și tot ce-a fost frumos... Magnolii albe În visul meu cresc azi magnolii albe Și au pe buze lacrimi de iubire, Pe glezna fină câte-o amintire, Săruturi fără număr, prinse-n salbe. Din glasul lor, suav, ce te alină Cad stropi de rouă, o mărturisire Plutește pe acordul unei lire, Povestea ei, amorul fără vină. În versul meu magnoliile cântă Ca într-un joc, doar simfonii albastre; Aștept să crești din dragostea înfrântă Și să privești senină către astre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Primăvara E primăvară, soarele surâde! Prin pomii albi și ninși de-atâtea flori O pasăre micuță se arată E albă, pare că-i din nori! Și cântă, cântă neîncetat Răsună tot în adieri ușoare, Iar glasul ei duios ne-a alinat După o iarnă neîndurătoare. Un ghiocel îngândurat ascultă. Este un tril atât de minunat! Parcă venit dintr-o orchestră sfântă De îngeri albi cu ochii de smarald. Prima iubire La locul potrivit La momentul potrivit Unde două vieți Într-o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și apoi, până dau zorii, Ea-i sărută ochișorii Și-i mai pune trei smicele, Să se vindece cu ele. Dar nu asta-i vindecarea Cât mai mult îmbrățișarea Capul ea pe braț îl ține, Să-l mângâie, să-l aline. Iar spre alba dimineață Toate se întorc la viață. Și-au rămas stârvuri străine Să-i roadă corbii și câinii, Din pământ să ias-un șarpe, Sângele din ei, să-l soarbe. Să se știe pe vecie Cei ce seamănă urgie
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ce eu îmi doresc Nu știu cât de bine sună Dar nu toți pot să compună. Pasiune-i pentru mine Și că mă pricep,zic eu Poezia-mi sună bine Luni sau joi sau, chiar mereu. Oricând am o supărare, Mi-o alină poezia Pe caiet pun câte-o rimă Și-mi revine bucuria. Altă lume-i când compun Am spus-o și-am s-o mai spun Că e altfel lumea mea Cu rimă și vers în ea. Copilărie Timpul trece-n
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
gelozie? Sau un semn de mie-mi aparține! Și încă... te iubesc Am strigat la cer și am zis: Te-am uitat! Te-am privit și ți-am zis: Nu vreau să-ți vorbesc! Deși durerea nimeni nu mi-a alinat, Iar inima-mi încă strigă: Te iubesc! Am încercat să trec peste... și așa-m crezut, Am încercat să fiu fericită și să zâmbesc, Dar pentru moment, te-am văzut; Iar inima-mi spunea: Nu vreau să-mi amintesc! Înainte
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și zăresc: urmele gri...gri...gri... Dacă... Dacă cerul plânge, Plângi și tu, Chiar dacă viața galeș ți-a zâmbit. Dacă melancolia te cuprinde, Nu poți să o lași, Chiar dacă surâsul soarelui Îți face cu ochiul. Dacă durerea îți zdruncină gândul, Alină-l, legându-l pe sforile trecutului. Dacă nu mai ai cuvinte, Le găsești la capătul viitorului. Plouă Mă plimb pe poteca nesfârșită Și un fior mă cuprinde. Plouă... Mă ascund sub un copac, Dar ploaia mă ia de mână Și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu-l mai recunosc pe Nică. Cât de poznaș și energic a fost în timpul zilei și cât de nostalgic este acum! Îi era dor de casă! După cum spune și proverbul, nicăieri nu-i mai bine ca acasă! Pentru a-i alina durerea, îi arăt cartea ,,Amintiri din copilărie” ce îl are ca protagonist chiar pe el. Când începem să citim împreună, ca prin minune, dascălul iese din carte și îl ia pe Nică acasă. De atunci, în fiecare zi citesc câte
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se gândeau să scuipe globul cu plete de aur care strălucea mai devreme pe cerul din lumea copilei. Dar ea nici nu mai era acolo, sufletul ei plutea pierdut prin timp și spațiu, în căutarea a ceva care să-i aline suferința, a ceva care să-i confirme prezența unui coșmar înnebunitor și nu a unei realități crude. Lumea ei euforică a fost distrusă instantaneu, la fel ca și inima ei transformată în pulbere, arsă cu răutate din temelii în ciuda agoniei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pierdut locul de muncă, iar când aveam doar 19 ani, mama a fost diagnosticată cu cancer la sân. Nu era într-o fază avansată, dar, de vreme ce atunci medicina nu era foarte dezvoltată, mama a suferit groaznic. Singurul lucru care îi alina durerea eram eu. Mă iubea foarte mult. Din această cauză, de mică mi-am dorit să fiu medic, să o ajut, să-mi ajut părinții, să fie mândri de mine. Niciodată nu voi uita dragostea pe care mi-o ofereau
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
basm. Este luceafărul ce apare în noaptea misterioasă reușind să dezvăluie totul cu lumina lui. Numai mama făcea ca totul să mi se pară ușor, ea avea întotdeauna cea mai bună soluție la problemele mele, numai ea știa să îmi aline suferința sau să mă încurajeze pentru a avea încredere în mine, era singura care mă putea face să mă simt cea mai importantă persoană din viața ei. Așa era mama mea! Vă sfătuiesc, dragi copii, să nu vă supărați mamele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
visare. Ce fericită sunt! Cum ți-a mers acolo, la oraș? Foarte bine, mamă! Acum mă simt împlinit. După îmbrățișări și multe vorbe, vine din nou ziua despărțirii, pentru că tot ce este frumos se termină repede. Plânsetele familiei au fost alinate totuși de promisiunea lui Ionel că îi va vizita cât de des poate. Prisecaru Cezara-Ioana, clasa a VI-a Școala Gimnazială ,,Ion Ghica” Tortoman Constanța profesor coordonator Violeta Prisecaru A sosit primăvara Este din nou primăvară. Natura se spală pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]