3,221 matches
-
eronat și efectivele franceze din Alpi la 12 divizii, în condițiile în care ele se ridicau în iunie la cel mult 6 divizii. Italienii dispuneau de o serie de fortificații de-a lungul frontierei terestre care purta numele generic „ Zidul Alpin” ("Vallo Alpino"). În 1939, secțiunile acestui sistem de fortificații care se aflau pe frontiera cu Franța avea 460 de "opere" complete cu 133 piese de artilerie. Dată fiind hotărârea lui Mussolini de a intra în război, lucrările de construcție au
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
care se aflau pe frontiera cu Franța avea 460 de "opere" complete cu 133 piese de artilerie. Dată fiind hotărârea lui Mussolini de a intra în război, lucrările de construcție au continuat zi și noapte de-a lungul întregului Zid Alpin, chiar și pe frontiera cu Germania. Zidul Alpin a fost apărat de "Guardia alla Frontiera" (GAF). Frontul occidental a fost împărțit în zece sectoare și un sub-sector autonom. Când Italia a intrat în război, sectoarele I și V au trecut
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
460 de "opere" complete cu 133 piese de artilerie. Dată fiind hotărârea lui Mussolini de a intra în război, lucrările de construcție au continuat zi și noapte de-a lungul întregului Zid Alpin, chiar și pe frontiera cu Germania. Zidul Alpin a fost apărat de "Guardia alla Frontiera" (GAF). Frontul occidental a fost împărțit în zece sectoare și un sub-sector autonom. Când Italia a intrat în război, sectoarele I și V au trecut sub comanda Corpului XV, sectoarele s II, III
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
executat primul bombardament asupra unei baze navale britanice - cea din Alexandria. Un bombardier italian a rămas fără combustibil, prăbușindu-se în mare pe drumul de întoarcere. În timpul ofensivei generale din 21-24 iunie, "Regia Aeronautica" a bombardat fortificațiile franceze ale Liniei Alpine, fără să obțină rezultate notabile. Generalul Giuseppe Santoro avea să declare că strategia italiană a fost incoerentă - fortificațiile franceze fuseseră proiectate să reziste proiectilelor grele și erau îngropate parțial în stânca muntelui. El a notat că hărțile de slabă calitate
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Martin, care țineau sub foc trupele terestre italiene din Menton, au bombardat din greșeală propriile baterii de la Capo Mortola, aflate la 10 km distanță. "Armée de l'Air" din sudul Franței nu a participat în nici un fel la apărarea Liniei Alpine, fiind mai interesată de apărarea propriilor aerodromuri împotriva atacurilor italiene. Au existat în acea perioadă zvonuri despre mitralierea coloanelor de refugiați de pe drumul Paris - Bordeaux de către aviatorii italieni. Acestea nu au nicio bază reală. Piloții "Regia Aeronautica" nu s-au
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Cartierul General Suprem a crezut în mod greșit că înaintarea germană în valea Ronului îi va forța pe francezi să își evacueze militarii din forturile din Alpi. În ordinul de zi de pe 18 iunie, generalul Paolo Micheletti, comandantul Diviziei I alpine "Taurinense", afirma că „nu poate fi anticipată o rezistență puternică, datorită moralului francez zdruncinat”. Micheletti era mai preocupat de zvonurile existenței în zonă a bandelor de exilați politici italieni înarmați cunoscuți ca "fuoriusciti", decât de rezistența francezilor. Pe 16 iunie
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
înaintat aproximativ 8 km pe 21 iunie. Francezii dispuneau de cele mai importante efective în zona de coastă, aproximativ 38.000 de militari. Atacul principal italian a fost efectuat de Armata a 4-a comandată de generalul Alfredo Guzzoni. Corpul Alpin (COMALP), întărit cu corpul de artilerie al Corpului al 4-lea de armată, a pornit atacul pe un front de 40 km, de la Col de la Seigne la Col du Mont. Coloanele principale trebuiau să traverseze pasul Petit-Saint-Bernard, care părea cel
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
totale ale francezilor de la "barajul" Bourg-Saint-Maurice, parte a sub-sectorului Tarentaise, erau de 3.000 de miliari, dotați cu 350 de mitraliere și 150 de tunuri. Aceste forțe erau sprijinite de 18 batalioane cu 60 de tunuri. Obiectivele principale ale Corpului Alpin era capturarea localităților Bourg-Saint-Maurice, Les Chapieux, Séez și Tignes. După cucerirea acestora, italienii trebuiau să înainteze spre Beaufort și Albertville. Pe 21 iunie, coloana dreaptă a Corpului Alpin a cucerit pasul Seigne și a înaintat mai mulți kilometri pe ghețar
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
sprijinite de 18 batalioane cu 60 de tunuri. Obiectivele principale ale Corpului Alpin era capturarea localităților Bourg-Saint-Maurice, Les Chapieux, Séez și Tignes. După cucerirea acestora, italienii trebuiau să înainteze spre Beaufort și Albertville. Pe 21 iunie, coloana dreaptă a Corpului Alpin a cucerit pasul Seigne și a înaintat mai mulți kilometri pe ghețar, dar au fost întâmpinați de focul artileriei din Seloge. Italienii au ocolit Selonge și, pe 24 iunie, au început încercuirea localității Cormet de Roselend. Asediul era încă în
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
al 65-lea din Divizia "Trieste", care a încercat să atace Reduta Ruinată din spate, a fost oprit din înaintare de infanteria franceză. Acest batalion a abandonat obiectivul inițial și și-a continuat înaintarea spre Séez. Coloana stângă a Corpului Alpin a întâmpinat o rezistență redusă și a ajuns cu ușurință pe 22 iunie pe malul drept al râului Isère. Până la intrarea în vigoare a armistițiului, coloana centrală a Corpului Alpin reușise să ocupe localitatea Séez, dar nu fusese capabilă să
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
și-a continuat înaintarea spre Séez. Coloana stângă a Corpului Alpin a întâmpinat o rezistență redusă și a ajuns cu ușurință pe 22 iunie pe malul drept al râului Isère. Până la intrarea în vigoare a armistițiului, coloana centrală a Corpului Alpin reușise să ocupe localitatea Séez, dar nu fusese capabilă să reducă la tăcere "Redoute Ruinée". Italienii au reușit să producă distrugeri importante fortificațiilor redutei, dar francezii au continuat să controleze cu foc până la semnarea armistițiului pasul Petit-Saint-Bernard. Corpul Alpin nu
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Corpului Alpin reușise să ocupe localitatea Séez, dar nu fusese capabilă să reducă la tăcere "Redoute Ruinée". Italienii au reușit să producă distrugeri importante fortificațiilor redutei, dar francezii au continuat să controleze cu foc până la semnarea armistițiului pasul Petit-Saint-Bernard. Corpul Alpin nu a reușit să își îndeplinească obiectivul final, cucerirea localității Bourg-Saint-Maurice. După semnarea armistițiului, garnizoana franceză a Redutei Ruinate a părăsit fortificația primind onoruri militare. La sud de Corpul Alpin, Corpul I de armată a înaintat pe un front de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
să controleze cu foc până la semnarea armistițiului pasul Petit-Saint-Bernard. Corpul Alpin nu a reușit să își îndeplinească obiectivul final, cucerirea localității Bourg-Saint-Maurice. După semnarea armistițiului, garnizoana franceză a Redutei Ruinate a părăsit fortificația primind onoruri militare. La sud de Corpul Alpin, Corpul I de armată a înaintat pe un front de 40 km, de la Mont Cenis la Col d'Étache. Obiectivul lor sprijinirea efortului principal al armatelor italiene prin cucerirea forturilor Bessans, Lanslebourg și Bramans și a a unor lucrări fortificate
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Bramans și a a unor lucrări fortificate ("ouvrages" Saint-Gobain, Saint-Antoine, Sapey) față în față cu Modane. După aceasta, Corpul I trebuia să schimbe direcția de atac spre nord, spre Albertville. Batalioanele "Val Cenischia" și "Susa" din cadrul Regimentului al 3-lea "Alpini" - Divizia "Taurinense" au fost atașate Diviziei "Cagliari". Atacul principal al Corpului I a fost efectuat de Divizia "Cagliari", care acționa pe trei coloane, pentru cucerirea Bessans și Bramans, urmat de o înaintare de-a lungul râuoui Arc spre Modane. Coloana
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
cazul socialistului Pietro Nenni). Badoglio a cerut consimțământul lui Mussolini, care a fost de acord cu această ultimă modificare. Armistițiul franco-italian stabilea o zonă demilitarizată de dimensiuni reduse de aproximativ 50 km în interiorul teritoriului francez - ceea ce echivala cu eliminarea Liniei Alpine. Zona de ocupație italiană s-a limitat doar ceea ce fusese deja cucerit până la semnarea armistițiului. Era vorba de 832 km² și 28.500 de locuitori. Orașul Menton cu cei 21.700 de locuitori era cuprins în această zonă. Italia și-
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
puternice în unele locuri, încât unii soldați italieni au purtat măștile de gaze pe față pentru ca să poată respira. Trupele avansate italiene s-au mișcat mai repede decât convoaiele de reaprovizionare. De exemplu, pe 23 iunie, comandantul Diviziei a 4-a alpine "Cuneense" s-a plâns comandantului Armatei a 2-a că nu poate păstra legătura cu trupele sale de pe front deoarece nu a putut să își mute cartierul general în munți datorită vremii nefavorabile. În unele cazuri, bucătăriile mobile italiene nu
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
prin dinamitare amplasamentele pieselor de artilerie sau a forturilor franceze. În plus, eliminarea acestora a fost îngreunată de informațiile insuficiente obținute de serviciile italiene de informații militare. Analiza făcută de generalul Emilio Faldella, comandatul Regimentului al 3-lea de infanterie alpină, a considerat că liderii militari italieni au cerut prea mult de la soldați: Pe front, lângă frontieră, misiunea forturilor franceze era să întârzie armata italiană să atingă linia defensivă, constituită din fortificații din oțel și beton... Infanteria noastră a trebuit să
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
august, generalul Pietro Badoglio a solicitat lagărului de muncă din Cavarzere 80 de militari. Pe frontul italian au intrat în luptă luna iulie trei companii române (cu un total de 13 ofițeri și 830 de militari) cunoscute sub denumirea de „Alpini” (vânători de munte). Aceste trei companii au fost singurele unități de români care au participat la luptele de pe frontul din Peninsulă.: La 2 iulie 1918 bazându-se pe efectul concret al participării primelor unități de voluntari la victoriile trupelor italiene
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
să se întoarcă în Transilvania pentru a reprezenta o forță militară de ocupare a teritoriului, ar fi urmat să ofere o legitimitate suplimentară pentru aspirațiile autorităților române. După 13 noiembrie 1918 au fost transferați în legiune și cei 830 de „Alpini” (vânători de munte) români, care au fost transportați la Avezzano (la Albano Laziale după altă sursă). Din aceștia s-a format, după încetarea ostilităților în ianuarie 1918, un al doilea regiment, denumit „Cloșca”, iar după o lună și cel de-
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
După sosirea în România, regimentele Legiunii au fost integrate în Armata Română și trimise în Transilvania și Bucovina. Regimentul l „Horea” s-a stabilit în garnizoana Deva și a fost pus la dispoziția Consiliului Dirigent al Transilvaniei. O parte din „alpinii” din Italia s-au instalat la Zalău, după mutarea liniei de demarcație. O parte dintre voluntari au participat la acțiunile militare din Campania anului 1919 din Transilvania și Ungaria. Ulterior, Regimentele 2 și 3 au fost demobilizate în anul 1920
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
sunt adaptate la un mod regulat pentru a completa deficitul de apă lichidă . Acest deficit ar putea fi legate de climă , la fel ca în aride la climate semi- aride unde apa este , în general, lipsesc sau în zonele arctice , alpine , unde apa nu este disponibil în formă lichidă , care au nevoie plantele . Deficitul de apă poate , cu toate acestea , la fel ca în solurile nisipoase ( capacitate low - holding de apă ) , sol argilos (material compactat , apa curge superficial de la ), sau chiar
Xerofite () [Corola-website/Science/331922_a_333251]
-
de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 2.693 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea alpină a Depresiunii Ciucului (unitate geomorfologică aflată la poalele vestice ale Munților Harghitei și cele estice ale Munților Ciucului), din bazinul superior al Oltului. Acesta include rezervațiile naturale Mlaștina Valea de Mijloc, Mlaștina Beneș, Mlaștina Borsároș - Sâncrăieni, Mlaștina Nádaș și Mlaștina
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
în cea nord-estică a județului Prahova, pe teritoriile comunelor Cerașu și Măneciu. Situl este străbătut de drumul național DN1A, care leagă municipiul Brașov de Ploiești Rețeaua Natura 2000 a fost inițiată în 1992 odată cu împărțirea UE în șapte ecoregiuni; cinci ("alpină, continentală, panonică, pontică, stepică") dintre acestea fiind indentificate și pe teritoriul României. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl „Ciucaș” s-a făcut prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind declararea regimului
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
a habitatelor de interes comunitar. Acesta reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, stepe și pășuni montane) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Munților Ciucaș (grupare montană a Carpaților de Curbură, ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor). Situl include rezervația naturală Tigăile din Ciucaș, arie protejată de tip geomorfologic și peisagistic. Ciucașul prezintă o gamă variată de ansambluri neregulate de stâncării (cu
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
fag ("Symphyto-Fagion"); Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"); Păduri de "Larix decidua" și/sau "Pinus cembra" din regiunea montană; Păduri din "Tilio-Acerion" pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene; Păduri relictare de "Pinus sylvestris" pe substrat calcaros; Tufărișuri alpine și boreale; Tufărișuri cu "Pinus mugo" și "Rhododendron myrtifolium"; Fânețe montane; Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]