9,188 matches
-
țel. Atâta doar că timpul râde de-ale politicului mofturi, văzând în ele nostimada cu broasca și-ale ei avânturi, ce pusu-s-a să bea la apă până cât leul va ajunge, dar a crăpat mai înainte ca brotăceii s-o alunge. BALADA DISPERAȚILOR Ni se părea în comunism că rău mai mare-i peste poate - azi, după douăzeci de ani, speranțele ni-s toate moarte. Visam după Decembriadă la lapte îndulcit cu miere și prea puțin ne sinchiseam că bunăstarea-i
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
altora nici nu le vede, Într-un râs fără pereche! Un intendent al lucrurilor mărețe, Se studiază ca om să nu greșească, Păstrează atenția ca pe metereze, Căutând ce-i uman să-și sporescă, Zâmbetul stând să plesnească.. Zâmbetul ce alungă a inimilor riduri, Ești 'nimic de șezi în tegiversare Vector ce-n 'acțiune sparge ziduri, Valsul putând lega realul de visare, Ca-n neîntrerupte dansuri. Deși pare o comedie să zâmbești, Atunci când o inima-ți plânge, E bine orice parodie
ZÂMBETUL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342161_a_343490]
-
a picta pată lângă pată, le-a sugerat variate teme, de la portret, peisaj, pomi înfloriți până la a reda chiar un loc autentic, cu case, un câmp în care străjuiesc, poate, sperietorile de ciori, pe care oamenii le construiesc pentru a alunga ciorile care distrug anumite culturi. Așadar, Bărăganul ascunde în el multe secrete, multe tablouri pe care micuții ar trebui să le surprindă în lucrările lor, florile albe și roz care înfloresc primele pe ramurile pomilor, peste care fluturii zboară lin
CONCURSUL JUDEŢEAN CULORILE BĂRĂGANULUI , AJUNS LA EDIŢIA A IV-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342151_a_343480]
-
prea mai mult ca și acas, De și credința în mai bine nu oferea răgaz... Iubea neamul și țara impanzindu-se în ea, Regasindu-se-n voința ce nu dorea să stea, O credință mai avea, lipitorile din ea a alunga, Ori de nu lichelele într-o casă arzând a le scruma! Referință Bibliografica: Mihai Viteazul! / Valerian Mihoc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 926, Anul III, 14 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
MIHAI VITEAZUL! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342167_a_343496]
-
pentru hotel? Acesta a fost ultimul său gând. Adormi instantaneu. A doua zi, Ștefan se sculă pe la ora zece. Cum se dădu jos din pat, intră în camera de baie să se bărbierească și să facă duș pentru a-și alunga toropeala. Ce plăcut era în așternuturi. Dacă nu era întâlnirea, ar mai fi lenevit ceva timp sub cearceafuri. Acasă nu era așa de leneș știind câte treburi are de rezolvat la complex. Avea impresia că este în weekend nu într-
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
i-o tai... Pedepsește nedreptatea în care Omul se-neacă! Doar sfânta credință-n Tine, face jalea să mai treacă. Ajută mama care plânge, când pruncul bolnav... îi moare! Credința-n Tine o-ntărește în clipa grea ce-o doare. Alungă venin din suflet ce i l-a turnat...coșmarul Amarii stropi i-au umplut peste măsură paharul. Mângâie cu-a ta suflare bătrânelul cel plăpând A muncit o viață-ntreagă... iar acum este flămând. A rămas și fără casă, de
AŞ LUA DIN LUME-AMARUL... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342215_a_343544]
-
șase kilometri de comuna noastră, când a ieșit luna dintre nori și tata a observat că nu este singur pornit la drum, ci însoțit și de cățelușă. A oprit căruța, s-a dat jos și cu biciul a încercat să alunge animalul, să-l întoarcă din drum, dar de unde. Cățeaua se îndepărta câțiva metri și se oprea privindu-l cu ochii ei mari și întrebători. Când tata se întorcea spre căruță revenea și ea în apropiere. Așa m-a descoperit și
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
dangătul clopotelor ce a pătruns prin pereții celulei în care era zidit de viu, Nicolae Cojocaru, un ofițer român ce cunoscuse rigorile Vorkutei siberiene, de data aceasta aflat în închisoarea Gherla, simte că reînvie și capătă puterea de a rezista alungând din cuget gândul ademenitor al sinuciderii la care îl invitau zilnic torționarii. „Doamne, Dumnezeul meu, de acum încolo sunt în stare să rezist până la marginile lumii.” (Nicolae Cojocaru, Filmul unei existențe, („în regie proprie”), Ed. Gh. Andreica, București, 2003, p.
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
clopotele din ‹‹Valea Neagră›› sună pentru Învierea Mântuitorului, ni se face o amănunțită percheziție de către ostași. Sub supravegherea comandantului din colonie, a politicului Vasile Blănaru, pontatorul brigăzii, ne ține de față cu aceștia, predica zilei: - A venit momentul când știința alungă tot mai departe întunecatul misticism, care a ținut omenirea în întuneric de mii de ani. Este timpul ca să părăsiți idioatele și bolnavele învățături înapoiate, cu sectanți, închinătorii lui Iehova. Care ați îmbâcsit capetele oamenilor până acum și dacă vreți să
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Așadar, cei alungați din turnurile babilonice pot bate la porțile cetății noului Ierusalim - cel bisericesc și ceresc ce „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341670_a_342999]
-
de vers, Renasc sorbindu-te din patimi, Minune-n al meu univers! Mi-e versul plin de-a ta ființă, Glasul avid de-al tău cuvânt, Dorul tău crudă suferință, Cuvântul meu nu-i vorbă-n vânt. Din vise te-alungam aseară În versul alb să te-nfășor. Nemărginita mea comoară, În veci de tine-mi va fi dor! Referință Bibliografică: Regăsire / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
REGĂSIRE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341828_a_343157]
-
să fiu povară, Deși sufletul mă doare, Nu-mi doresc nicio comoară. Nu cer să fiu răsfățată, Nu am sufletul avar, Liniștea mult așteptată Ar fi mult visatul dar. Nu îți cer să mă urmezi, Nici în lume nu te-alung, Te implor să îmi urezi Doar atât: să nu mai plâng. Referință Bibliografică: Nu-ți cer nimic / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniela Pătrașcu : Toate Drepturile
NU-ŢI CER NIMIC de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341842_a_343171]
-
a mitropolitului Grigorie al II-lea au rămas la București și au fost depuse în Catedrală Patriarhala „Sfinții Împărați Constantin și Elenă.” Sfanțul Dimitrie a săvârșit mai multe minuni, i-a vindecat pa locuitorii capitalei de ciumă, de holeră, a alungat secetă, drept pentru care a fost declarat ocrotitorul Bucureștiului și sărbătorit în întreaga țară pe 27 octombrie. Pentru noi contactul cu locul unde se află râul Lom și Mănăstirea Sfanțul Dimitrie Basarabov înseamnă trecerea de la legendă și imaginație la realitate
ÎN BULGARIA, PE URMELE DOMNITORILOR ROMÂNI, ALE ŢARILOR ŞI ALE SFINŢILOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341859_a_343188]
-
are de luptat, căci orice ispită pătrunde mai întâi și câștigă războiul minții, abia apoi devenind faptă după ce parcurge mai multe trepte. Mintea omului își are aici întreaga importanță, „paza minții” fiind adeseori pomenită în scrierile ascetice, fiindcă ea poate alunga de la început „momeala”, scăpând astfel de forța prezentă pe treptele următoare. De aceea rolul rațiunii este cel de a primi adevărul revelației și a-l susține în lupta pe care omul întreg (minte, simțire, voință, trup) o are de dus
DIMENSIUNEA SPIRITUALĂ A CUNOAŞTERII ŞI COMUNICĂRII de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341883_a_343212]
-
desăvârșită. * Dar ce face eul empiric, ce face eul liric până în clipa aceea, până în “ziua aceea”? Cum își petrece durata, cum dă sens vieții sale, cum își găsește locul sub cer (sub “Cer”) și pe pământ? El, trăitor pe terra, alungat din Eden, “autoexilat în Cuvânt,/ nevoitor în tăcere”, așa cum se autodefinește? Mai întâi, își asumă, cu luciditate și împăcare, singurătatea, condiția de ființă (și conștiință) obligată să îndure, un răstimp oarecare, “umbrele vremurilor păgâne”: ...Singurătatea este ca un cancer care
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
peste trompe și aripi, țânțarii . Undeva, mai departe, sub cort se frig mititei la grătar . Se-aude sirena în port, iar sus, în turn se-aprinde un far . În curând, e părăsită și marea . Pe plajă liniștea rămâne deplină ; i-alungă pe toți înserarea . În camere, la ferestre-i lumină . Ion I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: La mare, poezie de Ion I. Părăianu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 556, Anul II, 09 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
LA MARE, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341939_a_343268]
-
că trebuie să se grăbească pentru a coborî la restaurant, dacă voiau să mai cineze în acea seară. Muntele i-a obosit așa de tare, încât au dormit fără a se mai trezi aproape cinci ore. Doar luminile stradale mai alungau parțial întunericul așternut peste dormitorul lor. Intrând cu picioarele în papuci, la primul pas și-au dat seama că au febră musculară, așa că bar de noapte, dans, poate după ce vor vedea dacă reușesc să se mai miște sau nu. Dorind
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XIII LECTIA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341933_a_343262]
-
Sä-l urmez pe-a Cerului cärare... Privesc prin hublou și-l caut cu privirea Departe-n orizont sub Soare... Deodat'il zäresc și-mi urmez menirea... Ușoară adiere de aripi albe și divine Usucä lacrimi din izvoare cristaline, Mângâiere sfîntä alung' a mea tristețe. Alb nesfârșit de aripi, m-atrag cu-a lor finețe.. Plutesc peste-un munte alb .. de vatä. Zburând și eu..primesc imbräțișare sacrä. De la un Înger parcä, alb că neaua! O pasäre iubitä de mine la fel
INGERUL DE LA..HUBLOU de DOINA THEISS în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342270_a_343599]
-
743 din 12 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Haiku Frunză în palmă, Lemnul adună în cerc Linia vieții. Raza de lună Se odihnește pe ram, Floare de salcâm. Vânt de toamnă, O linie a frunții Este gândul de ieri. Vântul alungă Cântecul păsărilor, Plânge toamna iar. Pe același drum, Timpul pleacă pașii mei Singurătate. Cerul de toamnă, Cercel la urechile Viței de vie. Referință Bibliografică: Haiku / Daniela Lăcrămioara Capotă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 743, Anul III, 12 ianuarie 2013
HAIKU de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342326_a_343655]
-
când trec cu mașina pe lângă clădirile în care cu mult timp în urmă făceam ,,practică industrială'' întotdeauna privesc geamurile sparte. Sunt chiar la stradă. Locul este părăsit dar amintirile se încăpățânează să se ascundă printre ruine și nu au fost alungate încă de un posibil complex rezidențial cel puțin la timpul în care scriu rândurile acestea. Așa încât îmi place să cred că lucrurile vor rămâne la fel. Nu mă deranjează paraginirea căci ea face parte dintr-o trecere a timpului care
ÎNTÂLNIRI de DANIELA LĂCRĂMIOARA CAPOTĂ în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342325_a_343654]
-
atâta fugă după carne, încât, sub palma multor doamne, pocnesc, în draci, muguri de coarne! ce se întâmplă, Doamne, iartă, ce caut între cele sfinte?! eu știu că nudul este artă, dar țipă lutul, că-i... sorginte. dar eu, poet, alung ispita și, din obraz, ascund arama; să văd, în brațe, cum iubita m-o ține, când voi trece... vama. Referință Bibliografică: m-am săturat de toți, și toate!... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 735, Anul III, 04
M-AM SĂTURAT DE TOŢI, ŞI TOATE!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342340_a_343669]
-
Tristele, va continua cu Ponticele și nu va reuși tot restul vieții să obțină iertarea și totodată reîntoarcerea la Roma. Dar iată că de ridică de la masă. Cu pași ușori, se plimbă prin cameră, recitând cu voce tare: “M-ați alungat, laconic, pe-un urgisit tărâm, (Bătrân sunt eu, sau iernile aici sunt prea lungi și prea reci?) în țara oamenilor-lupi, mereu o să rămân, un lup devin și eu, însingurat, pe veci.” Mă simt din ce în ce mai tulburată. Simt cum străbat din nou
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
astăzi sunt destui . Venea la oi în sat să fure, Că nu trăia din munca lui . Sătenii însă și cu câini , Cu mic cu mare , toți din sat , Având și furci și bate-n mâini, Din codrul lor l-au alungat . Cum el era de hăituit, Spăimântat și fără hrană , Fugind prin râpi a nimerit Cu o laba-ntro capcană . Zăcând în rapa-nfometat , Cu osul rupt de la picior , Aproape mort și speriat , Asa-l găsi un trecător . -Omule, te rog mă scăpa
LUPUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342352_a_343681]
-
dar trebuie să recunoaștem că-i iubesc cu o oarecare rezervă, adică așa, mai exact spus, pentru că sunt câinii lor. Altfel, dacă ar vedea un câine străin prin curte, cred că ar pune mâna pe o piatră, pentru a-l alunga. De ce? Nu știu! Nu știu nici de ce mai este considerat a fi om, acea ființă care este capabilă să curme în mod nejustificat o viață, fie ea și a unui câine. Oare doar pentru că merge și el tot în două
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
fost batjocorit? Caută la slava pe care o ai păstrată în ceruri pentru răbdarea ta! Ai suferit vreo pagubă? Uită-te la bogăția cea cerească și la comoara pe care ți-ai agonisit-o prin faptele tale bune! Ai fost alungat din patrie? Dar ai patrie Ierusalimul cel ceresc! Ai pierdut copilul? Ai, însă, înger, împreună cu care vei dănțui împrejurul tronului lui Dumnezeu și te vei veseli cu o veselie veșnică! Astfel, punând în față necazurile prezente cu bunătățile”.[5] Discernământul
DESPRE REALISMUL TEOLOGIEI ŞI SLUJIRII SFÂNTULUI VASILE CEL MARE – EXPRESIE A STĂRUINŢEI ÎN TREZVIE ŞI ÎN MĂRTURISIREA ADEVĂRULUI BISERICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 29 din 29 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342476_a_343805]