3,159 matches
-
conflictului. Momentul conflictual poate crea condițiile satisfacției de a fi exprimat disprețul, ura, furia, spaima, teama, nesiguranța. Toate se descarcă și individul se poate calma, poate vedea/percepe și simți altfel relația. • indicator al conflictului: avem emoții de teamă, de amărăciune, de tristețe, de dezamăgire, de gelozie, de înșelăciune, de descumpănire. Pe parcursul relației conflictuale putem: • să ne exprimăm liber dispozițiile, emoțiile și sentimentele (negative), având ca efect (în principiu) detensionarea, descărcarea (părții care o face), dar uneori cu riscul de a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
la nivelul avut în momentul intrării în competiție", precizează E. Popova (2006, p. 59). În multe situații, dorințele și aspirațiile nesatisfăcute provoacă "un uragan de emoții puternice (dezamăgire, descurajare n.n. G.A.)" (idem, p. 65)20. O emoție puternică remanentă, amărăciunea înfrângerii într-o anumită perioadă a vieții, față de anumite persoane, devine de regulă un obstacol pentru viitoare confruntări și victorii posibile. Efectul emoțional al înfrîngerii poate afecta puternic poziția și atitudinea subiectului față de provocări concurențiale viitoare. Cu atât mai mult
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
familia mâniei mai intră, potrivit renumitului psiholog al emoțiilor american, și: indignarea, manifestările demonstrative de mânie, proasta-dispoziție, dorința de răzbunare (Goleman, 2005, p. 244). Tot de mânie, Ch. André (2009) crede că sunt legate și alte stări sufletești, precum: a. amărăciunea: este starea sufletească în care ne repetăm mereu că am fost dezamăgiți, trădați, subestimați, neînțeleși, bătaie de joc. Ea este un amestec de decepție, de tristețe, de resentiment, uneori, de rușine; suntem cuprinși de un sentiment de "sumbră deziluzie față de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
idem). De obicei, prietenoși, cumsecade și plini de bune intenții, geloșii își îngustează viața, preocupările, pierd din claritatea și din coerența gândurilor, a atitudinilor, a reacțiilor, iar "acest suiș și coborâș al curbelor sentimentelor lor îi împing într-o profundă amărăciune, dezamăgire, nefericire și disperare" (idem). În gelozie, se amestecă, stând să explodeze: • strigătul de ajutor care cere apropiere, căldură, încredere; • dorința de a fi mai important decât celălalt; • groaza de a vedea prăbușindu-se o ordine considerată până atunci trainică
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a asigura plecarea Dsale. În așteptarea hotărârilor Dv., vé restitui cele cinci scrisori anexate petițiunei Dv., și vă rog să primiți, prea stimata Doamna, încredințarea deosebitei mele considerațiuni, Ministru (indescifrabil)50 Pe 7 ianuarie 1904 Mathilda Ilian îi scria cu amărăciune fiului ei, dedublându-se, spunând că îi trimite acea carte poștală "Dna Mathilda", stăruind asupra faptului că între ei "s-a rupt firul iubirii", că ea nu-i mai este mamă, iar el nu-i mai este fiu, dar are
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Lună Conjuncție Dispoziție: Depinde de vârstă. La o persoană tânără, despărțirea de copilărie poate fi resimțită În mod dureros, În timp ce la un adult se va traduce mai simplu printr-o perioadă de nostalgie sau de regrete, punctată de tandrețe sau amărăciune, după caz. Bine suportat, acest tranzit generează o sensibilitate mai lucidă și o mai bună gestionare a laturii emoționale. Individul se simte pregătit să-și asume responsabilități pe plan familial, vrea să se așeze la casa lui, să-și Întemeieze
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
venit în București când eu deja începusem școala... Din cele relatate de inculpată reiese răceala afectivă, indiferența cu care a fost tratată de mamă.) In: Poți să-mi spui ce simți în acest moment când... I: Durere, multă durere, nemulțumire, amărăciune... (Expresia feței, mimica, gestica, modificările vegetative, conținutul mesajelor inculpatei relevă multă durere, frustrare și nemulțumire vizavi de comportamentul mamei. Simptomele copilului sunt expresia climatului psihosocial în care se formează, se dezvoltă ca entitate biopsihosocială. O persoană care în perioada copilăriei
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a schimbat, expresia de ură, de durere a inculpatei a dispărut, locul ei fiind luat de una de bucurie determinată de rememorarea unor amintiri plăcute.) I: Au fost cei mai frumoși ani din viața mea, o perioadă bună, frumoasă. În amărăciunea ei, în sărăcia ei a avut grijă de mine, cu ce-a dat Dumnezeu... (Inculpata vorbește frumos despre bunici, are amintiri plăcute în legătură cu această perioadă a copilăriei. Nevoia stringentă de dragoste, de apartenență, de siguranță îi declanșează inconștient inculpatei un
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
plină de alinare, dar fără rost. Dar dacă visăm la ceva posibil, atunci ne e dat să cunoaștem posibilitatea reală a adevăratei decepții. Nu pot regreta din adîncul sufletului că n-am fost un împărat roman, dar regret cu mare amărăciune că n-am intrat niciodată în vorbă cu croitoreasa care, în jur de ora nouă, o cotea spre dreapta, în colțul din capătul străzii 150." Aceste cîteva rînduri din Cartea neliniștii a lui Fernando Pessoa, care pun mai ales problema
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și posibil de îndeplinit. În cazul în care condiționările sunt neclare și nesigure, membrii echipei pot crede că sunt îndreptățiți să primească o recompensă sau un stimulent deși nu este așa. Aceasta poate crea o atmosferă nesănătoasă de scepticism și amărăciune în rândul membrilor echipei, ceea ce va distruge repede mândria și entuziasmul pe care le-a generat noul sistem de motivare. Dacă cerințele pentru întărire sunt nerealiste sau foarte greu de îndeplinit, comportamentul membrilor echipei se va stinge și ei pot
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
să renunțe la funcția de președinte, dar nu înainte de alegerile din 2012. Până atunci, tăcere din partea sa dar pe ascuns, plănuind noi intrigi. Epilog Stimate cititor, am ajuns la finalul acestui eseu politicosatiric, pe care l-am redactat cu multă amărăciune, dar în același timp și cu o doză de sarcasm. Amestecul american în treburile interne a diferitelor state reușind să destabilizeze situația, viața socială și politică a acestora, reprezintă astăzi o realitate. Considerându-se justițiarii Terrei, marcând noi zone geopolitice
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
mai multă forță din 1933, marile puteri europene dădeau primele semne de conciliatorism și nu reacționau. Acesta este considerat anul de naștere a politicii de conciliere 670. Marea Britanie se afla în prima linie, culpabilizându-se singură după încheierea tratatului de la Versailles. Amărăciunea totală a fost însoțită în Germania de acest sentiment de culpă în Marea Britanie, în care Neville Chamberlaine a dat "tonul" conciliatorismului 671. Pentru conciliatori, prietenia anglo-germană reprezenta o contrapondere esențială față de influența nocivă a Rusiei. Mai mult chiar, preponderența germană
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
prinde adînci rădăcini și la umbra ei s-o adăposti numai suflarea senină a țării legale, atunci generația timpului, deschizînd cronica neamului la pagina veștejită consacrată individualităților politice de neagră memorie, va citi cu-n sentiment amestecat de indignare și amărăciune cam cele ce urmează: În primăvara anului, de la Hristos, 1881 se păru că și elementele naturii pactizară cu silințele ce-și dădeau puținii bărbați cu sentimente naționale care reușiseră ca reprezentanți ai națiunii, a exercita un control asupra guvernanților și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
astîmpăr pînă ce nu mă așezam la masa de scris. O bucurie a spiritului, repet, o stare muzicală pe care n-am cunoscut-o de multe ori în viața mea de critic literar". Adăugînd, după afirmarea acestei jubilații, cu oarecare amărăciune, critica este mai degrabă o corvoadă și cere o jertfă pe care nu știu dacă disciplina noastră o merită totdeauna... Eugen Simion, cum spune poetul, șterge colbul de pe cronice bătrîne în demersul său critic asupra începuturilor poeziei române, studiate în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
rezultat subiectiv starea de angoasă, (urîtul). Prezența angoasei în cultura română arată că ipostazele umanitatății (les humanites) sînt în impas. Dacă franceza are dezgustul (nausee, angoise), germana are frica, neliniștea (angst), portugheza are răul (saudade), româna are urîtul - dezgust, tristețe, amărăciune" (citat al autoarei dintr-o comunicare susținută de Octavian Buhociu la Centrul român pentru cercetări de la Sorbona). Urîtul este o temă revelată și de folclorul românesc exact ilustrat de exegetă. Tot la Plumb apelează pentru a ilustra angoasa românească: "Amorul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Păltiniș. Nu mi-au fost însă familiare nici stilul său căutat, intelectual ultragiant, franceza sa lustruită cu răbdare de bijutier, și nici ceea ce intuiam și avea să se confirme mai târziu, adică profunda, surprinzătoarea lui impostură temperamentală: stihinicul profet al amărăciunii și deconstrucției, apostolul teribil al depresiei suicidale era, de fapt, un bon viveur, un om care alimenta cultul prieteniei, amator de vinuri rafinate și de mâncăruri bune, și care, chiar la vârste presupuse ale cumpătării și echilibrului, nu se sfia
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
film: Ilarion Ciobanu - Gheorghe Dinică (deja lansat în Dacii, unde Dinică își mărturisește trădarea lui Decebal în legendara replică în nemernicia mea, ca un câine turbat... - care a făcut carieră în mentalul colectiv al acelor ani). Trebuie să spun, cu amărăciune, că din însăilarea de policier de categorie B amintită nu au rămas, peste ani, decât niște curajoase înjurături care stârneau aplauze la vremea aceea, replica celebra a lui Dinică (în realitate "Dom Semaca, sunt eu Lăscărică. Am fost adus cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
proiectată ca o ruină: Împlinesc În curând cincizeci de ani. Ce am realizat? O operă fără viitor; dar m-am bucurat mult de singurătate, de femei și de zei. Prea multă pudoare, discreție, dispreț, lene: și apoi, nu presimt decât amărăciune pentru bieții noștri francezi. Iată de ce aș fi suferit să mor, dacă n-aș fi avut vreo altă preocupare, decât să trăiesc În mijlocul unui popor care nu iubește și nu Înțelege nimic din ceea ce iubesc eu: forța, orgoliul, credința, virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pe bună dreptate găsesc că-și permite cam multe libertăți față de el și că depășește limitele cuviinței, deși nu are nici o intenție rea; după care am mângâiat-o puțin și ne-am despărțit Împăcați În aparență, ea plângând cu multă amărăciune. După aceea am ieșit și-am plecat cu barca la Temple. De aici, la Westminster Hall, unde m-am Întâlnit cu vărul meu Roger Pepys, cu care m-am plimbat o bună bucată de timp. Printre alte chestiuni, mi-a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
întîmpla în Vietnam. Acești mincinoși au fost dați în vileag de un tort, dacă nu cumva își pierduseră deja credibilitatea prin felul în care televiziunea a mușamalizat informațiile asupra mersului războiului. După cum remarcă Adrienne Rich (1980:186) cu o oarecare amărăciune: Presupunem că politicienii sînt necinstiți... Ce este scandalos în politica lor: nu că oamenii puși în funcții importante mint, ci că o fac cu o asemenea indiferență, la nesfîrșit, așteptîndu-se să fie crezuți. Ne-am obișnuit cu nuanța de dispreț
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
funcția sintactică a verbelor aflate, în textele de mai jos, la moduri nepersonale, nepredicative și realizați expansiunea acestora: (a) "Văzând eu că nu-i chip de stat împotriva părinților, începui a mă gândi la pornire, zicând în sine-mi cu amărăciune: Ce necaz pe capul meu!" (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) (b) " Deodată Pisicuța, ca îngrozită parcă de o vedenie fioroasă, se opri ca trăsnită din mers, începu a sforăi și a se smunci îndărăt, vădind dorința de a mă scutura
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
că „săvârșim răul pe care nu-l dorim și că nu facem binele pe care-l dorim». «Ispita, așadar, devine puternică: este ispita de a pune capăt peregrinării noastre, de a conștientiza amplitudinea limitelor noastre și de a decide, fără amărăciune, că unele dintre acestea nu pot fi depășite doar prin puterea noastră. Nu putem nega că apelul la sfințenie este pentru toți, însă vom spune că realizarea acestuia aparține escatologiei și că, între timp, cea mai mare parte, printre care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
este pentru toți, însă vom spune că realizarea acestuia aparține escatologiei și că, între timp, cea mai mare parte, printre care și noi, nu poate spera să depășească limitele unei mediocrități oneste. Ceea ce trebuie să evităm cu orice preț este amărăciunea sau resentimentul, care ne-ar descuraja și ne-ar conduce spre abandon. Am visat și am greșit, trebuie să o recunoaștem cu umilință; nu trebuie să mai privim la piscurile care nu ne sunt accesibile, ci trebuie să ne mulțumim
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și să stea(să fie angajați) la agie(conducerea Ma-cedoniei). Puternicul conducător(Lisimah) al armatelor perso-macedonene i-a pîn-dit și atacat pe îndelete(peste tot) și cu răcnete l-a făcut pe conducătorul Petra din Mesio să plece plin de amărăciune. Ca un conducător slab, Orolo plînge că toți au mers către moarte sigură(să se îmbrace în mătase neagră și să fie stropiți cu agheas-mă). Eu am spus conducerii caselor tuturor bastarnilor că nu poți umbla cu părul în ochi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
noi începeau să presimtă, să vadă în față realitatea: fusesem definitiv abandonați la Moscova, apoi la Yalta, când s-au stabilit sferele de influență. Corneliu Coposu, la curent cu aceste culise, nu-și ascunde nici azi și pe bună dreptate amărăciunea: Evident, loial ar fi fost ca această înțelegere să ne fi fost făcută cunoscută, mai ales că eram aliați fideli Occidentului și să fim avertizați la ce suntem sortiți o perioadă de timp adică discreției Moscovei și deci să nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]