3,529 matches
-
să vedem cât de bună e apărarea noastră! Doar nu vrem să ne dăm prinși fără luptă! Porniră de-a lungul zidurilor, cercetând parapetele, Încredințându-se că porțile erau Închise și punând arcașii În locurile cele mai potrivite. Un vuiet amenințător se ridica din mulțimea care se apropia, strângând cetatea În cercuri tot mai strânse, ca Într-un inel de fier. Părea vuietul mării pe timp de furtună și răz bătea până jos, În adâncul temnițelor unde zăceau pri zonierii. „În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dincolo de gratii. Oricum dacă scăpăm de uneltele de aici, ne așteaptă altă pedeapsă pentru neascultare... N-avem de ales. Într-adevăr, coridoarele erau pustii. Toți slujitorii erau pe ziduri pregătindu-se pentru luptă și urmărind cu spaimă cum se apropiau amenințător asediatorii. Între timp, oamenii lui Conrad ajunseseră sub zidurile fortăreței. Cercul ucigător se strângea din ce În ce mai mult. Un herald care Înaintase călare fluturând steagul ducal strigă: — Predați vă. Deschideți porțile, ducele Conrad făgăduiește Îndurare pentru toți cei ce nu se Împotrivesc
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
duceam lipsă de nimic. Era un om cu judecată, un om chibzuit, nu risipea nici un leu. Toți banii erau aduși acasă și destinați familiei. Se părea că era liniște și pace. Dar, din nefericire, ambele erau doar aparențe înșelătoare. Nourii amenințători ai războiului se profilau la orizont. Începea cea mai mare conflagrație mondială din secolul al XX-lea. Apocalipsa nazistă și comunistă: holocaust, genocid, gulag, pogrom, deportări, lagăre de concentrare. Milioane de vieți nevinovate suprimate planificat, cu sânge rece, criminal. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a sărbători, cu o sticlă de vermut roșu, o nouă victorie asupra materiei amorfe... Acum aveam casa învelită. Ne aflam în a doua parte a lunii decembrie, se făcuse mai frig și nori negri, încărcați cu zăpadă zgrunțuroasă, se profilau amenințător pe dunga orizontului, neîndrăznind, încă, să depășească această linie imaginară, străduindu-se, parcă, să respecte un ipotetic tratat militar, în virtutea căruia se stipula admiterea invaziei hoardelor dezlănțuite, echipate în costume albe de camuflaj, de-abia în zilele din apropierea Crăciunului. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
înțeles întotdeauna la preț: copilul va fi luat de femeia ce va povesti cum a fost sfârșitul lumii cealaltă va lua totul de la capăt va privi nu va vedea" Barocul (citește încărcăturile) mentalului public românesc e din ce în ce mai evident. Și oarecum amenințător. Vecinătatea crizei și iminența nefastelor ei consecințe au readus la lumină, ca scoase din laboratoare străvechi de ideologie și de cutume arhaice, procedurile rușinoase de identificare a vinovatului de serviciu: în civilizația occidentală, acest vinovat de serviciu este fie femeia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
defel îngrijorat! Deloc speriat! În alte circumstanțe, m-aș fi uitat temător în jur în căutarea vreunei portițe de scăpare, a unui refugiu care să-mi asigure securitatea fizică. Însă, nu! Privirile noilor mele cunoștințe nu aveau nimic răutăcios, nimic amenințător ci, din contră, erau pline de strălucire și afecțiune. - Poftiți, vă rugăm, mai în față! Să auziți și să înțelegeți mai bine! - veni un îndemn cald, de gazdă bună, din partea unuia dintre noii mei prieteni. (În sinea mea - nu înțelegeam
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
aduceam. — Aha, aha... Și ia spune matale, dom’le Ionescu, ia zi, pe unde ne-am mai întâlnit noi, că sigur te recunosc de undeva ? — Unde să ne întâlnim, domnule Știrbu ? se intimidează puțin Cristi, când vede că se apropie amenințător de el. Nu era vreun tip bine făcut țiganul, nu ca cei doi golani care îi întâmpinaseră, de aproape doi metri fiecare și cu brațele ca niște baroase. Era chiar cu un cap aproape mai mic decât Cristi, se uita
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mi-a rupt „vreo mână”, ba, am avut nesperatul noroc de a nu fi atins la modul fizic, În aceste decenii, nici măcar cu un deget, de acei militari securiști care apăreau la intervale imprevizibile, ițindu-se din masa lor Întunecată și amenințătoare lângă persoana mea, ispitindu-mă vag, cel mai adesea amenințându-mă sau Încercând să-mi stoarcă, chiar și Într-un fel inaparent, dedus, colaborarea, dacă nu complicitatea. 14 La vârsta mea și la pretențiile pe care le am față de rolul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
revelație a existenței, a darului Înalt, magnific și uneori insuportabil de viu, de „frumos”, pe care ni-l fac zeii. Și aici, iată, consemnăm iarăși o față dublă, duplice, ambiguă, a darului de care vorbim: el este când teribil și amenințător, când extrem de mărinimos, ca un văl, ca o cortină care se ridică peste lucruri, dezvăluind mirifice peisaje, animale cuminți, puternice, păsări colorate, văi și râuri sprintene, ducând cu ele misterul atâtor ființe invizibile și concrete, munți și pustiuri atât de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În ciuda istoriei, societății, mediocrității și fatalismului obsesiv ambiental, crede că ești, dar... numai În acest sens: al regăsirii, al renașterii, al viului, al adevăratului viu! Cel care nu poate fi biruit de moarte, talazurile acestea Întunecate, de bronz lichid și amenințător, din jurul nostru, În care se Îneacă atâția, moartea ce precedă morții - adaptarea. Trăiască adaptarea!... 12 Spuneam mai sus că, În toți acești cincisprezece-șaisprezece ani câți au trecut de la revoluție, am refuzat să mă angajez Într-o polemică imediată sau de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trupe de șoc muncitorești aduse din Întreprinderi. Și-au făcut apariția și mineri, de la exploatările de cărbune din Valea Jiului (400 de km depărtare de București), avanpremieră a unor episoade penibile și sângeroase care nu vor Întârzia. Împresurat de o mulțime amenințătoare, Corneliu Coposu a fost evacuat din sediul partidului său sub supravegherea chiar a prim-ministrului Petre Roman. „Ei s-au demascat“, a spus șeful guvernului Într-un scurt discurs adresat asediatorilor. „Demascarea“ dușmanului de clasă era exact formula utilizată În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
faptul că nu mai era acolo. Iar întunericul dramatic de astă-noapte m-a învăluit din nou. Dar am ieșit pe verandă și vremea era superbă, o zi minunată, încă neobișnuit de caldă pentru luna noiembrie, și totul părea mai puțin amenințător în lumina asta, de parcă ceea ce văzusem noaptea trecută (și teama resimțită) aproape că nu existase. Victor zăcea pe burtă în fața mea, nederanjat de zbârnâitul mașinii de frunze, iar atunci când am deschis ușa de la bucătărie coada lui începu să bată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că asta e. Asta știai și tu, Bret. Eram ghemuit tot și gata să fac altă criză în timp ce microbuzul cotea pe Bedford ca să intre pe Elsinore. Casa se ridica inocentă în lumina zilei, dar chiar și în lumina zilei apărea amenințătoare. Mă încruntam din cauza fricii care mă cuprinsese pentru că nu mă abțineam să n-o examinez în timp ce microbuzul parca în fața garajului. - Iată-ne, spuse unul dintre asistenți. Păreau amândoi foarte surescitați când ieșiră din mașină. Fuseseră informați asupra aspectelor specifice „situației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
într-o vilă cu faleze spre ocean. A fost un adevărat festin: pește oceanic preparat în mai multe feluri, salate din fructe exotice, vinuri portugheze etc., apreciate cu superlative de către toți scriitorii. I-am auzit pe CSI-iști aruncând glume amenințătoare către scriitorii din Vest: „Mâncați bine, cu rezervă, pentru că pe traseu vor urma și Rusia, și Belarus”. O dureroasă reamintire a unor realități de acasă, pe care atmosfera de aici, situată sub semnul esteticului și al belșugului material, reușise s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
modelele și manierismele generațiilor actuale! Deoarece poetul luptă nu numai în timpul vieții, dar și după, cum vedem, unii dintre ei „surprind”, cum e cazul formidabilei „mode poetice” a lui Bacovia din ultimele două decenii, Bacovia ce pare că se apropie „amenințător” de Eminescu, punându-i oarecum într-o respectuoasă umbră pe un Blaga sau Arghezi. Gustul literar postum, al criticii, istoriei literare și al poeților tineri, vii, sunt, iată, semne ce anunță uneori surprize „de talie”, postumitatea literară am putea zice
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literare. „Să nu mai scrie editoriale anoste și conformiste un Cicerone Teodorescu sau Aurel Baranga, ci... Matei Călinescu și alții ce apără valoarea estetică, fără de care politicul cade iremediabil în dogmatism...” Am tăcut, toată lumea a întors capul spre întunecatul și amenințătorul personaj și acesta a spus uscat: - Luați cuvântul tovarășului Breban drept propiile mele concluzii!... S-a ridicat și a plecat întovărășit de suita sa, printre care Dumitru Ghișe, filozof proletcultist, dar, s-a dovedit atunci și în anii care vor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
așezate acolo de camarazii lor, pe locul unde o rachetă Hezbollah a secerat o patrulă. De-a lungul zonei neutre, drapelele se înfruntă față în față pe câmpuri și pe acoperișuri ("E interzis să faceți fotografii, se răstește la mine amenințător un soldățoi spaniol din FINUL care se crede pe moșia lui, măcar că felul lui de a se lua în serios îi face pe cei doi militari libanezi din fața lui să izbucnească în râs). Steaguri galbene în Libanul de Sud, alb-albastre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
galbene în Libanul de Sud, alb-albastre în nordul Israelului. Cele două șiruri de drapele se sfidează și se întărâtă reciproc la o sută de metri distanță unul de celălalt. Tot așa cum mult mai la sud, pumnii se ridică tot mai amenințători pe măsură ce te apropii de fosta linie verde care-i separa pe palestinieni de israelieni. Gush Emunmim contra Hamas, foarte aproape unul de celălalt. Cu nervii gata să explodeze. Iar tensiunea e cu atât mai mare, cu cât părțile sunt mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cuvinte. Tarnov (ora 4). Acelaș pământ sărac, lucrat în răzoare înguste: secară și iar secară. Ogoare rectiline. Stema Lehiei, pajura încoronată. Trupe. Tarnov firmă: Szaja zsilberfewerg Saia! Locuri mlăștinoase plantate cu pini. Doi băieți balani, curățel îmbrăcați și desculți, țipă amenințători la tren ca să nu fugă așa de tare, să nu facă atâta zgomot... Iar păduri de pini în locuri mlăștinoase și aceleași culturi în răzoare bombate la mijloc tot din pricina apei de la subsol. Fazani! Vous qui avez fait fleurir le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cetele sale moldovene, vestite în urma atâtor biruințe, cu oștile polone. Dar, dacă vine ca dușman în Moldova, își va da Ștefan silința să-l facă să-i pară rău, lui și polonilor, de războiul pornit împotrivă-i. În urma acestei solii amenințătoare, regele Albert, nerăspunzând nimic solilor și oprindu-i pe loc în contra drepturilor ginților, îi dădu pe mâna păzitorilor din Lemberg.” După Wapowski, abia după acest incident regele a trecut Nistrul, în Pocuția (asta ar însemna că solii moldoveni l-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1456, dar a cucerit Semendria în 1459, cucerește Sinope (în Asia), în 1462, pune în același an un domn supus lui în Țara Românească, cucerește Atena și Peloponezul (Moreea). Ca înalt ierarh și ca bun istoric, Dlugosz realiza cât de amenințătoare devenise puterea otomană. Și când se părea că Aliotmanul este de neînvins, în 1475, Ștefan cel Mare reușește să obțină o victorie strălucită asupra turcilor, iar un an mai târziu, fără să îl ajute cineva, domnul român îl înfruntă pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-n piept,/ Luna-n spate,/ Doi luceferei,/ În doi umerei” (Huși - Vaslui). Despuierea universului pentru marcarea inițiatului constituie o ipostază paroxistică a recunoașterii generale pe care o năzuiește tânăra nubilă. Mutarea aștrilor de la locul lor nu este aici urmarea raptului amenințător al zmeilor, ci o ceremonie de decorare, condusă de universul însuși. Aceleași veșminte mirifice apar în colinde purtate de pruncul Iisus sau de Moș Crăciun, ca ipostaze supreme ale cunoașterii și puterii regeneratoare. Uneori însă haina minunată se află la
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apă; lipsită de puterile totale ale apei, lumea stă fără apărare în calea distrugerii cu chip ofidian. Pe de altă parte, setea din timpul rătăcirii acționează ca un indicator al traseului de consacrare. Feciorii din baladă ajung astfel la bestia amenințătoare și o înfrâng, iar fata mutilată își recâștigă brațele în basm: „Ei, e o plecat pin păduri-așa, hârâindu-sî. Și mergând așa, hârâindu-sî, i-era săti di apî! S-o-ntâlnit c-un moșneag. - Moșule, tari n’i-i săti, moșule, di
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
PCR. Aceste două evenimente mi-au lăsat impresii ciudate, pe care voi încerca să le sintetizez cât mai detașat de evenimentele trăite în anii ce au urmat. Defilarea unităților militare se vedea de la înălțimea tribunei oficiale, grandioasă, dar mai puțin amenințătoare comparativ cu sora ei mai mare din Piața Roșie de la Moscova, pe care, de asemenea, avusesem șansa s-o privesc de la tribuna oficială. Ea inspira totuși un sentiment de siguranță, de încredere în capacitatea de apărare a țării. Când a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
protestatarilor. M-am oprit în Piața Romană, am luat-o la pas pe bulevardul Magheru până la Universitate, observând multă poliție pe stradă. Aveam sentimentul că reacțiile de la miting nu fuseseră decât un avertisment. La Intercontinental, mulțimea protestatarilor era calmă, dar amenințătoare. În fața lor, începuseră să se instaleze grupe de militari. A doua zi, vineri, 22 decembrie, am plecat cu metroul până la Piața Romană, tot cu gândul să mai observ pulsul orașului. La ieșirea din metrou, în apropierea magazinului "Eva" am observat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]