6,661 matches
-
aidoma unor nautili tăcuți, dar se apropiau încet de dușman. Și, pe măsură ce se apropiau, oceanul devenea și mai neted - parcă și-ar fi tras un covor peste valuri sau parc-ar fi fost o pajiște întinsă sub cerul senin al amiezii. în cele din urmă, vînătorii cu răsuflarea tăiată ajunseră atît de aproape de prada lor neștiutoare, încît îi văzură limpede cocoașa scânteietoare, lunecînd pe apă ca o insulă înconjurată de un cerc de spumă verzuie și subțire, aidoma unui brîu de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-mi mînă corabia vitează drept spre țintă, alizeele astea sau un vînt asemănător lor - un vînt la fel de neclintit și de viguros, îmi mînă înainte corabia sufletului meu! Hei, cei din arboradă! Ce vedeți? Ă Nimic, domnule căpitan. Ă Nimic?! Și amiaza bate la ușă! Dublonul de aur plînge după-un stăpîn! Uite soarele! Da, da, asta trebuie să fie: am depășit-o! Cum de am putut să i-o luăm înainte? Da, acum mă urmărește ea pe mine, nu eu pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
turbați, care te urmăresc cu boturile căscate - și asta, chiar în cea de-a treia zi a vînătorii?! Ziua cea mai primejdioasă! Căci poți fi sigur că, într-o vînătoare de trei zile, cea dintîi e dimineața, a doua e amiaza, iar cea de-a treia e seara și sfîrșitul vînătorii - oricare ar fi acest sfîrșit. O, Dumnezeule, ce fulger trece prin mine și mă lasă totuși atît de calm, îngrozitor de calm, deși în așteptare, ca pe muchea unui fior? Prin fața
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fi cetite În saloane glaciale pentru un public cu sânge de reptilă, poeții au preferat În acel timp temperaturile joase. Alții, dornici, poate, de compensații lirice, au stors În cântecele lor febrile, pârgul fierbinte al verii, și au adus prinos amiezii drepte. Cât despre toamneă parcuri dezolate, agoniceă covoare de frunze Îngălbenite foșnind trist sub pasul singuratic al poetuluiă Ele sunt prea bine cunoscute. Poeților noștri de astăzi, primăvara le este anotimpul preferat. Să deschibidem câteva volume de versuri, de curând
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ion, Demetrius Lucia, Dragoș Petre, Eftimiu Victor, Gaal Gabor, Popper Jacob, Jebeleanu Eugen, Kirițescu Al., Moraru Nicolae, Nagy Istvan, Mihai Novicov, Pas Ion, Perpessicius, Petre Iosif, Sadoveanu M., Șahighian Al., Stancu Zaharia, Theodorescu Cicerone, Toma A., Vitner Ion. Lucrările de după amiază ale Conferinței: Ședința de după amiază s-a deschis la ora 16.30, sub președinția scriitorului Mihail Sadoveanu. Primul a luat cuvântul tov. Mihail Beniuc, care și-a desvoltat raportul intitulat: Societatea Scriitorilor din RPR pe un drum nou. Al doilea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Eftimiu Victor, Gaal Gabor, Popper Jacob, Jebeleanu Eugen, Kirițescu Al., Moraru Nicolae, Nagy Istvan, Mihai Novicov, Pas Ion, Perpessicius, Petre Iosif, Sadoveanu M., Șahighian Al., Stancu Zaharia, Theodorescu Cicerone, Toma A., Vitner Ion. Lucrările de după amiază ale Conferinței: Ședința de după amiază s-a deschis la ora 16.30, sub președinția scriitorului Mihail Sadoveanu. Primul a luat cuvântul tov. Mihail Beniuc, care și-a desvoltat raportul intitulat: Societatea Scriitorilor din RPR pe un drum nou. Al doilea raport: Noul Statut al Societății
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de stele), E.Frunză (Cupa cu garoafe), Ion Gheorghe (Căile pământului), Toma George Maiorescu (Ritmuri contemporane), Leonida Neamțu (Cântecul constelației), Gheorghe Tomozei (Steaua polară), Geo Dumitrescu (Alfabet liric), Violeta Zamfirescu (Ceasul de slavă), Demostene Botez (Carnet), Rusalin Mureșan (Era incandescenței, Amiezile veacului), Meliusz Jozsef (Cât cuprind ochii), Ion Brad (Să citim cu voce tare, Mă uit În ochii copiilor), Valeriu Gorunescu (Inima și timpul) etc. Proza r-s a impus alți scriitori fruntași: Petru Dumitriu, Marin Preda, V.Em.Galan, Al.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
modul de a produce „suprarealitatea afabilă, plutitoare, plină de deliciile spiritului îndulcit, melancolizat” (Gh. Grigurcu); s-a remarcat afinitatea dintre o Elegie din volumul de debut („O, vechi și dragi bucătării de vară, / Simt iar în gură gust suav de-amiază / Și în tristețea care mă-nconjoară / Din nou copilăria mea visează: / Ienibahar, piper prăjit pe plită, /Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte, / Curcani păstrați în zeama lor o noapte / Spre o delicatețe infinită, / Ciuperci cât canapeaua, în
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
pildă, un eșantion de glorificare a obiectului gospodăresc banal (în speță, un dulap): „Dulap obscur, în tine arde-un înger / Îmbobocit pe râșniți de cafea, / Visând piper rotund și zahăr cubic, / Fără să-ți știe taina nimenea. Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină / Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierți, / Dulci farfurii cu sufletul ca roza / De parfumat lângă mari pești inerți.” Altundeva, poetul adresează patetice invocații unor entități reputat prozaice: „O, magazii de mărfuri ! / O, sfecle vechi de zahăr !” Consemnarea
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
și ciclica lumină” sau spre „somnul humei triste” (Epilog). O soluție la această scindare se conturează în poema Cantilenă, unde apare, într-o primă și remarcabilă interpretare, motivul „zeului trist”, obosit de propria lui desăvârșire. Disputat „culmilor lucide” ale „dreptelor amiezi” de către „Fata verde Una”, ciobanul lui B. este absorbit în somnul luminat de „crini opheliali” și „stele moi”, în legănarea matern-erotică a apelor. Înscrisă în fibra cea mai tăinuită a ființei, funesta mireasă este „lacul vechi din noi”, „piatră de
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Primăvara în doi, Chișinău, 1988; Întoarcerea lui Traian, Chișinău, 1990; Orizont vertical, Chișinău, 1998. Repere bibliografice: Eliza Botezatu, Ispita înfloririi și ispita unui debut, „Cultura”, 1972, 1 aprilie; Grigore Vieru, Răbdare și frumoasă trudă, LA, 1988, 25 august; Mihai Cimpoi, Amiaza culegătorului, LA, 1988, 25 august; Gheorghe Tomozei, Poeți basarabeni, L, 1992, 48; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 219; Leo Bordeianu, Taina ce-și face ruga, LA, 1998, 13 august; Grigore Chiper, Virtualul de după, „Contrafort”, 1998, 11-12; Simion Bărbulescu, Poeți din diaspora
BURAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285950_a_287279]
-
atitudini negative venite din partea majorității, adică a corpului de elevi din liceu sau a sistemului în general. E interesant de remarcat faptul că activitățile pe care le organizează școala în vederea sprijinirii elevilor mai puțin privilegiați, cum ar fi orele de după amiază sau asistență personală sunt adesea etichetate ca fiind discriminatorii. Când sunt evocate amintiri pozitive referitoare la aspectele sociale, acestea vizează relațiile strânse de prietenie în cadrul clasei (categoria 1 în grupa adulților tineri) sau maniera în care ei au reușit să
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
care-l strângeau. În pofida întunericului, aerul mirosea ca de obicei, răspândind plăcuta aromă acidă a frunzelor moarte. Nici munții, acum negri la culoare, nici copacii, albăstrui în lumina lunii, nu-l mirau: adesea, violența luminii soarelui părea că înnegrește, la amiază, pământul și frunzișul din jurul casei. Dar, ajunși la jumătatea micii punți care se leagănă pe frânghii, totul se schimbă pe neașteptate. Copilul nu vede șipcile uzate peste care femeia înaintează clătinându-se, nici vidul care se cască între șipcile care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Nikolai încercă să-i vorbească tinerei femei, pe care o instalase pe spinarea Vulpoiului, hotărându-se să meargă el pe jos. Ea nu răspundea, zâmbea uneori, dar zâmbetul acela semăna cu crisparea unui chip gata să plângă. În sfârșit, spre amiază, când trebuiră să se oprească să mănânce, se înfurie un pic, iritat de refuzul acela de a vorbi: „Ascultă, ce ai de taci așa? Gata, de acum suntem departe, nu-ți vor mai face rău. Spune-mi măcar cum te
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o făgăduială de fericire. Sărmana cu duhul dormea cu gura întredeschisă, de parcă ar fi avut de gând să anunțe ceva. Mâna ei continua, în somn, să frământe comorile de sticlă risipite peste pânza roasă a rochiei. Ajungând la Dolșanka pe la amiază, Nikolai văzu o mulțime de oameni strânși în fața sovietului sătesc. Femeile plângeau, bărbații își încruntau sprâncenele, copiii râdeau și căpătau scatoalce. Un glas repetă de mai multe ori, mecanic: „Hitler, Hitler...“ Alte voci spuneau: „Nemții...“ Începuse războiul. I se părea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Într-o seară, plăcuta greutate a pistolului se mulase îndelung pe palma mea. A doua zi, când mi-am privit ceasul, m-am gândit că în cursul acelor zile golite de sens, doar întâlnirea cu Șah avea să marcheze, la amiază, o oră, o dată, și să dea continuării acestei vieți o aparență de necesitate. A început să vorbească. Vocea lui a făcut să se ivească orășelul acela Destin, din Florida, apoi un om, un fost rus care se prezenta sub numele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
doua zi după cina din casa lui Simon Leprosul. Iuda stă Întins la umbra unui ficus, În câmpia Betaniei, „la ceasul opresiv al siestei”, notează Papini, trimițând simultan spre atmosfera magic-seducătoare din Phaidon, dar și la sensul teologic al „ceasului amiezii”, ceasul acediei, al demonului „meridian”. Aici, la umbra copacului care, trebuie să reamintim, este de aceeași specie cu cel sub care fu sedusă, odinioară, Eva, după tradiție, se desfășoară un dialog à batons rompus Între Diavol și ucenicul lui Isus
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
morții, în mizeria lor banală până la stupoare, nu sunt vrednici nici de milă (Drumul cel din urmă). Oscilând între a lua în răspăr totul, prin pirueta ironic-sarcastică, și accentul grav al metaforelor cangrenei și agoniei, poetul cultivă cu voluptate incongruența (Amiază de april). Coșmarul și boala, tăcerea lui Pan, zeul belșugului de viață, și domnia-sa Moartea, de față sau mereu ghicită, conturează un panopticum de motive expresionist. Admirator al lui Christian Morgenstern, pasionat de Rilke, prețuitor al lui Franz Werfel
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
nu-mi alină/ Această umbră tragică a timpului/ Și simt că undeva e-o rană,/ E-n mine-o rană care nu se-nchide./ E poate-altoiul nevăzut al morții/ Ce-mi crește undeva în trup și-n suflet.” Ajuns în amiaza vieții, de unde nu mai poate urma decât coborârea ireversibilă (Anno aetatis suae XL), poetul nu pare a fi „nici tânăr, nici bătrân / nici rudă nimănui, și nici strein/ nici bun, nici rău [...] / nici sănătos și falnic, nici bolnav”, situându-se
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
1971), depune însă mărturie pentru o continuă și tainică trudă; o apariție târzie, completând ori doar retușând imaginea din tinerețe a poetului. „Incantațiile” lui alcătuiesc în cele din urmă o singură poemă și exaltă „lumina de aur a bucuriei” în amiaza unei iubiri împărtășite. Aproape ritualizată, euforia erotică este transpusă în sonuri moi, de descântec, rezonând în cadențele unui vers neobișnuit de amplu, iar în dialoguri, unde femeia și bărbatul își răspund sub vraja adorației, se distilează parcă arome orientale. Expansiunea
BADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285534_a_286863]
-
reședință Sat aparținător Total Dimineața între orele 6-9 2,06 0,88 1,77 4,81 1,92 1,96 2,10 Între orele 9-13 21,65 37,17 40.,71 36,54 44,15 23,53 37,41 După amiaza între 13-17 27,32 29,20 30,97 23,08 28,41 29,41 28,10 Între orele 17-19 17,01 12,39 8,85 19,23 11,90 21,57 13,69 Seara între 19-22 27,84 7,08
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
existențiale fundamentale: evenimentele și lucrurile, binevoitoare până atunci, își dezvăluie o altă față, întunecată și fioroasă, pe care poetul o contemplă cu mirare și spaimă. Unul dintre simbolurile esențiale este seceta, ca în acest tablou antisămănătorist: „Pregătesc femeile mâncarea de amiază; / o fierb cu plămânii și o-năcresc cu sudoare. / Zeama de cartofi cu zăr de oaie, / o bucă de porc clocotește-ntr-o oală albastră. / Oasele scârțâie-holdă pe deal, / ulii pândesc puii de sub cloște, / Cașii în plase de cânepă se
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Dacă se farmă sania, n-am la îndemână măcar o secure. Și cum mă crămăluiam așa, numai, iaca, văd toporul ista din mâna dumitale uitat pe-o cioată. Că era încă tăiere în parchet și muncitorii lepădaseră sculele, să facă amiaza. - Taman de tine am nevoie, zic eu, și, nici una nici două, haț ! înșfac toporul de coadă. Scula bună face cu ochiul. Să vezi, dumneata, poznă, că-n nes iarnă cât pe ce să facă și de la mine picioare. - Zău ?! - Zău
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
apă. Ca să intre și ea în apă, fata coborî de pe terasament. Ridică cu două degete fusta de sub care i se zăreau poalele albe. Descoperit în vânt, piciorul negricios își plimba degetele în undă. A stat așa până soarele urcă în amiezi. Când băgă de seamă că se află tot acolo, copila tresări. La un cot al șinelor, departe, fulgeră o rază rotită în jerbă. Era automotorul de douăsprezece care, cu geamurile în soare, făcea o curbă. Din vagon, o babă cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
au dar să nu le facă rău dihăniile. Asta am văzut-o eu cu ochii mei când eram băietănaș. Umblam cu oile în zăvoi, pe malul apei, ș-aveam acolo între trei răchiți colibă și târlă unde aduceam oile la amiază. Acu, se abate într-o zi un flăcău străin și cere o cană cu zer că-i era sete. Pe vremea aceea la târlă aveam un câne de care nu s-apropia nimeni. Așa era de fioros, că mămăliga i-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]