5,855 matches
-
fi alegeri pentru parlament. Să vezi atunci bătălie electorală, iar șansele noastre de câștig vor fi mai mari și începe să râdă zgomotos. Intrăm în barul „LA COCOȘUL NEBUN”și pe nerăsuflate bem câte una moartă. Plec cu unii din amicii mei spre casele noastre, alții au mai rămas în parc. Ajuns acasă, la sfârșitul campaniei, fac inventarul: patru tricouri, patru eșarfe, patru șepculițe și alte prostioare: pixuri, inimioare magnetice pentru lipit pe frigider, postere cu candidați și tot ce am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
află... Mai bine „Cu plăcere, fiindcă v-am putut servi!” și un „Sărut mâna!”, doamnă Fufi. - V-ați instalat televizorul ? O întreb a doua zi când am întâlnit-o la ieșirea din bloc. În parc sau la clubul amintit, povestesc amicilor mei cum mă bat la cumpărături cu promoții, iar la barul „LA COCOȘUL NEBUN” sărbătoresc mereu victoriile cumpărăturilor la promoții făcute pentru doamne. Ah, promoțiile, dacă n-ar fi fost importate ca atâtea și alte atâtea obiceiuri din lumea capitalistă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ce i-a făcut bărbatu-său. Până seara satul aflase metoda lui badea Geluțu de ai scoate nevestei sale găini cu gâtul gol. DIMACHE E una din zilele lui iulie, zi caniculară. Ca să mă răcoresc un pic, intru în barul „AMICII” pentru a servi o halbă de bere. Aici se întâlnesc cei ceși spun amici și patronul a fost inspirat când a dat denumirea localului său, numindu-l astfel, deoarece și-a dat seama că va avea mereu clientelă. Cum am
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de ai scoate nevestei sale găini cu gâtul gol. DIMACHE E una din zilele lui iulie, zi caniculară. Ca să mă răcoresc un pic, intru în barul „AMICII” pentru a servi o halbă de bere. Aici se întâlnesc cei ceși spun amici și patronul a fost inspirat când a dat denumirea localului său, numindu-l astfel, deoarece și-a dat seama că va avea mereu clientelă. Cum am pășit pragul barului, pe cine credeți că am văzut? Pe Dimache, amicul din blocul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ceși spun amici și patronul a fost inspirat când a dat denumirea localului său, numindu-l astfel, deoarece și-a dat seama că va avea mereu clientelă. Cum am pășit pragul barului, pe cine credeți că am văzut? Pe Dimache, amicul din blocul vecin, care are apartament la etajul 10. Este singur la masa din colț, unde aerul condiționat este mai potolit. Nu-ți vine în față și e un loc mai retras. Toate mesele sunt ocupate. Un televizor stă agățat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de mare?... Spune drept, ai pierdut din nou la pocher și ți-ai amanetat mașina, apartamentul... nevasta?... - Nu!... - Nevastă-ta știe de belea sau de dracu’?... - Nu, categoric, nu!... - Atunci?... - Lasă-mă!... - Vezi că nu mă tratezi ca pe un amic adevărat căruia i te poți confesa? Hai, spune, care-i necazul, îl întreb din nou. Poate te pot ajuta cu ceva. - Belea, mare belea!... - Belea, mare belea, drac, nedrac, spune, nu mă fierbe în oala cu clocoteală!... Oftează, soarbe din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
petrecerea s-a luat mai cu foc, iar popii îi sfârâiau picioarele în bătutele care le făcea la mijloc. Profesorul s-a pus și el pe râs și după ce a mai dat o înghițitură de coniac pe gât, se adresă amicului său: - Prietene, 2-02, dar popa Stasuc na fost reclamat de urâtă pentru discriminare pe criteriul frumuseții într-un loc public? - Costicuță, se zvonește prin sat de așa ceva, că ar fi depus la poliție o plângere, dar se pare că nu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vestea și în satele din jur. Cei doi sorb ultimele picături de coniac din pahare, după care s-au ridicat și au plecat. Eu îmi termin de băut berea și ies în parcul cartierului să povestesc, la rându-mi, vreunui amic ce mi-ar ieși în cale cele auzite. PĂLĂDOAIA ȘI CHIȘCARUL (După o întâmplare la care autorul a fost martor în copilărieă Era pe la jumătatea lunii lui cuptor, în apropiere de sărbătoarea de Sânt’Ilie, o zi foarte călduroasă, de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
la pensie, indiferent de vreme, fac zilnic mișcare, cum recomandă mereu medicii, adică plimbare, fie prin cartierul unde locuiesc, fie urc dealul Copoului sau pe bulevardul central al marelui oraș. Și în timpul acestor plimbări mă întâlnesc deseori, nu numai cu amici, ci cu foarte mulți elevi care mi-au trecut prin fața ochilor în cei aproape 40 de ani de dăscălie. Când îi întâlnesc mă salută cu deosebit respect. Pe unii îi mai recunosc, pe alții nu, fiindcă sunt total schimbați datorită
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mult a aventură decît a angoasă. Și atunci ? — De cînd se pun ștampile pe ouă, m-am învățat să mă uit cu atenție la data de expirare și să mă întreb permanent dacă nu sînt prea vechi, constată, amuzat, un amic. Odată, cînd am vrut să-mi fac o omletă, am dat peste un ou expirat. M-am speriat îngrozitor, l-am aruncat repede la gunoi și am scos gunoiul în stradă, să nu pățesc ceva... Și am renunțat la omletă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ranița ta de soldat ? Aș vrea să vină cineva și să-mi spună, în cunoștință de cauză, că mă înșel... Piua și grătarul Cît timp a trecut de cînd nu îmi mai încep „pilulele” cu „eram la o bere cu amicul X” ! Arunc o privire în urmă și număr vreo cîțiva ani. Găsesc o pilulă în care chiar mă burzuluiam puțin că mi se tot aduce aminte că toate textele mele încep așa. Dar chiar așa și era ! Nu pentru că aș
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pînă nu mi-am agățat pantalonii într-un gard din cele care înfloresc în jurul spațiilor mai mult sau mai puțin verzi ale Bucureștiului, nu am observat această invazie urbană obstinată. Și nu am înțeles de unde vine obsesia recentă a unui amic pentru garduri și îngrădiri. Să nu îmi spuneți iarăși că așa e țăranu’ român, pune garduri unde apucă, deoarece nu este adevărat. Există zone cu garduri înalte și zone aproape fără gard, dar totdeauna înscrise într-un peisaj cultural specific
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
parastase !... Cam așa și noi toți cu istoria și trecutul nostru : întîi îl îngropăm, apoi îi tragem însă niște parastase de pomină. Și să-l ferească Dumnezeu pe cel care ar spune ceva de rău despre morții noștri ! Vorba unui amic psihanalist, românii au o problemă cu ideea însăși de moștenire... Arta paricidului la români Una dintre cele mai impresionante scene din documentarul lui Vlad Petri despre revoltele din ianuarie este aceea a unui lung schimb de replici între o doamnă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pun botoșeii în picioare ca să nu răcească. Îmi revin în minte alte nenumărate scene cu tineri părinți grijulii (sau bunici și mai grijulii) alergînd după copiii lor care făceau primii pași, înspăimîntați să nu le cadă căciulița de pe cap. Un amic de-al meu a stat o dată cîteva ore într-un loc de joacă dintr-un parc și a numărat copiii și adulții : erau între doi și trei bunici la un copil ! Pe de altă parte, îmi aduc aminte de prima
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
doar să te crucești de unele dintre ele și să te mîhnești cînd mai toate rămîn neisprăvite. Dar asta e, nobody is perfect !... Moartea se trăiește mai frumos la români ! — Ai văzut ce scrie colegul tău de dileme ? mă întreabă amicul B., întinzîndu-mi un număr anterior din Dilema Veche. Nu, nu văzusem, așa că citesc cu atenție. Și fac ochii mari : în urma unei recente experiențe personale, țin să spun că înmormîntarea ortodoxă este cel mai inuman rit de trecere, un spectacol sinistru
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
dat osteneala - să afle și să înțeleagă sensul morții în cultura asta „primitivă” cu care a fost nevoit, din întîmplare, să se confrunte. — și acum citește ce scrie despre „moartea la români” Alison Mutler, corespondenta Associated Press la București, adaugă amicul meu și îmi întinde un print de pe un blog : Turda. Ianuarie 2000. Înmormîntarea lui Ion Rațiu : ardelean și englez prin adopție, cu șarmul de a fi imperfect în ambele. Un frig alb și neiertător îngheța și încetinea totul, chiar și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tradiționali pentru a beneficia de exceptările obținute de statul român în această privință și a-și vinde aceleași produse, dar cu altă pălărie. „îți spun eu, mîine-poimîine o să vedem că și parizerul e «produs tradițional !»”, se revolta zilele trecute un amic mai cunoscător în ale industriei alimentare autohtone. Lucrurile sînt deci mai complicate decît par. Vorba aceluiași Ricci, tradiția este o invenție reușită. Altfel spus, e mult de muncă pentru a crea „produse tradiționale” și bune, și vandabile. Dar, de data
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o serie de universități nu au ce căuta pe harta educației din România și că e plin învățămîntul de cadre didactice care nici ele nu au ce căuta în universitățile respective. Absolut de acord pînă aici. De la această premisă corectă, amicul meu o lua însă pe o scurtătură care îl ducea direct la concluzia că, dacă o lege își propune, oficial, să schimbe această stare de fapt, înseamnă că e bună. E bună după logica minimalistă „mai bine ceva decît nimic
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
e bună. E bună după logica minimalistă „mai bine ceva decît nimic”. De aici pînă la a considera că este retrograd să o critici nu mai era apoi decît un pas. — Bine, dar... — Haide, nici un dar ! mi-o taie scurt amicul, sincer îmbufnat. Mai apuc să zic în sinea mea că este o judecată în cel mai bun caz pripită, după care mă resemnez și tac. E o discuție „fără dar și poate”, ca mai toate discuțiile românești din ultima vreme
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bun caz pripită, după care mă resemnez și tac. E o discuție „fără dar și poate”, ca mai toate discuțiile românești din ultima vreme. Dar să o luăm și invers : — Te-ai dat cu puterea, ești fan Oprescu ! mă ironizează amicul meu, Arhitectul. — ! ? — Păi am văzut că sprijini proiectul lui cu distrugerea Buzeștiului ! îmi explică acesta. — Am spus doar că proiectul nu e nou, datează din interbelic. Depinde însă cum îl faci... Hai, lasă, tot aia e ! mi-o taie scurt
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tradițional spre luarea aminte și amuzamentul copiilor. — Asta da, îmi place ! am exclamat eu, chinuit de o bucată de vreme de ideea unei retrageri demne și hedonice din viața academică și publică. Brusc s-au mai înscris însă alți trei amici din același contingent, străfulgerați de aceeași viziune a unei pensii facile și fericite. Doi au fost descalificați din start, căci nu aveau neveste. Deci nu aveau cum și de ce să fie bărbați tradiționali. Această constatare elementară a stîrnit și primii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de familie pentru a înfățișa doar filiația generică a trecutului. Declarație de pioasă independență și mîndră apartenență... Rămîn însă pierdut, dezorientat... Va mai trece timp pînă să ajung din nou acasă ! Rătăcit printre obiecte, îmi aduc aminte de povestirea unui amic despre o bătrînică lovită de un început de Alzheimer. Speriată, a început să lege cîte un bilețel de fiecare obiect pentru a ține minte la ce folosește fiecare. Nu cum îl cheamă, ci la ce e bun : pentru stropit grădina
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și negat violent în proporții egale. M-am căsătorit prima dată și, în fine, am simțit că trăiesc. Asta mi-a fost de altfel fatal, căci scrisul nu prea se împacă, de obicei, cu belșugul și fericirea. Uitasem, firește, de amicul meu, când l-am reântâlnit după câțiva ani în locul cel mai neverosimil pentru el: la un restaurant din centru, în lumina stinsă, halucinată, a unor ciorchini de candelabre cu prisme curcubeene. Vorbeam liniștit cu nevastă-mea și îmi plimbam privirile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mitocănească. Am simțit totdeauna repulsie față de obrajii aceia lucioși și hainele de cioclu indecent prin care oamenii de felul lor înțeleg să se remarce. Dar, desigur, eram în primul rând contrariat de schimbarea nesperată în bine a situației materiale a amicului meu. Am mers până la masa lor și i-am întins mâna. Nu știu dacă s-a bucurat să mă vadă, era impenetrabil, dar ne-a invitat să ne alăturăm lor și, pe măsură ce seara înainta înspre noapte, printre multe banalități și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vreo zece-cincisprezece inși foarte veseli, bine îmbrăcați. Pe podeaua de lut fojgăiau gândaci mari de bucătărie. Unii, striviți pe jumătate de vreo lovitură de călcâi, mai agitau câteva labe și-o antenă. M-am așezat la masa unde stătea și amicul meu roșcat. Pariurile deja se făcuseră, erau înscrise cu cretă pe o mică tablă neagră, așa că am dedus că deocamdată aveam să fiu doar spectator. Sumele erau mari, mai mari decât tot ce văzusem vreodată mizîndu-se la un joc de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]