3,538 matches
-
lui Grenouille și frunzele fremătînde ale unui copac, așteptînd să apară un miros. și apare ? Eu unul n-am simțit decît mirosul disperării și al tehnologiei suprasolicitate. Opintelile vizuale ale regizorului german în direcția dimensiunii inaccesibile a mirosului pot fi amuzante, dar rămîn pedestre, neimaginative, supuse literalismului și par deosebit de ineficiente pe lîngă recentele șocuri senzoriale oferite de regizorul mexican Guillermo del Toro în Labirintul lui Pan. Dar chiar și un regizor ca del Toro, capabil să transmită vizual senzații olfactive
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la finalurile fericite ale sitcomurilor americane. întrebarea e cît de comice sînt toate acestea. Răspunsul e : nu foarte. Trăsnelile de sitcom ale diferiților angajați (unul vrea mereu să fie luat în brațe, altul sare tot timpul la bătaie) sînt destul de amuzante, ca și situațiile clasice de farsă (momentul în care marele șef o găsește pe nevastă-sa la el în birou, unde se aștepta să-și găsească amanta), dar, în cea mai mare parte a timpului, filmul e mai curînd excentric
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
chiar la maximum, felul în care sînt filmate aici lucrurile gen pantofi, haine, stațiuni turistice din Mexic ș.a.m.d. (identic cu felul în care e filmat sexul în filmele porno soft), mi s-a părut, de departe, cel mai amuzant aspect al filmului. Dacă tot filmul ar fi fost așa adică pornografie cinstită pentru gagici , l-aș fi găsit simpatic. în fine, mai simpatic decît pornografia pentru gagii (adică pe bază de pistoale și mașini) din filme gen Wanted. Problema
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Burn After Reading, care încă n-a intrat în circuitul comercial), mai mult de jumătate sînt pastișe exerciții de măiestrie în diferite genuri hollywoodiene clasice. ̨ n primul lor film, Blood Simple (Sînge pentru sînge), ei vin cu o variațiune amuzantă la una dintre situațiile arhetipale din filmul noir (orășel prăfuit, soție plictisită, soț respingător, amant armăsar : cine o să și-o ia ?) și, pour la bonne bouche, încearcă să-l taie pe Hitchcock la unul dintre jocurile de societate pe care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să exagereze (să stea cu gura întredeschisă pentru a semnala prostia, să-și rostogolească ochii dintr-o parte într-alta pentru a semnala paranoia) și, sub privirea afectat clinică a camerei de filmare, ticurile lor devin mai degrabă grotești decît amuzante aproape nici unul dintre membrii superbei distribuții nu se acoperă de glorie în acest film. Dilema Veche, noiembrie 2008 A da clasă Ducesa/The Duchess (Marea Britanie, 2008), de Saul Dibb Există un motiv excelent de a vedea Ducesa, iar acesta este
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
malițioase, a sub- înțelesurilor împărtășite cu care Momentele ne obișnuiesc, avem parte de o ironie sarcastică, incomodă și neliniști- toare. De fapt, în locul umorului, avem sarcasmul, în locul comicului lejer, bulevardier, un comic problematic cu un dramatism conținut. Nu este nimic amuzant în acest moment care nu duce lipsă de un relief propriu grotescului ca expresie a deformării. Ce conferă unitate textului ? Din punctul meu de vedere, există două teme esențiale inter- conectate : exacerbarea simțurilor sau dereglarea lor siste- matică și violența
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
hotelurile lor, deși de trei stele, nu poți spune că sunt extraordinare, cusurul major fiind curățenia lipsă. Bine că am avut unde pune perna pe pat și chiar dacă ne-am enervat puțin din cauza organizării, acum, privind în urmă, totul devine amuzant și drag sufletului meu, cu cusururi cu tot. Pe data de 28, dimineața, după ce am servit micul dejun, ne-am suit în microbuzul lui „Mitică” și am ajuns la PIRAMIDE! Bineînțeles că impresiile încă sunt proaspete, învălmășite și suprapuse, pentru că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
1973: Aleksandr Blok: The Journey to Italy, de Lucy Vogal. Într-un episod al c)l)toriei lui, Blok scrie: „Simt nevoia s) le-o Împ)rt)șesc și altora. De ce? Nu pentru c) vreau s) le spun altora ceva amuzant despre mine său s)-i pun s) asculte ceva despre mine care consider c) este poetic, ci din alt motiv - o «a treia fort)» intangibil), care nu ne aparține nici mie, nici altora. Aceast) fort) m) face s) v)d
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
discut)m despre Alsop și scrisoarea să - „Drag) Amos”. Deși Alsop vorbește de distrugerea Israelului, nu trebuie luat prea În serios; În sine, nu este periculos. Într-un anumit sens, este prietenul care se pretinde a fi și este chiar amuzant. Potrivit lui Rabin, Alsop a devenit un susțin)tor al statului evreu dup) ce fusese pe câmpul de lupt) cu soldați israelieni. Dup) ce a stat câteva zile cu ei, s-a Întors plin de entuziasm pentru acești evrei, atât de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Vladimir Nabokov Bibliographie des Gesamtwerks, Rowohlt, prima ediție decembrie 1963; a doua ediție revăzută, mai 1964). Cele două mutări descrise În capitolul 14 au fost republicate În Probleme de Șah de Lipton, Matthews & Rice (Faber, 1963, p. 252). Cea mai amuzantă invenție a mea este Însă o problemă de „Mutare de retragere a albului“ pe care am dedicat-o lui E.A. Znosko-Borovski, publicată de el prin anii treizeci (1934?) În cotidianul emigranților din Paris, Poslednie Novosti. Nu-mi amintesc Îndeajuns de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Înfățișează pe Graun și pe soția lui, Dorothea Rehkopp, așezați la același clavecin. În enciclopediile muzicale este deseori reprodus portretul expus la Opera din Berlin, În care seamănă foarte mult cu compozitorul Nikolai Dmitrievici Nabokov, vărul meu primar. Un ecou amuzant În timp, concretizat prin suma de 250 de dolari, al acestor concerte executate sub tavanele pictate ale unui trecut poleit cu aur, a ajuns printr-un gest curtenitor până la mine, În Berlinul răsunând de Heil Hitler, În 1936, când moștenirea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ale editorialelor lui este așternut pe hârtie cu un scris Înclinat ca În caietele de școală, frumos conturat, incredibil de regulat, aproape fără corecturi, o funcție auxiliară Îndeplinită cu conștiinciozitate, de o puritate și o siguranță care mi se par amuzant de comparat cu propriul meu scris de furnică și cu ciornele mele dezordonate, cu paginile masacrate de revizuiri și rescrieri și iarăși alte revizuiri, chiar ale acestor rânduri prin care mă căznesc de două ceasuri să descriu ceea ce el nota
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nostru Benz nu era bun iar Wolseley-ul dispăruse În mod jenant, și păstrez cu drag amintirea acestei solicitări (recent negată de eminentul meu prieten, dar În mod cert formulată de aghiotantul său) numai dintr-un punct de vedere compozițional - din cauza amuzantului ecou tematic al rolului jucat de Christina von Korff În episodul Varennes din 1791. Deși căderile abundente de zăpadă erau mult mai obișnuite În St. Petersburg, decât - să zicem - În jurul Boston-ului, cele câteva automobile care circulau printre numeroasele sănii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
până la masa de prânz, când mă Întorceam acasă, după patru, cinci ore de vânătoare de fluturi. Încă din prima copilărie a fost un băiat curajos, dar privea cu precauție și scârbă „științele naturii“, nu suporta să atingă lucruri șerpuitoare, nici amuzantele zvârcoliri ale unei broscuțe Închise Într-un pumn, care-și croia drum Înăuntrul lui ca un om, nici mângâierea plăcută, răcoroasă, cu unduiri ritmice a unei omide ce ți se urcă pe pielea goală. Colecționa soldăței din plumb vopsit - mie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
război) - și Într-adevăr nu sunt În această lucrare prea multe mostre ale umorului lui obișnuit, În afară, poate, de descrierea unei partide de badminton (sau poate de „fives“) pe care a jucat-o cu H.G. Wells și o relatare amuzantă a vizitei În niște tranșee din prima linie a frontului din Flandra, unde ospitalitatea a mers până Într-acolo Încât o grenadă germană a fost lăsată să explodeze la câțiva metri de vizitatori. Înainte de a fi publicat În volum, raportul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vieții mele. Pretutindeni În jur era liniște; sentimentul meu de ușurare parcă produce gropițe În obraji. În camera de alături dormeai tu și copilul nostru. Veioza de pe masa mea avea un abajur dintr-un con de hârtie albastră, și (o amuzantă precauție militară) lumina care rezulta dădea o nuanță lunară aerului greu În care pluteau nori de fum de țigară. Niște draperii opace mă separau de Parisul camuflat. Titlul din capul paginii unui ziar care atârna de pe un scaun anunța invazia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
trece oricine intră în curte (scârțâitul portiței mi-l semnalează: am avantajul de a-l vedea fără ca el să mă vadă). Cum însă în curte la noi intră rareori cineva, faptul mai curând mă amuză decât mă deranjează (e întotdeauna amuzant să vezi pe cineva care nu te vede). La fereastră e așezat biroul, la care cândva își făcea socotelile sale de contabil tatăl Doinei, un om drag mie deși nu l-am văzut decât în fotografii. Pe vremuri, tăblia biroului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rezonabilă cumpătare, fără a-și refuza totuși agrementele vieții. În primele scrisori către Acterian, pe lângă engleză, Craig recurge (cam imperfect, de altminteri) la germană, italiană și franceză, combinându-le chiar și în câte o singură frază ; acest plurilingvism fantezist și amuzant (după cum fantezistă și amuzantă e și grafia în pagină) e a unui spirit fantasc și funciarmente bine dispus. Buna dispoziție e la Craig nu numai o trăsătură de caracter, ci și o filozofie. Filozofie mult mai profundă decât își închipuie
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-și refuza totuși agrementele vieții. În primele scrisori către Acterian, pe lângă engleză, Craig recurge (cam imperfect, de altminteri) la germană, italiană și franceză, combinându-le chiar și în câte o singură frază ; acest plurilingvism fantezist și amuzant (după cum fantezistă și amuzantă e și grafia în pagină) e a unui spirit fantasc și funciarmente bine dispus. Buna dispoziție e la Craig nu numai o trăsătură de caracter, ci și o filozofie. Filozofie mult mai profundă decât își închipuie posacii și pedanții, care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
noi, aliatofili, dar imediat după Eliberare Franța își reluase locul privilegiat, de fapt monopolul intelectual, cu noile ei vedete, între care Sartre asuma un rol oarecum de vioara întâi. Recomandarea de a greși cu autoritate ni se părea o invitație amuzantă la auto-ironie, dar partea primă, a avea dreptate cu grație, ni se părea că atinge un nivel și estetic și moral al amenității și curtoaziei. Cu vremea, Sartre și alături de el Simone de Beauvoir au început din ce în ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
așadar, îmi pare desigur justă, desigur necesară, desigur de natură să lumineze psihologia și etica foarte discutabile ale stângiștilor în genere și tovarășilor de drum, dar mă contrariază totuși. E adevărat ce spune Gilbert Joseph (cartea e bine scrisă și amuzantă, de o maliție imperturbabilă în punerea oarecum pe două coloane a pretențiilor cu realitățile), dar adevărul e și, totuși, că Sartre a fost, chiar reducând lucrurile la proporțiile exacte, cu cuantumul de relativă turpitudine pe care-l comportă, o mare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Petre Țuțea înainte de 1950 ; probabil că da, însă nu intrase în repertoriul meu de nume. Abia la Câmpulung, după 1950, în cei cinci ani petrecuți acolo împreună cu Constantin Noica am auzit de la acesta o mulțime de evocări ale personajului, episoade amuzante sau, oricum, memorabile. Dar nu l-am cunoscut personal decât în 1970. Între timp, în 1968, la Paris, la prima mea întâlnire cu Cioran, acesta m-a întrebat aproape imediat după primele cuvinte de politețe : „Que devient Petre Țuțea ?”. I-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
grup. Cu toate acestea, cred și acum că, trecute printr-un filtru moderator, atât admirația pe care o exprimau, cât și argumentările ei rămân în esență justificate. Sub rezerva failibilității memoriei mele, articolul lui Suchianu comenta, bineînțeles ingenios, inteligent și amuzant, Balada chiriașului grăbit și În jurul unui divorț. Aceste două compuneri, cele mai populare ale autorului, sunt desigur și cele pe care în primul rând se bizuie contestarea calității sale de poet. În vremea noastră s-a uitat că sfera poeziei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
umedă de noiembrie. În casa de curând aranjată era foarte cald și plăcut. Lângă ceștile de cafea a apărut o farfurie cu semințe uriașe de floarea soarelui și vin nou din struguri tămâioși. Ne simțeam bine în această mică și amuzantă neascultare. N-a trecut nici o jumătate de oră și telefonul a început să sune neîntrerupt. Nu răspundem la telefon, a spus hotărâtă primărița. După câteva minute Aro-ul de la Consiliul Unic a oprit în fața porții. Instructorul a coborât și a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
AMBASADOR DIN B. După câteva săptămâni a fost instalat și noul secretar adjunct, un fost coleg de serviciu. Bărbatul era manierat și destul de prezentabil. Impresiona plăcut, mai ales pe femei, până când începea să vorbească. Avea un defect de vorbire. Erau amuzante ședințele în care lua cuvântul el sau ajutorul șefului de post, care avea și el o vorbire defectuoasă. După o astfel de ședință, bietul auditoriu, alcătuit în cea mai mare parte din oameni simpli, fără pregătire, plecau acasă la fel
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]