1,733,188 matches
-
aceleași case, doar că erau nezugrăvite de zeci de ani; ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost schimbarea populației, schimbarea omului la față! Am găsit alți oameni decât cei pe care îi părăsisem cu patruzeci și cinci de ani în urmă, neputându-mi-se spune că am păstrat imaginea din copilărie, deoarece aveam douăzeci și opt de ani când am plecat, eram un om în toată firea, făcusem războiul, cunoscusem mii de oameni. N-am regăsit același român! Vi se pare
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
a fost schimbarea populației, schimbarea omului la față! Am găsit alți oameni decât cei pe care îi părăsisem cu patruzeci și cinci de ani în urmă, neputându-mi-se spune că am păstrat imaginea din copilărie, deoarece aveam douăzeci și opt de ani când am plecat, eram un om în toată firea, făcusem războiul, cunoscusem mii de oameni. N-am regăsit același român! Vi se pare, poate, fantastic, dar în patruzeci și cinci de ani care înseamnă o generație și jumătate, un anumit
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
păstrat imaginea din copilărie, deoarece aveam douăzeci și opt de ani când am plecat, eram un om în toată firea, făcusem războiul, cunoscusem mii de oameni. N-am regăsit același român! Vi se pare, poate, fantastic, dar în patruzeci și cinci de ani care înseamnă o generație și jumătate, un anumit regim, un anumit fel de a trăi, i-a schimbat aproape pe toți; chiar și cei anticomuniști - majoritari probabil - au fost însemnați cu "fierul roșu" de către acel regim, le-a schimbat mentalitatea
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
în bine: sunt deștepți și muncitori și dornici de a învțăa, de a afla, de a cunoaște Europa, omenirea. În același timp sunt așa de scârbiți de țara în care se află și de stratul care guvernează de cincizeci de ani, încât există pericolul unei mari emigrări. Acesta este cel mai mare risc, după părerea mea. De asemenea, o altă nenorocire constă în faptul că "s-a luat smântâna" de pe țară, în sensul că stratul (și așa subțire!) de burghezie care
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
este cel mai mare risc, după părerea mea. De asemenea, o altă nenorocire constă în faptul că "s-a luat smântâna" de pe țară, în sensul că stratul (și așa subțire!) de burghezie care se încropise în o sută cincizeci de ani la noi a fost, în foarte mare parte ori omorât la Canal sau prin închisori, ori împins să emigreze; sunt convins că, în momentul de față sunt mai mulți Popești și Ionești în America, Germania, Australia, Argentina decât în România
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
să emigreze; sunt convins că, în momentul de față sunt mai mulți Popești și Ionești în America, Germania, Australia, Argentina decât în România! În aceste condiții, speranța mea este legată de viitor - poate peste două generații... - Deci încă patruzeci de ani! - Cel puțin atâta. Intrarea în Europa - care nu se datorează vreunor calități speciale ale guvernanților noștri, ci faptului că Europa ne vrea, chiar dacă printre ultimii, dar ne vrea - va fi asemenea unui corset benefic. - Dacă ar avea parte acești tineri
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
Este un lucru dovedit istoricește peste tot. De fapt, trebuie, în medie, cam trei generații. Când Petru cel Mare, de pildă, cu cnutul și cu biciul îi silește pe ruși să se occidentalizeze, trebuie să aștepți o sută douăzeci de ani până când să iasă un Pușkin, un Lermontov, matematicieni și muzicieni mari! Trebuie, repet, cam trei generații pentru a schimba o mentalitate. - În schimb, comunismul a reușit rapid! - A reușit să strice! Iar ca să strici e ușor; ca să clădești e mai
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
ale lui Marx a fost însă unul de factură specială. Inițial, după instaurarea comunismului într-o bună parte a lumii (URSS, China, Europa de Est, Coreea de Nord, Mongolia, Cuba etc.), teoria sa părea să se confirme. Apoi, însă, mai ales după evenimentele din anul 1989, a fost brutal infirmată. "Eșecul comunismului - scrie profesorul bucureștean - nu a fost eșecul unei derive antidemocratice; a fost eșecul unei maniere de a înțelege democrația pe care istoria a refuzat să o ratifice" (p. 101). Pentru că, spune tot Lucian
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
maniere de a înțelege democrația pe care istoria a refuzat să o ratifice" (p. 101). Pentru că, spune tot Lucian Boia, "s-a putut observa cum comunismul real contrasta flagrant cu comunismul teoretic: era pur și simplu altceva" (p. 51). Democrația anilor 2000 are cu totul alte sensuri decît democrația anului 1900. Lumea politică pare să se îndrepte spre ceea ce Adam Michnik numea într-un superb eseu zona gri. Lucian Boia numește această zonă a interferențelor "modelul Tony Blair". Puritatea doctrinară lasă
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
refuzat să o ratifice" (p. 101). Pentru că, spune tot Lucian Boia, "s-a putut observa cum comunismul real contrasta flagrant cu comunismul teoretic: era pur și simplu altceva" (p. 51). Democrația anilor 2000 are cu totul alte sensuri decît democrația anului 1900. Lumea politică pare să se îndrepte spre ceea ce Adam Michnik numea într-un superb eseu zona gri. Lucian Boia numește această zonă a interferențelor "modelul Tony Blair". Puritatea doctrinară lasă locul pragmatismului politic. Societățile suferă o egalizare de fond
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
la o viitoare carte) despre cultura vizuală în China și în comunitățile chinezești din Asia. Periodicul mai cuprinde și numeroase recenzii ale unor lucrări de profil, românești ori străine, în măsură să schițeze un tablou minimal al literaturii și traducerilor anilor '90.
Eveniment la unISOn by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14080_a_15405]
-
ca această seară plină de antren să devină unul dintre succesele de durată ale Teatrului; cei ce iubesc opera vor savura întotdeauna cu bucurie gluma muzicală sclipitoare cu care Verdi și-a încheiat drumul creator - concluzia lui, la 80 de ani de împliniri, o formidabilă fugă în do major pe cuvintele "Tutto nel mondo e burla".
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
destinate pierderii). Nu orice concurs reprezintă o sită igienică, ecologică de cernere a valorilor și nici o rampă de lansare a acestora. (Unde mai pui că o victorie asupra celui slab este în definitiv o înfrângere.) S-a încetățenit în ultimii ani paradigma întrecerilor oarbe, în care vanități acerbe (cu precădere ale profesorilor și organizatorilor) trezesc vrăjmășii factice și întrețin noroiul de astăzi ori praful de mâine. De prea multe ori competițiile muzicale au născut victime, uitându-se că înainte de toate există
O mică îndrăzneală by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14069_a_15394]
-
a existat o necesară miză a proiectării concurenților pe orbita vieții muzicale; curată și calmă, întrucât totul s-a petrecut la vedere, anihilându-se astfel încă din fașă suspiciunile ori frisoanele alimentate de ambiții și trufii păguboase. Răsfățate în acest an au fost instrumentele cu coarde (parte dintre ele, căci dacă harpa și chitara s-au văzut admise, de ce nu ar fi avut acces, la urma urmei, și pianul). Mai mult, ipostaza restitutivă individuală, solistică a coexistat (pașnic, fără distorsiuni) cu
O mică îndrăzneală by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14069_a_15394]
-
subiectivi. Este adevărat că succesul de ordin material, cel mai adesea, pe bună dreptate, este asimilat cu obiectele decorative, de serie, a căror piață are astăzi o curbă ascendentă. În paralel cu această realitate, uneori favorizată de ea, în ultimii ani există și o notabilă participare românească la cele mai performante manifestări, alături de țări cu veche tradiție în domeniu. Evoluția noastră atipică nu este însă contrazisă nici aici. La noi, prezența sticlei în planul expozițional al muzeelor este încă frustrant de
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
Barbu Cioculescu Un gest fundamental: cu o carte în mână, spre vie, spre pădure, spre parc. Așa de vreo 35 de ani", își nota în jurnalul său un intelectual căruia i se spunea că este uneori arogant, pe când, de fapt, el se considera un robit al muncii și un mare timid. La senectute, când a-ți întocmi un bilanț poate să însemne
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
poate spune "casă,", că, prin urmare, i se tăiaseră rădăcinile. Titlul cărții poartă asupra unei intervenții chirurgicale, la timp și cu succes efectuată, dar s-ar putea interpreta cu trimitere la actul de confesiune, vezi jurnalul baudelairian, scris în ultimii ani de viață ai poetului, Mon coeur mis a nu. Comparația nu merge însă mai departe: în jurnalul lui Al. Săndulescu nu vom întâlni "d'angoissantes notations psychologiques, de pitoyables et boulversantes confidences intimes". Descriptiv, bogat în impresii, acesta nu încalcă
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
capitole, deci tematică. Autor de apreciate monografii - G. Topârceanu, Duiliu Zamfirescu - de ediții - Paul Zarifopol - de studii critice pe o largă plajă a clasicilor și contemporanilor, Al. Săndulescu a trebuit să învingă neșansa de a cădea, în cei mai frumoși ani ai vieții, sub incidența luptei de clasă și s-a bucurat de șansa ca, pe structura unei robuste personalități, să se poată, totuși, forma, în contactul cu mentori, precum G. Călinescu, Tudor Vianu, iar la maturitate, să lucreze alături de Vladimir
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
Mitu Grosu, "un bătrân ramolit ca Mihail Cruceanu, un timid fără vocație didactică, precum Silvian Iosifescu, emancipat mai târziu ca teoretician, ca și Savin Bratu, fost ofițer de Securitiate." "Opozant bășcălios", Paul Georgescu se dovedește un "tip inteligent, care peste ani va abandona critica dogmatică, relevându-se ca romancier". Sau G.C. Nicolescu, "a cărui știință s-a înecat în platitudine și în conjuncturalism", ca să nu-l mai pomenim pe "un obscur activist, numit Orzea, care în calitate de decan avea să-i concendieze
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
funcție: "a fost bine? A fost rău?" Probabil că suișul pe scara socială ar fi fost în direct raport cu gradul de compromitere politică/morală. Neîndepărtat "aș fi fost poate silit să scriu mai multe lucruri conformiste (ne găseam în anii '50) decât am făcut-o și pe care azi n-aș mai vrea să le mai știu ale mele". Avea scuze? "Firește, eram foarte tânăr și compromisul, pe care atunci nu ni-l reprezentam la dimensiuinile lui reale, îl învățam
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
a deveni, chipurile, marxist-leniniști. O epocă tristă care a umbrit, în bună măsură, ultimele opere ale maeștrilor mei, iar mie și generației mele ne-a schilodit sufletele, obligându-ne la o fioroasă existență duplicitară." Dar Școala de literatură, din toamna anului 1950? Ea nu era decât o școală de cadre, ideologizată în ultimul grad. O urmau 60-70 de cursanți, printre care muncitori "de o izbitoare și la urma urmei explicabilă incultură." O frecventau "foști responsabili cu gazeta de perete, activiști sindicali
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
Haralamb Zincă și Ștefan Iureș, dar și Paul Anghel, Ștefan Bănulescu, Al. Oprea. Era încurajată, firește, poezia descriptiv-encomiastică, ultrapolitizată și se condamna "intimismul", adică lirica sentimentelor eterne. Numeroase sunt evenimentele a șapte decenii de existență, cu surprizele nu doar ale anilor, ci și ale orelor. Să notăm, totuși, reîntâlnirea cu profesorul Călinescu - prin 1963 -, prilej de a-și spune cuvântul despre atitudinea politică a acestuia, în opoziție cu generozitatea omului: "Ultimii 10-15 ani din viața lui G. Călinescu au constituit o
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
decenii de existență, cu surprizele nu doar ale anilor, ci și ale orelor. Să notăm, totuși, reîntâlnirea cu profesorul Călinescu - prin 1963 -, prilej de a-și spune cuvântul despre atitudinea politică a acestuia, în opoziție cu generozitatea omului: "Ultimii 10-15 ani din viața lui G. Călinescu au constituit o dramă ce va trebui scrisă odată. Histrionismul său are un revers în care se deslușesc accente uneori tragice. Într-un fel, a fost și el o victimă a stalinismului, un intelectual înșelat
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
Constanța Buzea S-ar prea putea, la un moment dat, ca prietenii din copilărie, nedespărțiții frumoși, cei care de ani buni devastează sublim bibliotecile și își aduc unul altuia ca pe ofrande revelațiile, cei care au gustat în doze aproape mortale cinismele altora și au degerat de pofta copilărească de a imita răul acestora aglomerat pe pagină și aiurindu-l consecvent
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
avea de ce să strâmbăm din nas la câte ceva periculos, la câte ceva molipsitor, la câte ceva ce până la urmă ne va îmbolnăvi... Îngrijorarea noastră trebuie întrucâtva făcută publică, în speranța că vom fi curând contraziși, cum ni s-a mai întâmplat în ani. Producția lui Bogdan se împalidează și se împuținează pe măsură ce adolescența trece și îi consumă din consistență. Cosmin, în schimb ține să rămână cu legendarele ei trofee, cu generozitatea și cu fastul celor bine asimilate, și care au început deja să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]