3,305 matches
-
spaimei față de misterul vieții și morții. Rațiunea nu este echivalentă cu intelectul. Raționalismul diferă de intelectualism și doar acesta din urmă este incapabil să trăiască vreodată o viziune a misterului și să înțeleagă credința. În schimb, adevărata raționalizare este paralelă analogic cu credința, în vreme ce țelul credinței este sublimarea spaimei, cel al rațiunii este spiritualizarea acesteia. Intenția spiritualizări raționamentului este să ajungă la raționamentul care să poată sesiza sensul vieții, nemaiavînd nevoie să-l viseze primitiv și simbolic. Raționalismul este încrederea științifică
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din "moartea elanului animant" în timpul vieții ,nu după moarte. Scopul descifrării simbolicului este eliminarea oricărei speculații metafizice. Moartea trupească aparține sferei misterului impenetrabil în egală măsură în cadul gîndirii simbolice și în cel al gîndirii conceptuale, fie ea logică sau analogică. Simbolul "sufletului" este personificarea mitică a energiei animante. Credința în nemurirea sufletului are aceeași deschidere ca și legenda animistă referitoare la viața de după moarte a trupului. Toate constatările acestea preliminare necesită o explicație mai detaliată, care va constitui tema celei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
această credință animistă nu ar fi explicat lumea prin intermediul principiului vieții, al esențialului pe care îl are tot omul în el și a principiului misterios al animării. Iată de ce explicația cea mai primitivă conține totuși principiul originar al unui adevăr analogic, metaforic, care va deveni punctul de plecare îl simbolizării mitice. Pentru a înțelege crearea mitului, este indispensabil să privim sub un aspect nou societatea primitivă, caracterizată prin animism și magie. "Creată" de spaima metafizică, viată umană se desfășoară pe trei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
complementaritatea psihică indispensabilă armonei și elanului combativ, făcînd din Atena sora lui Apollo. Diferitele forme de înrudire simbolică sînt semnicative pentru diversele constelații zodiacale, consecințe ale legalității care dirijează funcționarea motivantă a vieții psihice. Hades, simbolul legalității subconștiente, este înrudit analogic cu legalitatea funcționării supraconștiente reprezentat de Zeus: Hades este fratele lui Zeus. Simbolul cel mai frecvent este filiația. Fiu al unei pămîntence, omul poate fi simbolic("fiul unei divinități", dacă trăsătura dominantă a caracterului său este o calitate sau alta
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
din cer. Ca toate reprezentările antice cosmice sau agrare, fecundarea pămîntencei de către divinitatea spirit dobîndește în final o semnificație cu deschidere psihologică. În această accepție simbolic profundă, nașterea și faptele eroului Perseu, fiul lui Zeus și învingătorul Meduzei (vanitatea), sînt analogic comparabile cu nașterea lui Iisus, simbolicul "fiu al lui Dumnezeu". Ca simboluri ale calităților intrapsihice, divinitățile sînt invizibile. Ele locuiesc într-un sălaș situat imaginativ "în spatele" firmamentului. Imaginea unui lăcaș invizibil are aceeași semnificație atunci cînd acesta este plasat așa cum
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cu imanența supraconștientă a emoției încercate în fața misterului. Omul și-a creat imaginea idealizată numită "Dumnezeu" și mitul va susține că omul este creat după imagnea lui Dumnezeu. Mitul are tot dreptul să afirme acest lucru, căci spiritul a elaborat analogic și legal imaginea supraconștientă reclamată de misterul întregii existențe: viziunea unui singur Dumnezeu, conceput sub imaginea spiritului adevărului final, simbol al sensului vieții și al esenței acesteia. Așa cum divinitățile antice nu reprezentau realități, ci simboluri, Dumnezeul unic nu constituie nici
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
rațional și care, repetate zilnic, provin din vicisitudinile ambianței și din inter-reacțiile umane fals motivate. În principiu, trebuie deci să distingem în sfințenie efortul se sanctificare repetat zilnic și niciodată perfect. Depășind puterea de acceptare a majorității oamenilor, sanctificarea ră-mîne analogic legată de starea de sănătate psihică, ea repre-zentînd cea mai înaltă manifestare a acesteia. Sanctificarea nu este o stare sufletească imuabilă și supraomenească. Ea reprezintă un dinamism destinat împlinirii: victoria naturii sublime a omului asupra slăbiciunilor firii omenești. Ca atare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fi decît satisfacția esențială a vieții: bucuria. Semnificația aceasta încă prea cuprinzătoare totuși a mitului salvării rezultă deja din analizele anterioare. Rămîne să vedem în ce mod, conform sensului său ascuns, exprimă în detaliu mitul salvării această semnificație (meritul), legată analogic de toate celelalte semnificații ale simbolului "Dumnezeu", începînd cu simbolurile "Dumnezeu-Fiul" (sanctificatul) și "Dumnezeul-Judecător" (justiția imanentă). Opoziția față de imanența justiției este bazată mai ales pe sărăcia materială, acuzată ca fiind o nedreptate flagrantă. Cu toate acestea, nu sărăcia constituie o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
starea excepțională a sănătății psihice permanent susținută de valorificările armonizante ale supra-conștiinței. Ea înseamnă acceptarea în bloc a elementului întîmplător restrictiv din punct de vedere individual. Realizare supremă a deliberării și a țelului de eliberare al acesteia, sfințenia rămîne legată analogic de deliberarea intimă a fiecărui om. Ea rămîne totodată idealul-călăuză și măsura exactă a devierilor, care se caracterizează toate printr-un grad mai mult sau mai puțin intens de nervozitate și de banalizare. Legătura aceasta esențială nu este totuși conștientă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
adâncime îl dă, în ambele cazuri, pădurea cu rezonanțe grave, izvorâte parcă din sensurile unei istorii încărcate de zbucium. Desigur, toate aceste elemente se află aici într-o formă incipientă; dar ele ni se par cu deosebire semnificative pentru procesul analogic de maturizare pe care e de presupus că l-a străbătut simbolul animalului sacru în Moartea căprioarei, unde implicațiile mioritice trebuie admise oricum, într-o adiacență de profunzime. În fapt, Moartea căprioarei, piesă reprezentativă, e moartea unui miraj; constituente imaginarului
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
surse, din povești și mituri, din farse și ghidușii, din folclor, adică din studiul moravurilor, obiceiurilor, proverbelor și cântecelor diferitelor popoare, din limbajul poetic și din limbajul comun (Freud, ????, p. 105). Prin urmare, simbolul servește la reprezentarea, într-un mod analogic, a unei reprezentări refulate. Expresia simbolică este adesea inofensivă, întrucât nu are semnificație, în stare de veghe, pentru subiect. Cenzura veghează și este gata să acționeze în cazul în care conținuturile sunt prea amenințătoare Elaborarea visului Simbolizarea ce permite păcălirea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și cele conștiente. Ea este ilustrarea proiectului psihanalitic general, care rezidă în căutarea unui sens. Interpretarea constă deci în a face legături. Și aici operează libera asociere. Trebuie așadar să procedăm prin asociere de idei și să facem o analiză analogică, căutând să apropiem semnificanții între ei. Pentru Freud, totul este important în vis, astfel încât e bine să nu încercăm să găsim imediat esențialul, neglijând detaliile. Într-adevăr, deplasarea, de exemplu, are ca obiect punerea accentului pe un element secundar. De
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
culturale comparate, Gheorghe Dragan • Romancieri interbelici, Livia Iacob • Manipularea cuvîntului,Philippe Breton • Introducere în interpretare. Modalitate consecutivă, Cătălina Iliescu • Vîrsta a treia, Daniela Gîrleanu-Șoitu • Hipertensiune intracraniana, Ștefan M. Iencean • Negocierea și medierea perspective patologice, Ștefan Boncu • Sisteme de înregistrare audio-video analogice și digitale, Dan Dorin Cepăreanu, Irinel Valeriu Pletea, Șerban Naicu, Doru Poșa • Didactica lecturii. O abordare funcțională, Octavia Costea • Patologie medicală. (7) Gastroenterologie, Bouvenot & collab. • Patologie medicală. (8) Hepatologie. Hematologie, Bouvenot & collab. • Chirurgie ginecologica. Puncte de vedere, Mihai Pricop • Iași
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
regimului burghezo-moșieresc. În deplin acord cu legea actualizării politice a memoriei colective, orice referire la închisorile Doftana, Galata, Tg. Ocna sau Caransebeș (nodurile din sistemul concentraționar în care au fost închiși comuniștii) dispare cu desăvârșire din discursul postcomunist. Doftana, ipostaziată analogic drept "Bastilia românească" (Roller, 1952, p. 660), este substituită cu Pitești, locul macabrului experiment de "reeducare politică", la care se adaugă celelalte situri ale terorii comuniste - închisorile Gherla, Aiud, Sighet etc. Analogia dintre Doftana și Pitești, Galata și Gherla, Tg.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cuvinte. Introducerea unor astfel de formule metaforice în discursul științific este justificată nu doar pe criterii estetice, ci mai ales prin prisma faptului că reprezintă instrumente conceptuale utile în facilitarea înțelegerii unor aspecte complicate ale realității sociale prin raportarea lor analogică la aspecte familiare. Metaforele conceptuale, spre deosebire de metaforele stilistice, își justifică existența nu pe criterii estetice, ci ca unelte analitice mobilizate în scopul teoretizării realității socioumane. Memoria - atât ca facultate individuală cu care este înzestrată mintea umană, cât și ca practică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ideea multivocalității trecutului, a polyglossiei ireductibile a memoriei colective, în care, chiar dacă suprimate de memoria oficială, ecouri sporadice ale contra-memoriilor continuă să răzbată prin crăpăturile narativei dominante. În ciuda virtuților sale sugestive, metafora palimpsestului prezintă, inevitabil, și câteva dezavantaje. Aceste carențe analogice își au obârșia în însăși natura modelării metaforice, condamnată din capul locului la imperfecțiune. O "coerență metaforică" între fenomenul metaforizat și referentul său metaforic nu poate fi niciodată fără cusur. Aspirația perfecțiunii modelării metaforice este împiedicată de natura diferită a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
însăși natura modelării metaforice, condamnată din capul locului la imperfecțiune. O "coerență metaforică" între fenomenul metaforizat și referentul său metaforic nu poate fi niciodată fără cusur. Aspirația perfecțiunii modelării metaforice este împiedicată de natura diferită a fenomenelor puse în legătură analogică de procesul metaforizării. Chiar dacă între cele două fenomene există multiple puncte de contact, ele aparțin, în definitiv, altor sectoare ale realității. Această apartenență ontică specifică este cea care zădărnicește totalitatea modelării metaforice. Cazul palimpestului ca metaforă pentru memoria istorică românească
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ele aparțin, în definitiv, altor sectoare ale realității. Această apartenență ontică specifică este cea care zădărnicește totalitatea modelării metaforice. Cazul palimpestului ca metaforă pentru memoria istorică românească nu se poate sustrage de la necesitatea inexceptabilă a acestei legități. Una dintre carențele analogice ce afectează imaginea palimpsestului ca metaforă a memoriei istorice derivă din faptul că palimpsestul este asociat cu manuscrisul, fiind un produs al culturii chirografice. Pe când memoria istorică, fiind un produs al modernității, construcția sa culturală începând în cazul românesc de la
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
al metamorfozelor: "Acolo-n vale la pârâu, / Spală mândra dorul meu; / Tot îl spală și-l albește / Și-n izvor se limpezește, / Tot pe mine mă iubește."64 Apa descântată capătă valențe magice prin intermediul dialogului imaginar, construit pe baza paralelismului analogic: " Bună dimineața, apă curgătoare. / Mulțumesc, maică, frumoasă ca o floare. Tu ai spălat deal și vale / de mâl, de piatră și rugină, / Spală-mă și pe mine de uri, / de guri, / de urgie, / de mânie, / să rămân curat / și luminat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tata m-a huit. / Da de huit nici nu ne pasă, / C-am găsit fete frumoase. Fiți în lume cu dreptate, / La mulți ani cu sănătate!"125 Umanul este definit, adeseori, în raport cu elementele naturii, dar și cu timpul cosmic. Paralelismul analogic și comparația explicită pun în evidență interdependența plan uman plan cosmic: "Bună dimineața,an nou! Să trăiți, / Să-nfloriți / Ca merii, / Ca perii / În timpul primăverii. Să trăiți, / Să-nfloriți / Ca un măr, / Ca un păr, / Ca un fir / De trandafir
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
uman plan cosmic: "Bună dimineața,an nou! Să trăiți, / Să-nfloriți / Ca merii, / Ca perii / În timpul primăverii. Să trăiți, / Să-nfloriți / Ca un măr, / Ca un păr, / Ca un fir / De trandafir! / La anul și la mulți ani!"126 Transpunerea analogică a universalului în plan individual transfigurează umanul, integrându-l în plan cosmic. Această co participație a elementelor naturale la viața umană este pusă în evidență de interogațiile interne explicative: În pădurea-ntunecoasă / Toate crengile se lasă, / Se lasă pân la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și de mult dor, / Îs ca omul călător / Și nici n-am timp ca să mor; Ieși, mândruță, până-n prag, / Să vezi dorul cum mă poartă!"161 Refrenul, ca primum movens al spațiului textual, este reluat de comparațiile-ornament sau de paralelismul analogic care, prin intermediul conjuncției adresative ci, neagă "negația" unor trăiri: "Foaie verde ca lipanul / Tot suind la mândra dealul / Mi s-a despotcovit calul, / Dar nu-i vina calului, / Nici a potcovarului; / Ci-i vina mândruței mele, / C-a pus casa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plan cosmic: Cine-o făcut horile, / Aibă ochii ca florile, / Și fața ca zorile, / Că hora-i de stâmpărare, / La omu cu supărare, / Că și eu când mă supăr / Cu horile mă-stâmpăr!"181 Alternanța semantică om / codru și paralelismul analogic figurează un spațiu cosmic al devenirii umanului: Dă-i, doamne, și omului / Ce i-ai dat și codrului, / Codrului i-ai dat cărări / Și omului supărări, / Codrului i-ai dat crenguță / Și omului dă-i mândruță."182 Discursul dialogic, construit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe frunte-o poartă, / Cununița-i scuturată / Trebuie adăpată, / Tot cu apă de izvor / Stropită cu drag și dor, / Cununa-i de sânziene / Cu Ilene-Cosânzene, / Cununița grâului / Bucuria omului!"183 Metafora "omul-cosmos" este ilustrată cu ajutorul dialogului construit pe baza paralelismului analogic, anticipat de îmbinarea structurii narative cu elemente descriptive: " Acolo-n vale-n poieniță, / Doarme-o mândră copiliță, / Trece un voinic în grabă, / Mi-o sărută și-o întreabă: Ești fată sau măritată / Sau zână din cer picată, / Da sunt floarea-florilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
puțin noroc mi-a dat; / El l-a toți le-a dat cu carul / Numai mie cu paharul, / Nici acela n-o fost plin, / Jumătate cu venin."206 Relația de interdependență dintre ursită-soartă și firul vieții este ilustrată prin intermediul paralelismului analogic, alternanța afirmativ / negativ dând în vileag pulsiunile trăirilor: "Eu nu cânt, că știu cânta, / Ci-mi mai stâmpăr inima, / Mie și cui m-asculta! Că și eu când mă supăr, Cu cântecul m-astâmpăr! / Și nu cânt, că știu cânta
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]