7,050 matches
-
drept că multe dintre comparații trimit în chip firesc la scene de violență, de agresiune și de înfruntare, ilustrate îndeosebi de fiare puternice și crude. Dar câmpia aceea, închisă în imaginile și în timpul ei, răsuflă larg sub cer prin alte analogii, acelea cu libera viață a elementelor sau a muritorilor care îi dublează imaginea într-un joc secund dintr-un alt timp, în care Forța, aceeași, ia alte forme, analoage, dar neînsângerate. Dintr-o altă lume, unde zarva și vuietul luptei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
verii; iar din iarnă vine închipuirea căderii de fulgi deși: sunt pietrele pe care le aruncă aheii asupra troienilor, de pe zidul de apărare al taberei lor. Numai că, la fel ca de atâtea alte ori, imaginea se desprinde de pura analogie și se mărește nemăsurat, cuprinzând mult 56 mai mult: ninge întruna și greu într-o zi fără vânt și, așternându-se, zăpada năpădește munții înalți și câmpii, porturi și maluri; vrea să se aștearnă până și peste marea înspumată, o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
o transcend și o transfigurează. Nici un alt erou homeric nu este obiectul unui număr atât de mare de comparații. Sunt treizeci. 103 Dintre acestea, numai trei nu îl au în vedere pe Ahile ca războinic și, dintre acestea, două sunt analogii ale durerii lui pentru Patrocles. În prima, Ahile, care își ține mâinile pe pieptul prietenului și se tânguie în puterea nopții, visând răzbunare, este comparat cu un leu căruia i s-au luat puii și geme și îi caută prin
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
viață și de atâtea forme ale ei, pare să fi fost dintotdeauna magică prin esență și de aceea un loc predestinat de întrunire a unor spirite congenere. Pare a semăna cu pădurea din Visul unei nopți de vară, și sunt analogii destule. Citească însă cititorul cealaltă piesă și va vedea că insula e altceva, și nu numai pentru că aicea se trăiește absolutul unei singure iubiri. 160 În Furtuna, puținele date folclorice sunt neglijabile. În insula ei nu se petrece absolut nimic
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
unde albina bea, / Îmi fac culcuș în floarea de cicoare, / Iar în amurg, când prinde bufnița să strige, / Un liliac încalec și cu bucurie zbor. De-acum așa o să trăiesc, cu bucurie, / Cu bucurie pe sub florile ce-atârnă de pe ram.“ Analogiile cu poemul eminescian sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
and an Introduction to Their Influence, New York: Oxford University Press, 1993, p. 192. footnote>. Teologia catafatică este probabil cea mai frecventă formă de „discuție despre Dumnezeu”. Teologii Și filosofii sunt instruiți asupra modurilor de a vorbi despre Dumnezeu; metaforele Și analogiile sunt utilizate pentru a comunica diverse aspecte despre natura, voința, ființa, scopurile, forma Și dorințele lui Dumnezeu. Unii autori consideră unele analogii mai utile decât altele, iar călătoria teologică este una interesantă, care abundă în oportunități de a învăța modul
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
de „discuție despre Dumnezeu”. Teologii Și filosofii sunt instruiți asupra modurilor de a vorbi despre Dumnezeu; metaforele Și analogiile sunt utilizate pentru a comunica diverse aspecte despre natura, voința, ființa, scopurile, forma Și dorințele lui Dumnezeu. Unii autori consideră unele analogii mai utile decât altele, iar călătoria teologică este una interesantă, care abundă în oportunități de a învăța modul optim de experiere a lui Dumnezeu. Mișcarea catafatică este o mișcare a presupunerilor Și afirmațiilor. Denys Turner scrie următoarele despre teologia catafatică
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
după chipul lui Dumnezeu, străduința noastră de a recupera acel chip implică Și această egalitate radicală cu ceilalți, care se exprimă prin solidaritate crescută cu ceilalți. Conceptul ierarhiilor cerești Și pământești elaborat ulterior de Sfântul Dionisie Areopagitul nu posedă o analogie la Sfântul Grigorie, al cărui apofatism nu oferă nici o cunoaștere privilegiată (spre deosebire de Eunomie), nici un acces privilegiat la cunoaștere (spre deosebire de Sfântul Dionisie). Ci mai curând, abordarea Sfântului Grigorie oferă o corecție binevenită a concepțiilor existente privind cunoașterea, dar Și spiritualitatea, eclezialitatea
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
drept că multe dintre comparații trimit în chip firesc la scene de violență, de agresiune și de înfruntare, ilustrate îndeosebi de fiare puternice și crude. Dar câmpia aceea, închisă în imaginile și în timpul ei, răsuflă larg sub cer prin alte analogii, acelea cu libera viață a elementelor sau a muritorilor care îi dublează imaginea într-un joc secund dintr-un alt timp, în care Forța, aceeași, ia alte forme, analoage, dar neînsângerate. Dintr-o altă lume, unde zarva și vuietul luptei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
verii; iar din iarnă vine închipuirea căderii de fulgi deși: sunt pietrele pe care le aruncă aheii asupra troienilor, de pe zidul de apărare al taberei lor. Numai că, la fel ca de atâtea alte ori, imaginea se desprinde de pura analogie și se mărește nemăsurat, cuprinzând mult mai mult: ninge întruna și greu într-o zi fără vânt și, așternându-se, zăpada năpădește munții înalți și câmpii, porturi și maluri; vrea să se aștearnă până și peste marea înspumată, o stăvilesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
totodată o transcend și o transfigurează. Nici un alt erou homeric nu este obiectul unui număr atât de mare de comparații. Sunt treizeci. Dintre acestea, numai trei nu îl au în vedere pe Ahile ca războinic și, dintre acestea, două sunt analogii ale durerii lui pentru Patrocles. În prima, Ahile, care își ține mâinile pe pieptul prietenului și se tânguie în puterea nopții, visând răzbunare, este comparat cu un leu căruia i s-au luat puii și geme și îi caută prin
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
viață și de atâtea forme ale ei, pare să fi fost dintotdeauna magică prin esență și de aceea un loc predestinat de întrunire a unor spirite congenere. Pare a semăna cu pădurea din Visul unei nopți de vară, și sunt analogii destule. Citească însă cititorul cealaltă piesă și va vedea că insula e altceva, și nu numai pentru că aicea se trăiește absolutul unei singure iubiri. În Furtuna, puținele date folclorice sunt neglijabile. În insula ei nu se petrece absolut nimic grotesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
unde albina bea, / Îmi fac culcuș în floarea de cicoare, / Iar în amurg, când prinde bufnița să strige, / Un liliac încalec și cu bucurie zbor. De-acum așa o să trăiesc, cu bucurie, / Cu bucurie pe sub florile ce-atârnă de pe ram.“ Analogiile cu poemul eminescian sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Elveția, Marea Britanie. Un element important În regimul de aplicare a TVA, ca formă principală a impozitelor indirecte, rezidă În aplicarea scutirilor de taxa pe valoarea adăugată, care sunt reglementate expres prin legea instituitoare a TVA, nefiind admisă extinderea lor prin analogie. Toate celelalte operațiuni scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată prin alte acte normative se consideră scutite fără drept de deducere, În 255 situația În care actele normative nu prevăd În mod expres posibilitatea furnizorilor/prestatorilor de a exercita dreptul
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
amestecat în compusul hilemorfic. Pe aceeași linie, intelectul, fiind imaterial, vă per cepe universalele, nu individualele, în acord cu constituția lui imateriala. În ceea ce privește paradoxul materială imaterial într-unul și același lucru, el poate fi îndepărtat dacă înțelegem lucrurile printr-o analogie. Spre exemplu, un DVD care conține un film despre bufnite este un obiect material care conține anumite informații. Aceste informatii au un mod intențional de a fi (esse intenționale) pe DVD și există altfel decât în natură, adică au în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
există un agent care să nu fie conținut în gen, efectul sau va fi mai puțin asemănător cu forma agentului, dar nu astfel încât să participe la asemănarea formei agentului potrivit aceleiași rațiuni a speciei sau a genului, ci potrivit unei analogii, așa cum ființă însăși este comună tuturor. În acest fel, toate cele ce sunt [făcute] de Dumnezeu, deoarece sunt ființe, sunt asemenea Lui ca principiu prim și universal al întregii ființări. După cum putem observa, în funcție de felul în care o formă este
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
împartă sita în aceeași proporție (rațio) și în același mod; 2. asemănarea imperfecta, cănd formă este împa rtasita în aceeași proporție, dar nu în același mod; 3. asemănarea agenților univoci, agenții care sunt de același fel după specie, gen sau analogie, care poate avea trei cazuri posibile: 3.1. cand agentul și efectul aparțin aceleiași specii; 3.2. cand agentul și efectul nu aparțin aceleiași specii, dar aparțin aceluiași gen; 3.3. cand agentul și efectul nu aparțin nici aceleiași specii
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
agentul și efectul aparțin aceleiași specii; 3.2. cand agentul și efectul nu aparțin aceleiași specii, dar aparțin aceluiași gen; 3.3. cand agentul și efectul nu aparțin nici aceleiași specii, nici aceluiași gen, caz în care avem asemănare prin analogie. Voi oferi câte un exemplu pentru fiecare categorie de ase mânare în parte. Primul caz poate fi exemplificat prin două cești de cafea, la fel de aromate și la fel de cal de, făcute din același tip de cafea columbiana. Cele două cești vor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
este cel al soarelui, care generează lucruri asemănătoare lui, cum ar fi căldură (3. 2.). Atunci cand între agent și efect există și o diferență de specie, și una de gen, forma efectului va fi asemănătoare cu forma agentului doar prin analogie, cum se întâmplă cu ființă care este creată de Dumnezeu, principiu prim și universal al întregii ființări, cel în care ființă și esență sunt una (3.3.). În care dintre aceste cazuri putem vorbi despre asemănarea implicată în procesul cunoașterii
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în a reprezenta specia, dar nu în a reprezenta genul, [atunci] obiectul va fi cunoscut în acord cu rațiunea genului, nu cu rațiunea speciei. Dacă însă nu reușește să reprezinte nici macar genul, atunci va reprezenta [obiectul] doar în acord cu analogia. În acest caz, [obiectul] n-ar fi cunoscut prin rațiunea genului, cum se întâmplă când cunosc substanță prin asemănarea unui accident. În acest moment, ținând cont de cele specificate de Toma din Aquino în acest pasaj, ne putem întoarce la
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
reprezenta specia, însă nu în a reprezenta genul, obiectul va fi cunoscut în acord cu rațiunea genului [i. e. natură genului], nu cu rațiunea [i. e. natură] speciei. Dacă nu reușește să reprezinte nici macar genul, atunci va reprezenta doar în acord cu analogia [cu o asemănare care este analoga]. În acest caz, [obiectul] n-ar fi cunoscut prin rațiunea [i. e. natură] genului, cum se întâmplă când cunoaștem substanță prin asemănarea unui accident. Să încerc să clarific chestiunile subliniate în pasajul din limba latină
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
materialul necesar extragerii de către intelectul agent, la următorul nivel, cel al cunoașterii intelective, a esenței și a caracterului inteligibil al obiectelor. În locul unei reluări a primelor două răspunsuri, înainte de a relua răspunsul celei de-a treia întrebări, voi furniza o analogie care să ilustreze manieră în care funcționează simtu rile interne. După ce simțurile externe au perceput culoarea, forma, textura, dimensiunea, aroma, mirosul și gustul unui obiect extramental, simțul comun preia toate aceste informații, toate aceste forme accidentale care traduc călita tile
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Deși Asterix și Obelix au același conținut informațional în minte, nu dețin aceeași formă. Altfel spus, Asterix va avea în minte un anume conținut al cotletului individualizat de mă teria determinată a lui, pe când Obelix va avea un altul. Forțând analogia, Asterix va vedea în cotlet doar o sursă suficientă de mâncare, pe când Obelix va vedea o sursă minusculă de fericire, ca ci, după cum se știe, porțiile care satisfac apetitul lui Obelix întrec cu mult o simplă bucată de carne. Pentru
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
un agent care să nu fie conținut în gen, efectul sau va fi mai puțin asemănător cu forma agentului, dar nu astfel încât să participe la asema narea formei agentului potrivit aceleiași rațiuni a speciei sau a genului, ci potrivit unei analogii, așa cum ființă însăși este comună tuturor. În acest mod toate cele ce sunt [făcute] de Dumnezeu, deoa rece sunt ființe, sunt asemenea Lui ca principiu prim și universal al întregii ființări. După cum se poate observa, similitudo funcționează în acest context
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
coloratura teologica, făcând posibilă predicarea conceptului despre Dumnezeu. Conform lui Goris, între ultimele două etape ale formării conceptului a actualizarea intelectului posibil, respectiv formarea propriu-zisă a conceptului a și relația dintre Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul se poate stabili o analogie. La fel cum intelectul posibil, actualizat fiind de speciile inteligibile, formează conceptul, intelectul divin, fiind în act prin esență Lui, dă naștere Fiului. Mai mult, așa cum, prin intermediul înțelegerii conceptului, intelectul înțelege esență obiectelor extramentale, la fel, prin intermediul înte legerii de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]