9,542 matches
-
mulțumiți apelor, pământului, norilor și zilei care se naște de fiecare dată mai frumoasă și mai plină de speranță. Ne putem recrea prezentul, ne putem construi viitorul, dacă ne dorim și lucrăm zilnic. Ca în orice demers, reușita ține de antrenament, iar autostrada sufletului se clădește cu fiecare secundă în care muncim alături de Univers. Alexandra Lupu ne ajută, ne oferă recomandări calde și un sfat pe care ar trebui să-l repetăm zilnic - Ascultă-ți Sufletul și urmează-i chemarea! Maura
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
același timp nu ai încredere în tine, în potențialul tău, inconștient ești setat pe trăiri negative și rezultatele vor fi pe măsura gândurilor, a trăirilor tale. Pentru a avea rezultate notabile, în orice domeniu este nevoie de exercițiu zilnic. Prin antrenament, făcând acele exerciții în mod repetat, creierul își dezvoltă conexiuni neuronale noi responsabile cu deprinderea abilității respective, însă odată configurate ele trebuiesc menținute și acest lucru se face desigur prin antrenament. Oamenii de știință recomandă în acest sens o perioadă
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
în orice domeniu este nevoie de exercițiu zilnic. Prin antrenament, făcând acele exerciții în mod repetat, creierul își dezvoltă conexiuni neuronale noi responsabile cu deprinderea abilității respective, însă odată configurate ele trebuiesc menținute și acest lucru se face desigur prin antrenament. Oamenii de știință recomandă în acest sens o perioadă de 29 de zile perioadă necesară pentru formarea acestor căi neuronale noi. Practic putem vorbi de o reconfigurare a subconștientului, deoarece subconștientul este sediul tuturor credințelor, obiceiurilor, transformărilor. Iar pentru ca subconștientul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
cărămizie, părul năclăit devenise cenușiu. ― Cum merge? întrebă Ionescu ridicîndu-se. ― Greu, dar până la urmă îi dăm de capăt. Aruncă o privire spre bătrîni: Aici? ― Liniște. ― Perfect. Du-te! Peste o oră îl schimb pe cretin. ― Se descurcă? Scarlat rânji. ― Are antrenament. ― Și fluturele? I-a simțit adierea? ― O s-o simtă, n-are încotro. Își umezi buzele arse: Aș bea ceva tare, dar bănuiesc că ăștia n-au decât ceai de mușețel. Melania Lupu se aplecă vioaie și scoase din poșetă o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oferă multe ajutoare pentru a înfrunta experiențele de nedreptate și sentimentele de invidie. Dar cine se folosește de aceste ajutoare? Tinerii nu pot înțelege niciodată că invidia este un păcat, iar păcatul îmbolnăvește totodată și pe păcătos de la bun început. Antrenamentul împotriva avidității se numește asceză În zilele noastre, asceză înseamnă nu numai a ține post, a renunța voluntar la substanțele care dau dependență etc; înseamnă și a-ți îngădui timp și a-ți lăsa timp pentru cei din jur. Asceză
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
inițiativă. Dar acesta n-ar fi decât un truc. Și există o limită a rezistenței în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici. Dureri de cap, proastă dispoziție, ghinion, fleacuri. Nu. Destinul e un sac de antrenament pentru atâția lași și neputincioși, m-ar lăsa și pe mine în marea lui nepăsare să-l insult, dând vina pe el și pe fleacuri, dar nu vreau să profit de asta. Prefer să spun că eu însumi am transformat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ore fixe cu o carte pe care o savurez ca în anii tinereții, cu deosebirea că acum am mai mult timp disponibil să gândesc și să acționez corespunzător. Pentru mine cititul și chiar scrisul e un exercițiu zilnic, aidoma unui antrenament pe care-l face un sportiv ca să fie în formă. Da! Cititul și scrisul e un antrenament zilnic, cu program ordonat. Nu că eu aș vrea să fac acest lucru - urmărind un scop anume - ci din pură obișnuință mă scol
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am mai mult timp disponibil să gândesc și să acționez corespunzător. Pentru mine cititul și chiar scrisul e un exercițiu zilnic, aidoma unui antrenament pe care-l face un sportiv ca să fie în formă. Da! Cititul și scrisul e un antrenament zilnic, cu program ordonat. Nu că eu aș vrea să fac acest lucru - urmărind un scop anume - ci din pură obișnuință mă scol la ore matinale și mă odihnesc la ore rezonabile, pentru a mă putea păstra proaspăt ca fizic
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ar fi la fel de inspirată. Și asta îi aduce împreună, ambele părți sunt disperate să continue negocierile. Voi, mediatorii, numiți asta „proiect comun“, nu? Ceva de genul ăsta. Chiar îi unește împotriva unui dușman comun: voi. Genial. —Ai tras cu urechea. —Antrenamentul, ce pot să zic? —Ticălosule. — Îmi place cum pronunți. Ticălllllosule. Accentul tău are ceva sexy. — Ieși afară. Deși văd că nu prea îți mai exploatezi latura sexy. Nu-ți mai lași părul peste ochi. Aici e mâna lui Edward, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
artileriei și a infanteriei, fiind educați de mici pentru a deveni războinici, el a fost educat pentru a se alătura unei armate de avocați, contabili și doctori. A venit în Israel la douăzeci și cinci de ani, la timp pentru a face antrenamentul de bază de trei luni, dar era prea târziu. Nu va avea niciodată parte de cunoștințele militare care reprezentau un procent atât de mare din cultura acestei societăți. Nu ar fi recunoscut niciodată asta în mod public, dar cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
onoare pentru faptul că ați zburat o sută de ore cu ei. Domnul Gonzalez își deschise biroul și îi dădu corespondența. Mai este o broșură de la un hotel din Miami. — Ai face bine să începi să-mi faci rezervările pentru antrenamentele de primăvară. Ți-am dat itinerarul meu pentru taberele de antrenament, nu-i așa? — Da, domnule. Și să nu uit, am câteva scrisori pe care vă rog să le semnați. A trebuit să le scriu celor de la Confecții Abelman. Mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ei. Domnul Gonzalez își deschise biroul și îi dădu corespondența. Mai este o broșură de la un hotel din Miami. — Ai face bine să începi să-mi faci rezervările pentru antrenamentele de primăvară. Ți-am dat itinerarul meu pentru taberele de antrenament, nu-i așa? — Da, domnule. Și să nu uit, am câteva scrisori pe care vă rog să le semnați. A trebuit să le scriu celor de la Confecții Abelman. Mereu avem încurcături cu ei. — Sunt informat. Ce mai vor acum escrocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îi făcuse rezervările pentru Florida și Arizona. Dar la Conacul lui Levy părea să se sărbătorească din nou Crăciunul, iar domnul Levy gândea că ceea ce se petrecea acum acolo ar fi putut fi amânat până la plecarea lui în taberele de antrenament. Doamna Levy o întinsese pe domnișoara Trixie pe canapeaua lui favorită, cea acoperită cu nylon galben și o ungea pe bătrână cu cremă pe față. Din când în când domnișoara Trixie scotea limba și gusta puțină cremă de pe buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doamna Levy. Nu ții bani aici, nu-i așa? — Eu cred că domnul Zalatimo-i cinstit, șopti domnul Gonzalez. Are doar probleme cu alfabetul. Și înmână domnului Levy un teanc de scrisori. Sunt mai mult confirmări pentru rezervările la hotel pe timpul antrenamentului de primăvară. Și aici este o scrisoare de la Abelman adresată dumneavoastră, nu firmei. E scris „personal“ pe ea, deci ar fi mai bine să o deschideți. A sosit de câteva zile. — Ce mai vrea și pisălogul ăsta? spuse supărat domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Henry. — Hai să ne plimbăm puțin, spuse Rovak. Henry își consultă hârtia. — O caut pe femela F-402. Nu, spuse Rovak. Îl cauți pe puiul femelei F-402. Pe aici. Porniră pe un coridor lateral. Acesta ducea într-o sală mică de antrenament, care era folosită pentru experimente de educație scurte, cu animale. Îl țineți aici? — Trebuie. Vei vedea. Intrară în sala de antrenament. La prima privire, semăna cu o cameră de joacă dintr-o grădiniță, cu jucării în culori vii împrăștiate peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cauți pe puiul femelei F-402. Pe aici. Porniră pe un coridor lateral. Acesta ducea într-o sală mică de antrenament, care era folosită pentru experimente de educație scurte, cu animale. Îl țineți aici? — Trebuie. Vei vedea. Intrară în sala de antrenament. La prima privire, semăna cu o cameră de joacă dintr-o grădiniță, cu jucării în culori vii împrăștiate peste tot și un covor albastru pe podea. Un vizitator obișnuit poate nici n-ar fi observat că jucăriile erau făcute dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să se obișnuiască să-l vadă pe monitoare. Rovak plecă acasă la patru, oprindu-se în drum ca să-și ia la revedere. Veterinarii și paznicii se schimbau la șase. La cinci și jumătate după-amiaza, Henry se întoarse în sala de antrenament și se duse direct la ușa lui Dave. Descuie cușca. — Bună, mamă, spuse Dave. — Bună, Dave. Ți-ar plăcea să faci o călătorie? — Da, zise Dave. — OK. Să faci exact ce îți spun eu. Cercetătorii se plimbau deseori cu cimpanzeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Bună, Dave. Ți-ar plăcea să faci o călătorie? — Da, zise Dave. — OK. Să faci exact ce îți spun eu. Cercetătorii se plimbau deseori cu cimpanzeii mai blânzi, uneori ținându-i de mână. Henry merse cu Dave pe coridorul de antrenament, deplasându-se cu un pas calm și ignorând camerele video. Cotiră pe coridorul principal și se îndreptară spre ușa de ieșire. Își trecu cardul de acces prin fanta ușii interioare, îl lăsă pe Dave să treacă și deschise ușa exterioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cuiva. Pe atâta soare, la ora prânzului, nu e probabil. Primele cincizeci de păpuși care au ieșit din cuptor au fost eschimoșii, care erau cei mai la îndemână, imediat la intrare. O fericită întâmplare, în imediata opinie a Martei, pentru antrenament n-ar fi putut începe mai bine, sunt ușor de vopsit, mai ușor decât ei nu sunt decât infirmierele, îmbrăcate în alb. Când statuetele s-au răcit complet, le-au transportat pe planșetele de uscare, unde Cipriano Algor, înarmat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
înregistrat la timpul potrivit, că locul ăsta, casa unde trăiesc acum, are darul malign de a-i face pe oameni să tacă. Cu toate acestea, creierului lui Cipriano Algor, care a trebuit să dea la o parte, din lipsa unui antrenament suficient, recursul la telekinezie, îi este indispensabilă o anumită informație fără de care planul incursiunii nocturne se va duce pur și simplu pe apa sâmbetei. De aceea lansează întrebarea, în timp ce, ca și cum ar fi distrat, învârte cu lingura restul de cafea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
inițiativă. Dar acesta n-ar fi decât un truc. Și există o limită a rezistenței în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici. Dureri de cap, proastă dispoziție, ghinion, fleacuri. Nu. Destinul e un sac de antrenament pentru atâția lași și neputincioși, m-ar lăsa și pe mine în marea lui nepăsare să-l insult, dând vina pe el și pe fleacuri, dar nu vreau să profit de asta. Prefer să spun că eu însumi am transformat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stare să mă târăști la tribunalul de la Haga, sub acuzația de tratament crud și inuman. Cum te simți? Se așeză la capul patului - patul lui, își dădu seama, șocată. — Nu știu sigur. Pari foarte priceput în domeniu. — Am ani de antrenament. Era atât de bine dispus, încât îi venea să-l omoare. — Jack ă Un gând cu adevărat îngrozitor îi răsări în minte, făcând-o aproape să-și verse ceaiul. Da? — Azi-noapte, noi doi, n-am, ăăăă? se opri, cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sărituri, bară. De ce? Ideea e că n-am ales-o eu, am fost nu constrâns, n-avea cine să stea cu mine și mama a hotărât să mă dea la gimnastică. Plecam dimineața și veneam seara, aveam și școală, și antrenament. Scăpa mama de grijă, eram supravegheat, cum ar veni. Gimnastică? Nu știu, asta i-a plăcut mamei, poate și pentru faptul că și ea a vrut să facă gimnastică, nu știu care a fost ideea. Ce aparat? Calul cu mânere. În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
picior în sus, unul în față, unul în spate, depinde de exerciții. Nu știu cum să vă spun să înțelegeți, este o chestie și de instinct, când te sui pe aparatul respectiv și ți s-a explicat ce trebuie să faci, la antrenament reușești să-ți coordonezi toate mișcările, să nu cazi, să faci exercițiul corect - lucruri care țin de echilibru. Cel mai greu e la inele. Bară, sol, paralele, nu sunt probleme, dar la cal consider eu că este cel mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
anumite materii - făceam doar română, matematică, istorie, geografie și cam atât la vârsta aia. Educația fizică, muzica, atelier - nu. Foarte multe materii nu făceam, chiuleam cu legitimație, ca să zic așa. Și la doișpe mergeam la Clubul Steaua, luam prânzul, începeam antrenamentul propriu-zis, până la patru, cinci. Mi-a prins bine, ținând cont de evenimentele de după gimnastică. Am trecut la anturaj. După ce am terminat gimnastica, m-am despărțit de gașcă. A început să ne bată, vrei performanță, ia-ți altul, eu atâta pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]