16,557 matches
-
Poezia lui Sorescu [...] este o vlăstărie frumoasă, în care dorm cuiburi de cuci”; „poezia lui Păunescu nu este numai flora - alpină, ci și zarea scursă în bobul de grâu; are ceva din măreția cerbului carpatin, dar și tremurul păpădiei; e apartenența poetului la istorie, dar și vocea sa de copil; e credință, orație, vin și imposibilă nuntă”), părți de jurnal (Fantasme cu mirese zburând) și un album cu fotografii personale (Țechinii amintirilor). SCRIERI: Sora mea, înserarea, Craiova, 1984; Fiecare cu steaua
PREDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289003_a_290332]
-
ale unei epoci”. Ce periodizare propune P. se poate vedea din introducerea la lucrarea în franceză despre luminismul românesc. El nu ia în calcul literatura veche, care ar fi lipsită de originalitate, dată fiind puternica influență slavonă și grecească debitoare apartenenței noastre ortodoxe. În consecință, ceea ce îl interesează este procesul modern de emancipare, început în chip major și decisiv cu epoca Luminilor (1779-1829). Aceasta e urmată de etapele 1829-1840 (luminism și romantism), 1840-1867 (romantism „în teorie”) și 1867-1893 (Junimea). În viziunea
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
urmată de etapele 1829-1840 (luminism și romantism), 1840-1867 (romantism „în teorie”) și 1867-1893 (Junimea). În viziunea exegetului evoluția literaturii române moderne e totuna cu istoria eliberării de ceea ce îi era străin și a regăsirii de sine, mai întâi prin conștientizarea apartenenței latine și europene și apoi, prin romantism, a identității naționale în context universal. Mai general, savantul afirmase că „privită din punct de vedere cultural, istoria poporului român este, pentru o durată de secole, istoria eliberării sale spirituale”. Cum ar fi
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
în 1924. Textul e compus cu acribie, nu e doar o înșiruire de scânteietoare impresii de lectură, ci, fără să evite paradoxul (care va fi una din marile plăceri ale eseistului), analizează în profunzime opera lui Congreve, argumentându-i convingător apartenența la poetica Restaurației. În general, în spiritul școlii lui Cazamian, dar și al aceleia a lui Densusianu, tânărul anglist consideră că nici o informație de bibliotecă sau de arhivă nu trebuie lăsată deoparte, că istoria literară înseamnă, mai presus de orice
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
de sus”, dar nu și colaborarea scriitorilor. Unii scriitori au aderat în speranța că vor fi promovate valorile etnice și etice în artă și literatură, continuându-se astfel reformele culturale și sociale din mediul rural. Alții au avut motivații conjuncturale, apartenența la Front fiind o condiție indispensabilă pentru promovarea socială, mai ales după ce fuseseră răsplătiți cu premii de excelență din partea Fundației pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”. Imediat după 1944 unii dintre aceștia vor intra în primele rânduri ale Partidului
MUNCA SI VOIE BUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288278_a_289607]
-
Nerval, ambii situați într-o rețea literară specific romantică. Raportarea la context și la avantext constituie unul din principiile studiului, în tentativa de a afla punctele comune între biografiile, mediile culturale frecventate de cei doi și operele lor. Paralela respectă apartenența scrierilor la genurile tradiționale (proză, poezie, dramaturgie), ca și la speciile corespunzătoare. În interiorul fiecărei diviziuni sunt discutate metodic motivele și procedeele retorice folosite. Se urmărește, în principal, motivul visului și se afirmă că la cei doi ar putea fi aflată
MURESANU IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
D.R.Popescu, Marcel Mureșeanu, TR, 1969, 47; Mircea Braga, „Scrisori către prieteni”, TR, 1978, 10; Mircea Braga, În sepia..., TR, 1984, 2; Ruxandra Cesereanu, „Amurgul furtunilor”, ST, 1984, 4; Mihail Iordache, Între Hermes și Ananke, CL, 1988, 11; Mircea Popa, Apartenența la timp, TR, 1989, 10; Ion Cristofor, Un citadin ironic, TR, 1992, 6; Ulici, Lit. rom., I, 285-286; Rachieru, Poeți Bucovina, 284-292; Cornel Munteanu, „Călător prin insomnii”, PSS, 1997, iunie; Victor Cubleșan, „Capriciile Săgetătorului”, ST, 1998, 7-8; Poantă, Dicț. poeți
MURESEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288312_a_289641]
-
hitleriste, ziarul sprijină acțiunile de solidaritate cu țările învecinate, Polonia și Cehoslovacia, discută despre problemele satului, despre constituirea unei clase mijlocii românești, afirmă latinitatea poporului român prin articole istorice, în timp ce articolele de morală și etică socială încearcă să mobilizeze conștiința apartenenței individului la societate. Deși organ al Partidului Național Liberal, N.r. impune și o politică temeinic elaborată în domeniul culturii. Colectivul redacției culturale strânge tineri care își fac ucenicia aici, înainte de a se grupa în jurul revistei culturale „Symposion” în toamna anului
NAŢIUNEA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288364_a_289693]
-
, publicație apărută la București în 1904 (două numere). „Revistă de poezie de orientare modernistă”, P. se află sub o conducere al cărei delegat este Donar Munteanu. Se anunță reapariția „Literatorului”, marcându-se astfel și apartenența celor prezenți în paginile P. la grupul din jurul lui Al. Macedonski. Colaborează N. Țincu, Mircea Demetriade, Cincinat Pavelescu, Al. Macedonski (Epigraf, Inscripție pe un orologiu, Oh, suflete orb), Al. T. Stamatiad (sub pseudonimul Alexandru Adrian), Iuliu Cezar Săvescu, D. Karnabatt
PLEIADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288848_a_290177]
-
unui german, Peter Gast, i se transplantează memoria altuia, Anton Adam, aflat pe patul de moarte. Concomitent i se fac și unele retușuri de chirurgie estetică. Trimis în orașul lui din Bavaria, nu e recunoscut de familie, oricâte dovezi de apartenență încearcă să dea mamei, logodnicei și celorlalți. Numai un nebun al locului îl recunoaște. Personajul este de fapt un criminal hitlerist ascuns de medici sub o nouă înfățișare și sub o altă identitate. Trecând din fantastic în real, textul se
PLAMADEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
poezie discursiv-rațională, în care privirea unui eu distanțat de lume topografiază harnic, dând naștere unor texte plasticizante și mimetice. În acest peisaj structural Eminescu marchează momentul decisiv al cristalizării unei poetici vizionare, așezată sub semnul privirii lăuntrice. Strict tehnic, proba apartenenței poetului la această paradigmă este recursul la metafora revelatoare, transferată în acest scop din regimul pur retoric într-un plan fundamental, ontologic și gnoseologic. Poetica vizionară eminesciană - demonstrează P. - iradiază dincolo de limitele veacului său, prelungindu-și influența până la Ion Barbu
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
de construcție a imaginarului din ultimele culegeri de versuri publicate de P. Diferența este că, în cazul lui Eugen Ionescu, se accentuează nu izomorfismul biografico-religios, ci, prin aplicarea unei grile psihanalitice, acela dintre revolta împotriva fantasmei paterne și complexul propriei apartenențe etnice, resimțită ca factor inhibitiv și autoritar. Angajată într-un pariu metodologic în aparență perdant, altă lucrare, Filosofia lui Caragiale (2003), reușește să reconstituie din cioburile diseminate ale concepției dramaturgului un puzzle coerent și plauzibil. P. a îngrijit numeroase ediții
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
în fond, dar nu mai puțin atașantă, a falsității și nocivității unei credințe inoculate în școala primară, după care succesul în viață este asigurat de cinste și corectitudine. Tezismul e contrazis de faptul că eroul, Traian Mirea, ajunge să conștientizeze apartenența sa la o categorie rară, a indivizilor „anormali”, făcuți dintr-un „material ce nu rezistă la o rectificare”, la o adaptare la realitate, atunci când iluziile copilăriei și ale adolescenței sunt spulberate. Dar anormalitatea personajului nu este susținută decât de finalul
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
universală, în Antichitate și Renaștere, ghidat de intuiții sigure, bun gust și rafinament. În demersul său, întotdeauna un discurs îndrăgostit, se conturează lucruri scoase din încatenarea lor temporală și spațială, pentru a fi așezate într-o simultaneitate justificată originar, prin apartenența lor la tărâmul artei. Aflat la interferența mai multor școli literare, scriitorul a fost văzut deseori ca o efigie, ca „personalitatea-tip secolul al XIX-lea” (Vladimir Streinu), tocmai prin conjuncția unor orientări altfel dispuse succesiv și divergent. O. se
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
o societate de tip capitalist, poziția socială este determinată în primul rând de mijloacele economice de care dispune respectiva persoană; într-o altă societate, ea ar putea fi determinată primar de alte criterii, ca poziția într-un sistem de rudenie, apartenența la o clasă sau poziția deținută în aparatul politico-administrativ. Pentru a identifica variabilele contextuale este necesar să punem în evidență posibilele acțiuni ale diferitelor componente ale unei anumite realități asupra variabilelor cauzale abstracte. Toate exemplele invocate aici scot în evidență
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și nevoi derivate - producție, organizarea activităților colective, elaborarea și asigurarea respectării regulilor de acțiune, transmiterea zestrei culturale. Abraham Maslow (1968) este autorul unei celebre clasificări a necesităților ființei umane. El distinge cinci mari categorii de necesități: subzistență, securitate, dragoste și apartenență, statut social și stimă și, în fine, autoactualizare. Alfred R. Radcliffe-Brown (1965), în polemica sa cu Malinowski, propune o înțelegere de tip particularist a cerințelor funcționale. Însuși termenul de necesitate (nevoie) prezintă în opinia sa dezavantajul de a postula entități
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
colectivității de delincvenții potențiali. Ea are însă și consecințe funcționale laterale, unele dintre ele disfuncționale: generarea unei culturi a delincvenței (deținuții învață unii de la alții tehnici eficace de delincvență), se încheagă un sistem socialdelincvent (relații interpersonale, organizare, constituirea sentimentului de apartenență la grupul delincvent, încurajarea reciprocă, se pun bazele diferitelor asocieri criminale); în plus, faptul de a fi deținut reprezintă o barieră importantă în calea reintegrării sociale; influențe negative asupra familiei și a integrării copiilor. Se întâmplă adesea ca unele funcții
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate „vedea”. Este, de asemenea, cazul sistemului de „control social”, al sistemului „educativ” etc. Procedura delimitării funcționale a sistemelor este așadar următoarea: se pornește de la o cerință funcțională/funcție și se determină totalitatea elementelor care contribuie la realizarea acesteia. Problema apartenenței multiple. Schema funcțională postulează faptul că orice fenomen social reprezintă un element al unui sistem, trebuind să fie analizat, în consecință, în perspectiva funcționării acestuia. Totodată, el poate însă aparține și altor sisteme sau, întrucât afectează funcționarea acestora, va fi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aproape fără excepție, un punct de intersecție între mai multe sisteme. Pentru a putea fi complet înțeles, el trebuie privit ca element component al unei mulțimi de sisteme. Se poate formula în legătură cu această proprietate un principiu al analizei funcționale: principiul apartenenței multiple și, complementar, principiul pluralității perspectivelor funcționale. Integrarea unui fenomen oarecare presupune așadar, în mod necesar, analiza interacțiunii dintre sisteme. Explicațiile funcționale din perspective diferite ale aceluiași fenomen nu vor fi, în consecință,exclusive, ci complementare. O explicație funcțională completă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vieții individuale, un mijloc de compensație și împăcare resemnată cu dificultățile vieții, de reducere a incertitudinii și anxietății. Principiul pluralității perspectivelor implică o distincție extrem de utilă între analiza funcțională parțială, care scoate în evidență consecințele pentru un fenomen social ale apartenenței acestuia la un anumit sistem, și analiza funcțională globală, care consideră apartenența simultană multiplă a unui fenomen social, modelarea lui într-un spațiu funcțional complex. Principiul pluralității perspectivelor nu trebuie însă interpretat într-o manieră relativistă, nestructurată. În funcție de particularitățile contextului
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de reducere a incertitudinii și anxietății. Principiul pluralității perspectivelor implică o distincție extrem de utilă între analiza funcțională parțială, care scoate în evidență consecințele pentru un fenomen social ale apartenenței acestuia la un anumit sistem, și analiza funcțională globală, care consideră apartenența simultană multiplă a unui fenomen social, modelarea lui într-un spațiu funcțional complex. Principiul pluralității perspectivelor nu trebuie însă interpretat într-o manieră relativistă, nestructurată. În funcție de particularitățile contextului social, apartenența la un anumit sistem poate fi mai pregnantă în raport cu apartenența
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la un anumit sistem, și analiza funcțională globală, care consideră apartenența simultană multiplă a unui fenomen social, modelarea lui într-un spațiu funcțional complex. Principiul pluralității perspectivelor nu trebuie însă interpretat într-o manieră relativistă, nestructurată. În funcție de particularitățile contextului social, apartenența la un anumit sistem poate fi mai pregnantă în raport cu apartenența la celelalte. Privilegierea unei anumite perspective funcționale trebuie justificată. Cazul religiei citat mai înainte este clar din acest punct de vedere. Într-o anumită conjunctură istorică, religia poate să se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
apartenența simultană multiplă a unui fenomen social, modelarea lui într-un spațiu funcțional complex. Principiul pluralității perspectivelor nu trebuie însă interpretat într-o manieră relativistă, nestructurată. În funcție de particularitățile contextului social, apartenența la un anumit sistem poate fi mai pregnantă în raport cu apartenența la celelalte. Privilegierea unei anumite perspective funcționale trebuie justificată. Cazul religiei citat mai înainte este clar din acest punct de vedere. Într-o anumită conjunctură istorică, religia poate să se orienteze în mod prioritar spre funcția de asigurare a solidarității
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai înainte, cinci clase de necesități care pun în mișcare (motivează) comportamentul. Aceste clase de necesități nu sunt egale ca importanță pentru ființa umană, ci formează o ierarhie: necesitățile de subzistență sunt cele mai importante, urmate de cele de securitate, apartenență și dragoste, stimă și statut social și, în fine, autoactualizare. Teza centrală a teoriei sale este următoarea: manifeste vor fi necesitățile din prima clasă de necesități nesatisfăcute a ierarhiei; necesitățile din clasele superioare, chiar nesatisfăcute, vor fi latente; pe măsură ce necesitățile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale, drept criteriu al distribuirii inegale a resurselor. Conflictele etnice sunt deci expresia conflictelor sociale. Discriminările și diferențierile etnice sunt în fapt discriminări social-economice. Este ceea ce unii desemnează prin metafora „colonialismul intern”. Distincțiile de culoare, de tradiție, de religie, de apartenență etnică devin instrumente comode ale discriminării social-economice, acolo unde structural există grupuri discriminate. Conflictele etnice nu au deci o logică proprie, ci dinamica lor trebuie dedusă dintr-un nivel structural mai profund: conflictele social-economice. Factorii structurali. Adesea în explicațiile sociologice
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]