6,861 matches
-
Hilton, Peter Neagoe ș.a. Fără experiență și fără larg suflu epic, G. alipește în „romanul” Oameni din Ardeal câteva nuvele, ele însele nerotunjite. Povestea de iubire dintre doi tineri de etnii diferite este abandonată pe parcurs, iar aceea a intelectualului ardelean ce-și asumă o datorie față de conaționalii asupriți este abia schițată. Mai închegată este înfățișarea unui episod electoral, cu scene de un real dramatism, cu un personaj colectiv bine prins și câteva individualități notabile (preotul Mezdreanu, Mihoală). Unele dintre prozele
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
Paris), între 1908 și 1914 urmând cursuri de drept, sociologie și economie politică. În această perioadă își începe și activitatea de gazetar (la „Tribuna” și „Românul” din Arad, la „Luceafărul”, „Cosinzeana” ș.a.), implicându-se deschis și energic în lupta românilor ardeleni. Chemat de la Paris în 1914 pentru a redacta ziarul „Românul”, G. e surprins de începutul războiului în Transilvania și mobilizat în armata austro-ungară. Trimis să lupte pe frontul rusesc, este rănit, făcut prizonier și dus în Siberia, de unde scapă prin
GOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
1669 va fi rector al Colegiului din Orăștie. Reîntors la Aiud, cultivă prietenia cu Francisc Páriz Pápai, mai târziu lexicograf și doctor în medicină la Basel. H. se simte atras, în acea perioadă, de puritanismul englez și este printre primii ardeleni care învață limba engleză. Participă la disputele ideologice din cadrul colegiului aiudean, adoptând înnoirile raționaliste, carteziene. Poziția afirmată nu rămâne fără consecințe, căci în 1674 este nevoit să se refugieze la Sibiu, unde avea legături cu sașii luterani. La 31 de
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
de ani H. face gestul definitiv al redactării testamentului, în limba română, cu gândul de a părăsi Transilvania. Va fi apoi student în Țările de Jos, urmând dreptul la Leiden, din 1679. Mai târziu, în 1694, este descoperit de emigranți ardeleni (și de Mihail Bethlen, fiul cancelarului Transilvaniei) la Londra, unde activa în cadrul Foreign Office-ului pentru chestiuni orientale. Ultima oară, scrisul lui H. apare în 1712, pe un Tatăl nostru în latinește și ungurește, păstrat într-un manuscris la British Museum
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
Iosif Goga, mai întâi învățător, apoi preot în Rășinari (strămoșii paterni, de origine macedoneană, se stabiliseră în secolul al XVIII-lea în Crăciunelu de Sus). Mama poetului era nepoata preotului Ion Bratu, la care trăsese adolescentul Eminescu în periplul său ardelean. Ambii părinți aveau unele înzestrări literare, mama semnând chiar versuri în revista „Familia”. G. urmează școala primară la Rășinari și liceul unguresc la Sibiu (1890-1899), ultima clasă făcând-o la liceul românesc din Brașov, unde a fost nevoit să se
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
lumii lor mă smulge / Și cu povața ta-nțeleaptă, / În veci spre cei rămași în urmă, / Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.” Născut în mijlocul plugarilor, al clăcașilor, poetul s-a afirmat dintru început ca un inspirat cântăreț al lor, al satului ardelean, supus robiei naționale și sociale. Prin cel mai bun volum al său, acela de debut, asimilând influențe ale înaintașilor (G. Coșbuc, St. O. Iosif), dar mai ales înrâurirea lui Eminescu, G. e în substanță un romantic, ce nu va rămâne
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
HODOȘ, Enea (31.XII.1858, Roșia Montană, j. Alba - 25.VII.1945, Sibiu), prozator, istoric literar și folclorist. Component al unei „dinastii de cărturari ardeleni de rasă” (I. Breazu), din care mai făceau parte Nerva Hodoș și Alexandru Hodoș (Ion Gorun), frații săi, H. provenea dintr-o familie cu vechi tradiții patriotice și cărturărești; tatăl, Iosif Hodoș, membru fondator al Societății Academice Române, fusese unul
HODOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287438_a_288767]
-
1848). Membru în Asociația Literară a României (1845), L. a participat direct și cu un rol de frunte la mișcarea revoluționară de la 1848, îndeosebi în Transilvania, unde a fost unul dintre conducători. S-a implicat în redactarea programului revoluționarilor români ardeleni, pe care l-a citit el însuși la adunarea de la Blaj, și a făcut parte din delegația care a prezentat revendicările românilor în fața împăratului Franz Joseph. După înfrângerea revoluției rămâne la Viena, unde își continuă cercetările istorice și filologice până în
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
asupra lui Omer, Esiod și Erodot, Literatura latină, Ovidiu, Scepticismul la greci, Poezia dramatică la greci, Poezia lirică la greci, Poezia bucolică, satira și epigrama). În domeniul istoriei naționale și al filologiei, contribuția sa este însă remarcabilă. În tradiția Școlii Ardelene, al cărei continuator se considera (este editor al cronicii lui Gh. Șincai, 1853-1854), a inaugurat, alături de M. Kogălniceanu și N. Bălcescu, studiul sistematic al istoriei naționale, văzută, în concepția lui latinistă, ca o continuare a istoriei romanilor. Aceeași perspectivă domină
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
limbii germane) și, se pare, la Blaj. Prin 1827 este trimis la Buda pentru studii de istorie; el este însă atras de „arta zugrăvitului” și i se dedică. În mediul intelectualilor români din capitala Ungariei, unde spiritul creat de Școala Ardeleană era viu, se formează ca pictor istoric, interesat de trecutul neamului. În revista lui Zaharia Carcalechi, „Bibliotecă românească”, el face să apară primele portrete - litografiate - ale domnitorilor Țării Românești și ai Moldovei, publică, în traducere, un fragment din Istoria romanilor
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
Die Kreutzfahrer, a izbutit o versiune corectă. Traduceri: Aug. von Kotzebue, Cruciații, Craiova, 1839. Repere bibliografice: O.G.L. [Octav George Lecca], Familia Lecca, București, 1897; Barbu Theodorescu, Constantin Lecca, București, 1938; Jack Brutaru, C. Lecca, București, 1956; Petru Comarnescu, Pictori ardeleni animatori ai culturii secolului XIX, TR, 1959, 10; Cornea, Originile, 444, 448, 454, 487; Paul Rezeanu, Pictorul C. Lecca la Craiova, R, 1974, 3; Nicolae Andrei, Anii de lumină. Istoria Liceului „N. Bălcescu” din Craiova, Craiova, 1976, 307-320; Dicț. lit.
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
după care a redactat cursuri de filosofie, logică și metafizică, pierdute însă. Ideile lui se reflectă cel mai bine în discursuri. Cuvânt al lui G. Lazăr, la înscăunarea mitropolitului Dionisie (1819) pleacă de la o antiteză, în tradiția oratorică a Școlii Ardelene, între gloria strămoșilor romani și decăderea prezentului, făcând apel la emanciparea națională a românilor. Pentru redeșteptare este nevoie de „duh românesc” și de „braț voinicesc”. Mai interesant, discursul dedicat domnitorului Grigore Dimitrie Ghica la 30 iulie 1822 dezvoltă într-un
LAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287757_a_289086]
-
Nichita, cu proză - N.N. Beldiceanu, Al. Lascarov-Moldovanu, Ștefania Zottoviceanu ș.a. Sunt publicate sau reproduse multe contribuții critice și de istorie literară: E. Lovinescu (Cornelius Tacitus, Judecata lui Tacit asupra împăraților, C. Hogaș, Mihail Dragomirescu, Matei Cantacuzino), Th. D. Speranția (Școala Ardeleană și curentul latinist), Aurel C. Vasiliu (Eminescu, un mare neînțeles, Faze în evoluția literară și sufletească a lui Eminescu, Ideile lui Eminescu în perioada 1869-1874), Em. Elefterescu (Samuil Micu-Clain, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ion Barac, Timotei Cipariu, Simion Bărnuț), Paul
LIMBA ROMANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287810_a_289139]
-
Milescu, Dosoftei și Dimitrie Cantemir (Alexandru Mareș, Dragoș Moldovan, E. Petrovici, N.A. Ursu); problema editării critice a textelor vechi românești (Dan Simonescu, N. A. Ursu, Violeta Barbu, Mioara Avram, Florica Dumitrescu). Dintre studiile despre secolul al XVIII-lea, incluzând perioada Școlii Ardelene, pot fi amintite articolele despre câteva probleme generale, semnate de Werner Bahner (Problemele îmbogățirii lexicale în cadrul Școlii Ardelene raportate la mediul european din secolul al XVIII-lea) și I. Gheție (Contribuții la problema unificării limbii române literare. „Momentul 1750”), despre
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
vechi românești (Dan Simonescu, N. A. Ursu, Violeta Barbu, Mioara Avram, Florica Dumitrescu). Dintre studiile despre secolul al XVIII-lea, incluzând perioada Școlii Ardelene, pot fi amintite articolele despre câteva probleme generale, semnate de Werner Bahner (Problemele îmbogățirii lexicale în cadrul Școlii Ardelene raportate la mediul european din secolul al XVIII-lea) și I. Gheție (Contribuții la problema unificării limbii române literare. „Momentul 1750”), despre Petru Maior, semnate de Dimitrie Macrea (Petru Maior) și N.A. Ursu (Cărți de popularizare a științei traduse de
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
I. Adam, D. Stăncescu, Sofia Nădejde, Th. D. Speranția, N. Iorga, I. L. Caragiale ș.a. sunt puse astfel la îndemâna cititorului din Transilvania. Cu aceeași intenție se reproduc și scrieri ale unor înaintași, printre care Alecu Văcărescu, Anton Pann, V. Alecsandri. Dintre ardeleni colaborează Ioan Bota, Ioan Scurtu, Emil Sabo, Grigore Sima al lui Ion, Andrei Bârseanu, I. Cândea, I. Moța, Elena din Ardeal. Trimit poezie populară Petre Alexe și Sabin Safta, publicându-se de altfel multe balade, colinde, strigături, la care nu
REVISTA ORASTIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289245_a_290574]
-
cu „imaginea mediocrității respectabile” construită de critică, reconsiderarea vizând nu impunerea unui Agârbiceanu „mai modern”, ci a unui „scriitor mai substanțial și mai puțin previzibil decât era socotit”. Ineditul perspectivei stă în identificarea unei zone de umbră în scrierile prozatorului ardelean, în structurarea căreia ar fi investită adevărata vocație: „Preferințele lui merg hotărât spre ceea ce iese din comun, spre originali, spre comportările mai aparte”. R. improvizează o dialectică a tipurilor de personaje, între „normali”, „obișnuiți” (personaje mediocre, simpli „mijlocitori de replici
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
decenii ale secolului al XIX-lea); scrieri didactice și învățământ (Victor Papacostea și Gheorghe Cronț - originile învățământului superior în Țară Românească; Ștefan Bălan și Eliza Român - academiile din Constantinopol și școlile din Principate; Iacob Mârza - ideile pedagogice ale reprezentanților Școlii Ardelene; Cornelia Papacostea Danielopolu - predarea limbii grecești în școlile românești după anul 1821; Mirela Luminița Murgescu - discursul oficial difuzat în școlile românești la mijlocul secolului al XIX-lea; Luminița Fassel - învățământul german în Basarabia între 1812 și 1940); publicistica (Lidia Simion - modernizarea
REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Inițiator al cenaclului literar Atlantida, va publica, mai ales în anii ’70-’80, reportaje, romane, poezii. Devine cunoscut după 2000, prin televiziune, cu o emisiune gastronomică în care caracteristice sunt implicațiile culturale, intitulată „Bucătăria lui Radu”. Ardelean atras, paradoxal, de zona Deltei Dunării, R. încearcă să acopere cu entuziasm toate compartimentele literaturii, iar pasiunile sale - pescuitul, gastronomia, filatelia - se regăsesc și în cărți. Cu modele în scrisul lui A. E. Baconsky sau al lui Pop Simion, dar
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
Vlad, Ștefan Cicio-Pop, Ioan Suciu, Iustin Marșicu, Cornel Iancu, Romul Veliciu, Aurel Lazăr, Valeriu Moldovanu; director: Vasile Goldiș. Ulterior redactori responsabili au fost Atanasie Hălmăgean, Constantin Savu, Sever C. Dan, Sever Miclea, Traian P. Nicola, Emil Velciu, Pompiliu Puticiu, I. Ardelean, iar editori responsabili Atanasie Hălmăgean, Laurențiu Luca, Vasile Stoica, Aurel Rusu, Constantin Savu ș.a. Din 1912, R. fuzionează cu „Tribuna poporului” din Arad. După cum precizează Vasile Goldiș, un rol important în această fuziune l-a avut C. Stere. Scopul publicației
ROMANUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289358_a_290687]
-
un jurnal impresiile călătoriei prin Europa. A colaborat la ziarul „Românul” din Arad și la „Luceafărul” din Budapesta. În 1905-1906 era deputat în Parlamentul de la Budapesta. R.-Ș. a fost un ziarist talentat și un combatant hotărât pentru drepturile românilor ardeleni. La „Tribuna” și „Familia” a semnat articole politice, dar și nuvele și povestiri, pagini memorialistice, recenzii și cronici dramatice. Și-a strâns o parte din scrierile literare în volumul Moara din vale (1894), pe când altele au fost publicate postum: La
RUSSU-SIRIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
, Alexandru (20.VII. 1944, Pădureni, j. Timiș), critic și istoric literar, editor. Este fiul Rozaliei (n. Ardelean) și al lui Petru Ruja, muncitor. Urmează clasele elementare în localitatea Șimand, județul Arad, liceul la Chișineu-Criș (1958-1962) și Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1962-1967). Funcționează ca profesor la Școala Generală din Siclău, județul Arad (1967-1969), se transferă
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
asumată: istoria literaturii este și istoria receptării ei - idee cu totul modernă. Contribuția literară a Transilvaniei face și obiectul primelor studii din culegerea Ipostaze critice (2001), unde se urmărește impactul acestei părți de țară asupra lui Mihai Eminescu sau „toposul ardelean” în opera lui Ioan Slavici. Ponderea cărții stă însă în comentariile despre alți mari scriitori - Ion Barbu, V. Voiculescu, Liviu Rebreanu, G. Călinescu, Mircea Eliade, M. Blecher, E. Lovinescu, Paul Zarifopol ș.a. - din perspectiva edițiilor critice, al căror cronicar conștiincios
RUJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
manuale pedagogice. Între 1856 și 1858, sub privegherea și cu o frumoasă prefață a lui Ș., se tipărește Biblia. Va urma, în această chestiune, o înfruntare cu I. Heliade-Rădulescu, care începuse la Paris o tălmăcire a Bibliei, contestată de clericul ardelean pentru incompetență teologică și pentru întrebuințarea unei exprimări artificiale în locul limbajului bisericesc și a graiului popular. În manuscris i-a rămas o gramatică (Grammatica valachica), redactată în latinește (cu echivalențe românești), inspirată din lucrarea similară a lui Constantin Diaconovici-Loga. O
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
zbuciumului omenesc, zădărnicia lui. Romanul Ion, la care autorul a lucrat aproape zece ani, îi aduce notorietatea literară și îl situează dintr-odată în rândul scriitorilor români cei mai importanți. Vasta creație epică face să trăiască întregul univers al satului ardelean, cu toată forfota lui umană, având în centru un erou puternic și reprezentativ. Compus din două părți mari, Glasul pământului și Glasul iubirii, romanul urmărește destinul tragic al protagonistului, aflat sub imperiul unor porniri care îi hotărăsc existența. Ion al
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]