17,527 matches
-
și Iancu) ceream chiar anonimatul operei de artă” -, precursori ai noilor tendințe arhitectonice: „Ideea a fecundat, căci scurt timp după aceea am văzut trei minuni: expoziția arhitecților independenți revoluționari din Berlin; apoi, primul oraș cubist („Magdeburg”, prin sforțările uriașe ale arhitectului Taut) și, în urmă, școala artelor abstracte aplicate la arhitectură, din Weimar (Bauhaus). Din 1917, remarcăm o influență americană (vezi F.L. Wright, Chicago) la tinerii arhitecți olandeji”. Un text din nr. 50-51 („Cronometraj pictural“, semnat de un alt artist plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arhitecților independenți revoluționari din Berlin; apoi, primul oraș cubist („Magdeburg”, prin sforțările uriașe ale arhitectului Taut) și, în urmă, școala artelor abstracte aplicate la arhitectură, din Weimar (Bauhaus). Din 1917, remarcăm o influență americană (vezi F.L. Wright, Chicago) la tinerii arhitecți olandeji”. Un text din nr. 50-51 („Cronometraj pictural“, semnat de un alt artist plastic: pictorul și decoratorul M.H. Maxy) este el însuși o compoziție avangardistă, cu puneri în pagină tehnico-fanteziste, ludic-schematizante, amintind pe alocuri de „parolibrismul” și eliptismul telegrafic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Utilitatea funcțională „constructivă” - expresie a necesităților colective ale unei epoci - nu trebuie confundată însă cu utilitarismul „de comandă”, ea ține de o evoluție așa-zicînd „obiectivă”, fiind comandată exclusiv de spiritul timpului: „un stil arhitectonic nu ia naștere pe planșa unui arhitect comandat și nu se impune ca mobilele lui Brumărescu, ci e rezultatul necesităților materiale și al efortului colectiv al unei epoci. Stilul impus de edilii cretini pornește și din concepția greșită că neamul românesc și-a trăit epocele de adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și artă, arta devine viață; 4) Distrugerea dualismului între artist și om. Creatorul nou, revenind la esența mijloacelor sale artistice, cere loc în viață, vrea să devină meșteșugarul unei noi civilizații”. Principalul beneficiar al revoluției artistice postbelice este - după Iancu - arhitectul, căci „el rămăsese în lume fără tradiție, fără școală, fără meșteșugari, fără credință”. Problema simplificării formelor și a distrugerii „ideiei eclectice de stiluri”, impunerea unui stil nou, clar, geometric, organic și funcțional, abolirea individualismului în favoarea unei arte colective, sintetice, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
distrugerii „ideiei eclectice de stiluri”, impunerea unui stil nou, clar, geometric, organic și funcțional, abolirea individualismului în favoarea unei arte colective, sintetice, un nou simț al materialului, al corespondențelor spațiale și al raporturilor echilibrate de volume - sînt idei ce organizează textul arhitectului român: „Toate valorile esențiale ale arhitecturii trebuiesc revizuite: «interiorul» - singurul scop al acțiunei de a clădi, urbanismul - scopul social al arhitecturii, și estetica - aceasta, în sensul funcțional utilitarist al clădirii”. Desigur, constructivismul arhitectonic - modalitate ideală a artei de a interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de ecloziune a „noii generații”, Vinea va prelua numeroși colaboratori „neavangardiști”... Relativa asimilare instituțională a constructivismului va fi asumată ca victorie a publicației. Documentul cel mai relevant în acest sens îl constituie o „Scrisoare către Marcel Iancu“, semnată de reputatul arhitect G.M. Cantacuzino (nr. 99-100). Sub presiunea evidenței, autorul s-a convertit; a ajuns, în fine, la vorba liderului „contimporan”, pe care - deși îl simpatizează - declară că nu-l cunoaște personal: „În orașul nostru haotic, de un haos balcanic și mediocru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
De altfel, principalul teoretician, animator și organizator al grupării nu a fost un scriitor (boem și risipitor, Ion Vinea era, totuși, departe de a-și asuma cu adevărat un asemenea rol, implicînd rigoare și coerență organizatorică), ci artistul plastic și arhitectul Marcel Iancu, ale cărui inițiative și texte cu caracter programatic fac din el cel mai avizat și mai articulat purtător de cuvînt al constructivismului românesc interbelic. De fapt, dincolo de coté-ul constructivist, Contimporanul rămîne o publicație reprezentativă pentru Art Déco-ul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pleca cu amintirea unui oraș de bîlci, unui conglomerat fără armonie, fără ordine, fără stil și fără suflet. Unde sînt edilii noștri? Dar a cui poate fi răspunderea în cetatea hazardului și nepăsării?”. Prins el însuși între Occident și „accident”, arhitectul, care a făcut, pînă la urmă, școală, stimulînd creativitatea reformatoare a unor G.M. Cantacuzino, Octav Doicescu sau Horia Creangă, își trădează - din nou! - astfel rezervele față de hazardul dadaist al fostului său prieten Tristan Tzara... Respingînd „împestrițarea culorilor” și „vălmășagul formelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sînt mai toți printre străini. Avem un grup de 3 compozitori moderniști, Szelény, Kadosa, Szabo. Kassák poetul în exil se va întoarce în curînd și va publica o carte, Tiszatasag konyve (cartea curățeniei). Cu mine mai sînt vreo cîțiva scriitori, arhitecți și poeți cari formăm un singur gînd, o singură voință. — Dorim să facem în Transilvania care a fost creerul Ungariei, o serie de manifestări de artă nouă la cari sperăm ca și cei de la Contimporanul să ne dea un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Siemiatyczach, Lachert, Szanajca). Succesul acestei demonstrații de artă se anunță covîrșitor pentru mișcarea nouă în Polonia”. În numărul 68 (iulie 1926) este semnalată pentru prima oară revista Praesens, „primul număr al revistei unei grupări poloneze de pictori suprematiști și de arhitecți tineri polonezi (...). Colaborează într’acest bogat număr Malevitsch, Rafalowitch, Zahorska, Witkovsky, B. Elkouken, Sijkurska (sic!), Starcov, Lahert, Malinovsky, I.P. Ond, Marconssis“. Un schimb de ștafetă, căci prezentarea numărului 5 al revistei Dzwignia în numărul 77 (martie 1928) al Contimporanului are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
La CEHOSLAVIQUE par Mr. Charles Teige expose des blancs-noirs rapellant un fauvisme dans l’abstrait tres vif et bien slave. (De remarcat accentul asupra „specificului” slav...) Numărul 53-54, consacrat arhitecturii moderne, conține reproduceri ale unor „proiecte de cinema” realizate de arhitectul cehoslovac I.E. Koula și o menționare ceva mai amplă a revistei Pasmo: „(redacția Cetnik, Halas, Kaejkar, Seifert, Sima, Teige, Vaclavek). Arhitectul Walter Gropius scrie de standardizarea caselor, Emile Malespine se ocupă de arhitectul Tony Garnier, Il pense la maison non
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
remarcat accentul asupra „specificului” slav...) Numărul 53-54, consacrat arhitecturii moderne, conține reproduceri ale unor „proiecte de cinema” realizate de arhitectul cehoslovac I.E. Koula și o menționare ceva mai amplă a revistei Pasmo: „(redacția Cetnik, Halas, Kaejkar, Seifert, Sima, Teige, Vaclavek). Arhitectul Walter Gropius scrie de standardizarea caselor, Emile Malespine se ocupă de arhitectul Tony Garnier, Il pense la maison non pas par l’exterieur mais par l’interieur. Pure de lignes comme un péplum. Față de această semnalare, unde accentul cade asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale unor „proiecte de cinema” realizate de arhitectul cehoslovac I.E. Koula și o menționare ceva mai amplă a revistei Pasmo: „(redacția Cetnik, Halas, Kaejkar, Seifert, Sima, Teige, Vaclavek). Arhitectul Walter Gropius scrie de standardizarea caselor, Emile Malespine se ocupă de arhitectul Tony Garnier, Il pense la maison non pas par l’exterieur mais par l’interieur. Pure de lignes comme un péplum. Față de această semnalare, unde accentul cade asupra constructivismului arhitectural, semnalarea din numărul 55-56 despre Pasmo no. 9 se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
studiază desenul lui Cezanne și la urmă sînt reproduse ultimele creațiuni de arhitectură modernă cehoslovacă”. O atenție similară e acordată revistei Horizont și în numărul 74 al Contimporanului, nu fără (încă) o indicare a influenței germane: „Horizont este revista grupului arhitecților moderni cehoslovaci. Numărul al doilea aduce proiectul și modelele unui pod în beton armat, o soluție nouă constructivă antiarhitectonică de-a dreptul impresionantă, după proiectul Farsky-Kroha. Apoi planul și vederile unei case din Meslice de Adolf Liebscher, care în plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Artă esențială de lirism”, unde Marcel Iancu comentează (în deja menționatul articol „Arhitectura“) „expoziția de arhitectură nouă” de la Brno: „În fine, în anul acesta trebuie să notăm cu satisfacție expoziția de arhitectură nouă din Brno. Un mănunchi dens de cîțiva arhitecți tineri cehoslovaci au reușit să înfățișeze această minune care este expoziția vecinilor noștri. Printre cele mai frumoase cităm casele lui Bohuslav Fuchs, Stepanek, Jaroslav Grunt, prof. J. Kroha, H. Toltyn și Miroslav Putna”, manifestarea în cauză fiind considerată simptomatică pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
terenul, din care cauză putem vedea pe unele fațade încă influența diferitelor curente. Reforma venea dela plastica nouă și se oglindea la început în exterior. Mai tîrziu numai s’a reușit reforma dispozițiunilor de plan. Încurajatoare a fost influența profesorului arhitect din Praga Kotera care și înainte de războiu încercase drumuri nouă. După război s’au strîns la lucru forțele tinere. Orașele noastre se dezvoltă repede (...) Din ce în ce însă, intră în centrul preocupărilor moderne casa de locuit, din cauza lipsei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tendința utilitaristă. Putem spune că nu lipsește chiar o activitate experimentală pentru a găsi principial cea mai potrivită soluție. Numesc acum numai colonia de locuințe experimentale din Brno (?), care a fost clădită anul acesta cu prilejul expoziției jubiliare de către cîțiva arhitecți cehi moderni”. Ecouri ruse, sîrbe și slovene Contactul cu avangarda rusă are loc prin intermediul revistelor occidentale, italiene, franceze sau germane. Nu vom întîlni în publicațiile noastre avangardiste nici o referință la David Burliuk, Krucionîh, Hlebnikov, de pildă, blocajul informațional fiind cauzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decorațiunii scenice „în sensul comun al noțiunii” și pentru înlocuirea cu alți „factori de sugestie”, numeroase tehnici fiind preluate din vechiul teatru latin, italian și francez: ex., dispozitivul de „Scenae versile” al lui Lucius Lucullus, platformele mobile greco-romane și mașinile arhitectului Torelli, autorul „Theatre des machines” din Versailles, sub Louis XIV. Inovațiile scenice merită - credem - trecute mai pe larg în revistă, întrucît ele sintetizează concepția despre teatru a grupării Contimporanul: e vorba de „lumina psihologică” („metodă de atmosfere colorate născute una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rafinament ironic tradiția „clasică”, nefiind - propriu-zis - un revoltat sau un anarhic al formei. Sculptura esențializată, abstracționist-primitivistă a lui Brâncuși și a elevei sale Milița Petrașcu se înscrie deopotrivă pe orbita cosmopolită a Contimporanului și pe cea spiritualist-autohtonistă de la Gîndirea, iar arhitectul, pictorul și decoratorul constructivist Marcel Iancu se arată a fi uneori, în plastica sa, un eclectic fantast cu nostalgia formelor canonice. În fapt, prima avangardă autohtonă se dovedește a fi - cu excepția mai complicată a lui Tristan Tzara - o avangardă „pozitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1912 75 HP, București, octombrie 1924 unu, București, nr. 1-50, aprilie 1928 - decembrie 1932 Urmuz, Cîmpina, nr. 1-5, ianuarie - iulie 1928 Albume Bucureștii anilor 1920-1940 între avangardă și modernism/Bucharest in the 1920s-1940s between Avant-garde and Modernism, Editura Simetria, Uniunea Arhitecților din România, București, 1994 Harhoiu, Dana, București, un oraș între Orient și Occident, Editura Simetria, Uniunea Arhitecților din România și Arcub, București, 1997 Machedon, Luminița-Ernie Scoffcham, Romanian Modernism. The Architecture of Bucharest 1920-1940, Cambridge Mass., 1999 Vlasiu, Ioana, Milița Petrașcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1-5, ianuarie - iulie 1928 Albume Bucureștii anilor 1920-1940 între avangardă și modernism/Bucharest in the 1920s-1940s between Avant-garde and Modernism, Editura Simetria, Uniunea Arhitecților din România, București, 1994 Harhoiu, Dana, București, un oraș între Orient și Occident, Editura Simetria, Uniunea Arhitecților din România și Arcub, București, 1997 Machedon, Luminița-Ernie Scoffcham, Romanian Modernism. The Architecture of Bucharest 1920-1940, Cambridge Mass., 1999 Vlasiu, Ioana, Milița Petrașcu. Album, Editura Arc, Chișinău, 2004 Memorialistică, jurnale, interviuri, volume de corespondență, restituiri Aderca, Felix, Mărturia unei generații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nimerit prin apropiere, în asemenea clipe, mi-a fost teamă să fac vreo mișcare, pentru a nu risipi vraja. Niciodată n-am văzut o apă mai limpede ca acolo... Dar altceva voiam, de fapt, să spun. Știi, probabil, că Deinocrates, arhitectul lui Alexandru, dorea să-l roage pe macedonean să-i permită să construiască o uriașă formă de om răsturnat, ținând într-o mână un oraș, iar în cealaltă o fântână. ― Cu atâta apă câtă să-i sature pe toți însetații
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Minotaurul jumătate om, jumătate taur, născut de Pasipahe, soția lui Minos, care se îndrăgostește de taurul dăruit de Poseidon regelui legendar al Cretei? Sprijinit de Heracles, fiul atotputernicului Zeus și al reginei Alcmena, regele Minos capturează Minotaurul. Pentru izolarea lui, arhitectul Dedal și fiul său Icar construiește Labirintul, iar mai târziu, Tezeu, ajutat de Ariadna (firul Ariadnei), reușește să-l ucidă? De fapt existau trei palate, conduse de cei trei frați. Minos cel mai mic, a moștenit palatul cel mai mare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
unor suveniruri, ne-am întors cu autocarul la hotelul nostru în Herssonisos. Cam atât a fost vacanța mea în Creta, mult mai scurtă ca altele. Oricum, sper ca, în următoarea vacanță, să văd Madridul, Barcelona, dar, mai ales, creațiile faimosului arhitect Antonio Gaudi. Danci Bianca-Mihaela, clasa: a VI-a Școala Gimnazială ”Mircea Sântimbreanu” București profesor coordonator Liliana Sima Vis Stătea întins pe pat când... Era negură... dintr-o dată se limpezește totul. Da, „copilul” era cufundat într-un vis. Printr-o breșă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pronunțat pentru sclipici și artificial. Totul mirosea din plin a parvenit. Construită prin anii ’70, casa, situată În preajma fabricii de faianță, era o clădire impunătoare În stil neo-breton. Cele două turnulețe care o străjuiau nu se datorau vreunui capriciu de arhitect, ci voinței nedisimulate a Yvonnei de a rivaliza cu familia Kersaint. De atunci Încolo, cu sau fără voia acesteia din urmă, aveau să fie două castele pe insulă. În interior, copiile făcute după lucrurile vechi alternau cu marmura rece a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]