3,326 matches
-
pregătită pentru alegeri... — Știu - veni răspunsul. De-asta ți-am dat telefon... Ce-i cu Abdul? — Cred că l-am găsit... E ținut într-un mic chateau din pădurea Saint-Germain, în zona Maison-Laffitte... — Cunosc locul. O dată am stat trei zile ascunși în pădurea aia ca să pregătim un atentat. Care e planul tău? — Colonelul Turki a plecat aseară la Paris, via Geneva. La ora asta, ia legătura probabil cu oamenii săi. Aștept un telefon de la el dintr-un moment într-altul. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de una ca asta. E și mare păcat, să comiți o atare crimă; e și marea ei dorință, de a avea, poate, și o fată. și apoi-gata! Se vor opri. Lunile treceau, scandalul lua proporții, burta creștea. Cuțitele s-au ascuțit, mai apoi, prea tare. Periculos de amenințător, pentru familia și viața lor. Cu două luni înainte de soroc, el i-a ordonat, Olgăi: de mâine, pleci la mamă-ta! Dacă ea te primește, bine; dacă nu pentru mine, e tot bine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
alte câteva persoane dinainte stabilite. Timpul, pentru cei doi, părea că se deapănă prea cu încetinitorul. În sfârșit, au părăsit arena distracției, și ultimele persoane cu atribuții organizatorice. Au mai rămas mirii. Mirele a încuiat caseta metalică în care fuseseră ascunși banii, mireasa o luase, o pusese la subsioară, și erau gata de a părăsi, și ei, localul. Atunci, cagularii au izbucnit din autoturismul în care se ascunseseră, au dat buzna peste miri, strigând, amenințător: banii! Dați banii. Unde iați ascuns
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se stingă sau acoperind cu o piatră flăcările care se ridicau prea sus, astfel încât combustia să se îndrepte în jos și să fie constantă, iar scândura să capete o grosime de zece-doisprezece centimetri. Pe băieții mai mari îi puse să ascută pietre. Aceste pietre, cărora li se atașa mai apoi un mâner de lemn, se transformau într-un fel de toporașe, cu care adulții transformau trunchiurile groase de tou în scânduri lațe, care urmau să facă legătura între carene. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
făcea cercuri tot mai strânse, ceea ce însemna că îi atrăsese atenția ceva de pe punte și că se putea arunca la atac în orice clipă. Miti Matái dispăru complet sub coviltir și, odată ajuns acolo, caută plin de nerăbdare trei țăruși ascuțiți la ambele capete. Cu ajutorul unei funii groase, împletite din fibre de cocotier, îi lega unul de altul în partea lor centrală, formând un fel de stea. Cand se convinse că erau bine legați, lua un vas al carui capac era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rândul lor, membrii echipajului se simțeau tot mai entuziasmați, căci trecuseră unsprezece luni din noaptea aceea teribilă când Bora Bora fusese jefuită și, pentru prima oară, aveau motive să creadă că mult așteptată zi a răzbunării era aproape. Războinicii își ascuțeau armele, femeile îi ofereau sacrificii lui Oró, zeul războiului, și cea mai mare parte a discuțiilor se refereau la prințesa Anuanúa și la cele zece fete rapițe. Soarta acestor fete și setea de răzbunare erau singurele lucruri care îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
caldă și nemișcata, nu reușea să frângă liniștea apăsătoare, se întindea cât era de lung pe fundul carenei și își lipea urechea de peretele vasului, încercând să prindă zgomotul aproape imperceptibil produs de viermi. La rândul lui, dulgherul începuse să ascută niște bețișoare subțiri, pe care să le introducă în găuri, pe masura ce ar fi apărut, deși era convins că un asemenea remediu n-ar mai fi fost de nici un folos din momentul în care carenele s-ar fi transformat în adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vâslașilor să se apropie și mai mult de uscat și să se oprească la vreo sută de metri de plajă. Această manevră delicată însemna să intre chiar în bătaia lăncilor Te-Onó, însă, curând, se convinseră că aceștia preferau să rămână ascunși între palmierii și între Miki-Miki care creșteau lângă plajă, încordați, nerăbdători și stăpânindu-și furia pentru faptul că victimele lor nu se mai hotărau odată să debarce. Sub lumina strălucitoare a lunii pline, Octar avu pentru o clipă impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a unui banc ce putea fi de pirania aurii. Bălăceala îndepărtată a unor broaște țestoase făcând dragoste, un pește salvându-se, ori un saurian lovind apa... Totul, din ce în ce mai dens, din ce în ce mai întunecat, și pe măsură ce ochii încetau să mai vadă, i se ascuțeau celelalte simțuri. Lumea mlaștinii îl năpădea prin miros, prin auz, prin piele și chiar din parfumul aerului, dulce și păstos. Observă bătaia din aripi a primelor răpitoare nocturne: de la rapidul liliac, detector de insecte, până la prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
electricitate și cu teamă și cu el venea de îndată o furioasă ploaie torențială biciuind copacii și amenințând să scufunde ambarcațiunea. Atunci, nu se mai distingea nimic la zece metri și se vedeau obligați să reducă viteza și să-și ascută privirea în fața pericolului de a da peste un trunchi plutitor sau un prag trădător. Zilnic, douăsprezece ore de navigație în tăcere, fără odihnă, fără să-și dezmorțească picioarele, aproape nemișcați. Apoi, la cinci și jumătate după-.amiază, cu o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se va cere pe ultimele două „tzanza“ autentice scoase din Amazonia, într-o vreme când arta micșorării capetelor părea definitiv pierdută. Un alb din Chicago va apărea acum cu cele două trofee sub braț, proclamând că un pumn de sălbatici ascunși în mlaștinile râului San Pedro voiau să rămână în continuare neurniți din loc, să reziste cu orice chip la loviturile progresului. Își aminti vorbele lui Agustín Carrión, candidatul guvernamental...: „Sunt un anacronism și trebuie sau să dispară, sau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
tractoarele peste patul meu... Oh! La dracu’...! Oare lumea nu e destul de mare pentru toți?“ Cine erau? Încă nu-i putea distinge, dar o ambarcațiune mare își făcuse apariția acolo, la capătul lagunei și se îndrepta direct spre colibă. Își ascuți privirea. Era locul prin care obișnuia să sosească părintele Carlos, dar ambarcațiunea avea motor, se apropia cu viteză și erau trei bărbați la bord. Se ridică încet în picioare, strânse guta și se îndreptă spre colibă, hotărât să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
deja la cincisprezece metri de mitraliere și putu observa cum își ridica încet sarbacana, pregătit să tragă împotriva primei umbre care s-ar fi mișcat. Or fi dormind...? Dumnezeule sfânt...! Vei fi făcut minunea ca imbecilii ăia să doarmă...? Își ascuți privirea până când îl durură ochii. José Correcaminos se întoarse și îl privi de parcă ar fi vrut să întrebe ceva. Înaintă până ajunse lângă el: — Ce se întâmplă? întrebă el. — Se ascund bine... — Împuțiții...! Continuară să se târască cu greu. Ecla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
melancolie ce venea de fapt din interior, ca un fel de durere în surdină ce devenea din ce în ce mai acută. Și m-am gîndit că distanța și timpul nu fac decît să accentueze lipsa cuiva, absența și întrebările rămase fără răspuns se ascut ca lama unui cuțit, cu fiecare an nedumerirea de a nu primi răspuns devine din ce în ce mai profundă, în loc să se șteargă se adîncește și se transformă în tristețe, în amărăciune, în durere sufocantă, o rană care nu se închide pentru că nu are
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în picioare sufletul lui... din acel moment, ea încetează să se mai numească Angela... Romeo se simte înșelat, părăsit, tăiat și ars cu fierul înroșit... suferă, apoi se enervează, suferă iar, își aprinde țigară după țigară, îl apucă o durere ascuțită în stomac, i se accelerează pulsul, îi pare că se prăbușește totul în jur, toate par dintr-o dată întunecate și prăfuite, parcă din altă lume pierdută în îngheț și nepăsare... nu știe cum să plece mai repede de acolo... iar
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
lăsarea nopții. În curte sfîrîie micii. Mașina colocatarului are ușile deschise și difuzoarele, deschise la maximum, împrăștie otrava: Tu, iubito, m-ai lăsat, ți-ai luat un alt bărbat.... Of, of, of... Ce faci, omule?întreabă colocatarul. Cum ce fac? Ascut cuțitul de vînătoare. Asta văd, dar ce ai de gînd? Să te pun pe grătar, să te înăduș cu manele și să-ți bag cheile de la jeep pe gît! Este bună! Hai, servește un mititel și un păhărel... Dă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gîndea Lupașcu. După ce nevastă-sa a rămas în Franța, n-a mai vrut să se însoare. Totuși, l-am surprins că trage cu ochiul la studente. Pe la ora șapte Gheorghe sună la intrarea din vila profesorului. Răcoarea dimineții i-a ascuțit simțurile și avea o stare excelentă pentru discuții elevate. Așa de dimineață, mormăie profesorul a reproș. Dumneavoastră ați fixat ora. A, da. Uitasem. Bătrînețea, bat-o vina. Așteaptă în bibliotecă pînă termin și eu tabietul de dimineață. Pe hol Lupașcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-mi ucid narcisismul. Unde e bătrînul Freud să rîdă de mine“. Funia salvamontistului era prea scurtă și rănitul a trebuit să mai aștepte o zi și o noapte În prăpastie. Aci auzea glasuri, aci foșnete și rostogoliri de pietre, lătrături ascuțite de cîine sau de pasăre. Cum să mai distingi speranța de spaimă, lipite cum sînt una de alta ca meningea de creier. Noaptea vine repede prin văioage cu pereți stîncoși mîncați de pirită. Și frigul e un Însoțitor fidel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu-i vede dumnezeu“. Nu știu dacă pe el Îl vede Dumnezeu cînd Își ia startul dimineața pe la ora 7 din spatele blocului cu pantalonii bleu de trening ai lui Tiberiu, de pe vremea cînd nu absolvise Încă Liceul de coregrafie. Dar ascunși pe după perdele, ochii somnoroși ai vecinelor care pîndesc dacă oprește vreun camion cu carne În fața alimentarei, Îl văd cum stă puțin Înclinat Într-o parte În șa, cum Își pierde direcția, cum se oprește din douăzeci În douăzeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din nou, în exact același fel, dar de data asta întârindu-și cuvintele cu o lentă, inevitabilă încuviințare din cap. Am ridicat din umeri. — Ooo! făcu ea. Zâmbetul răutăcios al lui Clio e cu totul altceva - marginile surâsului ei normal se ascut ca niște lame mici și ochii îi devin strălucitori și scăpărători. Cred că-n fracțiunea de secundă cât durează, zâmbetul acela mic, crud, sexy, obraznic și rău s-ar putea să fie singurul lucru perfect care a existat vreodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
s-au blocat și am icnit. Din mine a țâșnit un fior lung de salivă, nu însă și vomă. Am înghițit, am icnit, am înghițit din nou. Nimeni tăcu și privi, cu fața-i asudată numai obraji scobiți și oase ascuțite în spatele ochelarilor. Își șterse lacrimile. — Iisuse, am spus, ștergându-mă la gură cu mâneca. Iisuse, îmi pare rău. — Da, zise Nimeni. Curând trebuie să iau niște pilule. Credeți că puteți să-mi aduceți aminte când e timpul să le iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca și când cineva mi-ar fi turnat apă în sânge. — Dar ai avut dreptate. Se folosea de mine. — Știu, spuse Fidorous. Dar e-o fată care a străbătut un drum lung de unde a pornit și de la cine a fost. Și-a ascuțit mult spiritul. Asta se întâmplă, ar trebui să știi. Nu trebuia să spun lucrurile alea. — De ce-mi spui asta acum? Pentru că e adevărul. — Nu, mă refer la faptul că, înainte, nu te-ai prefăcut că m-ai plăcea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de pe mine, înlăturându-și părul de peste față și opintindu-se în picioare. — Ești teafăr? — Așa cred. Du-te, că vin și eu. Scout alergă în direcția vocii doctorului și eu m-am ridicat anevoie în picioare. Am simțit un junghi ascuțit în genunchiul stâng și-am gemut încercând să-mi las greutatea pe el. Am văzut-o pe Scout dispărând pe după cabină și l-am auzit pe Fidorous spunând: — A atacat barca. A venit drept spre noi. Am șchiopătat, am ocolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de viață, evident cu excepția celei apărute odată cu transformarea benzinei În duh. Sfârșitul discursului a fost primit cu Însuflețire de toate fierătaniile strânse În piață. Claxoane răsunau din piepturile bombate de tablă, alarme de diferite tonuri și ritmuri Își trimiteau trilurile ascuțite spre cer, girofaruri, faruri și proiectoare scăldau piața În fascicule multicolore, ca la o serbare populară. În această atmosferă vibrantă, toate purtătoarele de roți săltau Însuflețite, de parcă ar fi avut suspensii fără de moarte. O automacara prinsese un moped În cârlig
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un mic balcon cu grilaj de fier aflat la etajul al doilea al vechii clădiri. Arăta exact ca În poza din dosar, cu părul lung și barba albe, de sfânt bizantin, Înconjurând o față prelungă, cu nasul coroiat și ochii ascunși sub niște sprâncene stufoase. Purta un capot vechi, boieresc. Cum stătea În loja sa, gălăgia străzii nu părea să-l deranjeze, mai degrabă Îi ținea companie. De partea cealaltă a străzii, unde Înainte era cinematograful Mir, un hotel se sprijinea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]