6,399 matches
-
drept inflamat, dumneata nu, Porfiri Petrovici? ă Dumneata ești expertul. ă Ha! Eu sunt expertul! Drăguț! Foarte drăguț. Doctorul Pervoiedov dădu din cap. Apoi îi făcu semn diener-ului care așeză plămânul pe balanță. Tava cu greutăți căzu cu un zgomot ascuțit, ca și cum era supărată că fusese deranjată. Diener-ul adăugă greutăți progrsiv până când celălalt braț se ridică și rămase nemișcat. ă Treizeci și nouă lot, zero zolotnik și douăzeci dolya, anunță el uitându-se la doctor pentru reacție. ă Suntem în parametrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
înțepenită. ă Avea sânge pe mâini. ă Doar pe mâini? întrebă Porfiri. Dar pe haine? A trebuit să-și schimbe hainele? Femeia se retrase ca și cum ar fi așteptat o lovitură. Închise ochii și slobozi un, ' Nu știu'. Vocea îi era ascuțită și chinuită, la marginea lacrimilor. ă Nu cred, forță ea. ă Nu-i nimic, spuse Porfiri. Dar spune-mi de ce te-a lovit de data asta? Are vreo legătură cu Virginski? Ochii acesteia se umplură de panică. ă A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spatele aplecate ale mulțimii aduntă pe pantă, încercând să reziste trotuarului înghețat și înclinat. Un polizieski striga și îi descuraja pe voaieurii încăpățânați care refuzau să se împrăștie. Se uitau cu disperare fixă la un punct de pe pod, dincolo de marginea ascuțită, încă ascuns lui Porfiri și Salitov. Un al polizieski putea fi văzut dirijând traficul. O trăsură privată, cu cai albi, era trasă chiar în fața podului. Caii neghezau și fremătau, cu ochii măriți de indignare sălbatică. Vizitiul în livrea luă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Uitase cât de frig Îi fusese și cât de udă era. Curioasă, Îl măsură din cap până-n picioare: avea În jur de patruzeci de ani, părea destul de tânăr și de În formă, cu părul lui blond-cenușiu, țepos, nasul mic și ascuțit și fruntea Înaltă. Purta o haină neagră, pantaloni negri de piele și teniși roșii, moderni, care păreau prea mari pentru picioarele lui. Nu râse de asta, cum ar fi făcut În mod normal. Cântări, În schimb, aspectele pozitive: o eșarfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și-i promisese că va merge. Își pusese schiurile pe umăr și se chinuise să urce până În vârful muntelui. Stătea acolo, pe marginea Înghețată a pârtiei, Înconjurată de costume colorate de schi, mutându-și privirea de la crestele uriașe ale munților, ascuțite și cernute cu zăpadă, la o pârtie mai abruptă decât orice Încercase până atunci. Haina roșie a băiatului trecu asemenea unui fulger pe lângă ea și În acel moment Își dori atât de tare să devină o schioare bună, Încât chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
făcând asta, mi-am uitat toate problemele și am Început să râd. Am făcut-o și pe ea să râdă. Ne-am Împrietenit. Curând sosi și Carmen, o blondă Îndesată, de treizeci și trei de ani, cu un simț al umorului foarte ascuțit și ochi albaștri, strălucitori. — Cum a fost la Los Angeles? Întrebă Carmen după ce făcu cunoștință cu fetele. — A fost mișto. M-am distrat. Nimic special. — Imposibil! Pun pariu că ai tu o poveste interesantă de-acolo! Haide, trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ar numi idol. Creierul din cap umblă toată viața în urma degetelor, și, chiar în vremurile de acum când ni se pare că le-a luat-o înainte, tot degetele trebuie să-i explice investigațiile tactile, fiorul epidermei atingând lutul, dilacerarea ascuțită a dălții, mușcătura acidului pe placă, vibrația subtilă a foii întinse de hârtie, orografia texturilor, împletitura fibrelor, abecedarul în relief al lumii. Și culorile. Adevărul cere să spunem că creierul se pricepe la culori mult mai puțin decât crede. Reușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
fugă ceasul, dacă-l interesa ora, gestul n-a folosit, făcându-l îndată după dezbaterea despre probabilitatea minciunilor și posibilitatea adevărurilor, parcă se aștepta să descopere concluzia în dispunerea limbilor pe cadran, un unghi drept ar însemna da, un unghi ascuțit i-ar antepune un prudent poate, un unghi obtuz spune un nu categoric, iar limbile suprapuse mai bine nu te mai gândi. Când, imediat după aceea, a privit din nou cadranul ceasului, limbile arătau din nou orele, minutele și secundele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
derâdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite și nu totdeauna cei care le-au străbătut sunt inocenți. În semn de penitență, m-aș putea condamna să rămân aici, dar cât s-ar putea trăi așa? Pentru dinții ascuțiți ai guzganilor problemele mele n-au, bineînțeles, nici o importanță, în schimb trecutul meu ciopârțit, îndoielnic și tiranic mă silește să mă întorc mereu în urmă, cu ochii deschiși sau în vis, și să pun cap la cap amintirile vii, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mânecile, s-a descheiat la cămașă, lăsând să i se vadă părul galben-roșcat de pe piept, a luat de pe masă un toc, i-a examinat cu atenție penița, a încercat-o, i s-a părut că nu era de ajuns de ascuțită și a schimbat-o cu alta. În sfârșit, când toate preparativele au fost îndeplinite, își fixă mai bine ochelarii pe nas, deschise dosarul cu grijă, întoarse câteva foi, se opri, citi, răsfoi mai departe, citi din nou, până când găsi ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se cuibărise dorința, că fiecare ar fi vrut s-o răstoarne acolo în praf poate, și stătea cu ochii în pământ, înfruntându-i tocmai prin refuzul de a se dezvinovăți. Un puștan obraznic, slab, numai piele și os, cu capul ascuțit ca o pasăre, a venit atunci prin spatele ei și i-a sfâșiat bluza. Marta s-a întors fulgerător și l-a pleznit peste obraz, de l-a podidit sângele. Și toți pescarii, după o clipă de uluială, au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o trăsese puștanului le plăcuse. „A dracului femeie, ziceau parcă mutrele lor. Ați văzut cum l-a pleznit?” O priveau chiar cu simpatie și au lăsat-o să plece. Noaptea însă au năvălit peste ea trei inși. Puștanul cu capul ascuțit ca o pasăre și frații lui mai mari. I-au smuls hainele și au violat-o pe rând, după care au aprins focul în vatră, au înroșit în jăratec coada vătraiului și cu fierul încins au însemnat-o ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
seama? Postel e mare maestru al nucleului francez, care așteaptă contactul cu grupul englez. Dar moare În 1581, cu trei ani Înainte de Întâlnire. Concluzii: primo, accidentul din 1584 se petrece pentru că lipsește, tocmai În momentul când era nevoie, o minte ascuțită ca a lui Postel, care ar fi fost În stare să Înțeleagă ce se Întâmpla cu confuzia calendarelor; secundo, Saint-Martin era un loc În care Templierii erau de-ai casei dintotdeauna și În care se retrage, așteptând, omul Însărcinat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
numai În virtutea unui dop care, introdus În sfincter, Împiedică toată acea aerostatică demnitate să se dizolve, așa Încât, invitând subiectul să-și scoată susmenționatul dop, Îl condamni să-și urmeze propria-i fleșcăire ireversibilă, nu rareori Însoțită de un fluierat foarte ascuțit și de reducerea involucrului supraviețuitor extern la un biet nimic, o imagine descărnată și o exanguă fantasmă a vetustei maiestăți.“ „Nu te credeam așa de vulgar.“ „Acum o știi.“ Lorenza ieșise, simulând iritare. Știam că Belbo suferea și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ritm, loveau cu palmele podeaua și-și Înclinau capetele. Din carlinga aeroplanului lui Breguet, ca un muezin din minaret, Își făcu apariția un al cincilea Duviche, care Începu să psalmodieze Într-o limbă necunoscută, gemând, lamentându-se pe niște tonuri ascuțite, În timp ce tobele Își reluau ritmul, crescând În intensitate. Madame Olcott se aplecase la spatele fraților Fox și le șoptea cuvinte de Încurajare. Cei trei se lăsaseră În fotolii, cu mâinile Încleștate pe brațele lor, cu ochii Închiși, Începând să transpire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se calmă. Își recăpătă sângele rece și se dădu la o parte, amestecându-se printre ceilalți din asistență. „Haide“, zise el sfidător, „să Încercăm, atunci“. Madame Olcott mișcă brațul ca și cum ar fi dat startul unei curse. Muzica luă tonuri din ce În ce mai ascuțite, se frânse Într-o cacofonie de disonanțe, tobele răpăiră dezordonat, dansatorii, care deja Începuseră să-și miște busturile Înainte și Înapoi, la dreapta și la stânga, se ridicaseră În picioare, aruncându-și mantiile și ținând brațele rigide, ca și cum urmau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Speculase despre cum ar fi fost să trăiești Într-o lume pavată și plină de terase muntoase, care Își stratificase locuitorii după rang și avuție. Apoi vorbise mai departe despre oamenii care trăiau Între straturile unei astfel de lumi, oameni ascunși, ale căror funcțiuni sociale nu erau de loc bine definite sau Înțelese și care ar fi putut fi asimilați artiștilor și rătăcitorilor din vremurile noastre. În timp ce vorbea, Închisese ochii și și-i imaginase, inspirat de prezumtiva lor existență și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vedea publicul, dar Îi poate simți energia, o fiară cu o mie cinci sute de capete care-și ține răsuflarea. CÎnd aplauzele se sting, Wakefield se adresează fiarei. — Tovarăși! RÎsete, șuierături, huiduieli. — Muncitori, țărani, soldați! Mai multe rîsete, șuierături mai ascuțite, o voce furioasă: „Jos comunismul!“ — Mai acum vreo cîteva zile, pe Nature Channel - dintotdeauna mi-am dorit să Încep un discurs cu “mai acum cîteva zile pe Nature Channel“ asta fiind singura natură pe care o mai cunoaștem azi “natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sau mă rog unii dintre noi o fac. Diavolul nu mai suportă să i se țină predici de cînd a fost silit să stea În fața tronului ceresc Înainte de a fi aruncat În flăcări prin spațiu. Urechile i se Înroșesc, vîrfurile ascuțite strălucesc de furie și simte nevoia presantă de a-l face pe vorbitor să pățească un necaz. A făcut atari vorbitori să se Înece cu o gură de apă, să facă un atac de cord pe scenă sau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pentru a-i prinde În flagrant cînd Înlocuiesc Îngerașii autentici de la fîntînile victoriene cu replici din ciment; alarme stridente care se declanșează cînd cineva repară un zid vechi cu cărămizi noi. La pomenirea cărămizilor, atenția lui Wakefield devine și mai ascuțită. — Cărămizile sînt o mare problemă, Șefule, mărturisește restauraționistul. Cărămizile antebelice se vînd cu cinci dolari bucata. Furnizorul meu mă suge de sînge. — S-ar putea să te ajut cu chestia asta, spune comisarul, coborînd vocea. Wakefield speră că este realmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Jack punea ceva la cale. Și-ar vinde nu numai bunica, ci întreaga familie, pentru o poveste în exclusivitate. — Am încheiat deocamdată. Ce-i cu interesul ăsta subit? Înainte ca el să apuce să răspundă, fură întrerupți de un scâncet ascuțit. Fran se întoarse și dădu cu ochii de Eileen, una din vechile lor telefoniste, care stătea în celălalt capăt al biroului, ținând în brațe o bocceluță gălăgioasă, înfășurată într-o hăinuță roșie, cu căpșorul acoperit cu o căciuliță tricotată, puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să râdă, dar simți un nod în gât. Știa că încerca să fie curajos, să facă haz de necaz, și își dădu seama cât de înfiorătoare trebuia să fie toată povestea pentru el, care avusese întotdeauna o minte atât de ascuțită și pentru care viața de zi cu zi depinsese de acuitatea percepțiilor. — Bine, domnule doctor, începu Phyllis aproape înainte ca soțul ei să fi ieșit pe ușă. Puteți să ne spuneți adevărul acum. Doctorul ridică din umeri, continuând să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de joacă și aleea de pe malul lacului, în timp ce maică-sa gâfâia la câțiva metri în urma ei, încercând să țină pasul. Scena pe care o văzu îi confirmă cele mai mari temeri. O femeie tinerică și destul de drăguță cu o voce ascuțită, vorbea cu un polițist și arăta înspre mașina de poliție, în care stătea, cu privirea pierdută în gol, ca într-un vis sau într-un coșmar, tatăl ei. Capitolul 14 Fran parcurse distanța rămasă în câteva secunde. — Ce este? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vedeți dumneavoastră, viața e de așa natură - simți că trăiești și nu știi ce urmează, și dacă nu știi și dacă te preocupă, nu mai ești tu, nu mai ai adrenalina cu tine care să te pună să ai simțuri ascuțite. Sunt niște lucruri pe care le-am descoperit, după vârsta de 13 ani, până atunci cred că gimnastica a fost un impediment între mine și adevăratele simțuri, energia mea. Am ajuns în cele din urmă să-mi fac un prestigiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în tot cazul e lipsit de ceea ce e esențial, de poezie”. Zone, cu care se deschide volumul, e privită ca „o încercare de poezie cubistă, probabil”. În „La chanson du Mal-Aimé“, recenzentul vede asociate „un spirit modern și o sensibilitate ascuțită”, iar în „Le pont Mirabeau“ identifică o „simplitate patriarhală”, care însă „nu are nimic comun cu liniștea și calmul lui Francis Jammes sau Thomas Braun”, ci mai degrabă cu Tristan Corbiére, avînd „ceva separat și rupt parcă în poeziile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]