3,232 matches
-
arată ca un mic jgheab, oile, vacile și caii beau apa numai din jgheaburi mari făcute din anvelope de tractor. Copiii din numeroase sate nu mai știu de mult să se joace cu cercul, dar să Împingă o anvelopă pe asfalt Îi amuză. Ba, Într-un sat din județul Neamț am văzut și o mică industrie care folosea anvelope ca materie primă. Țăranul care pusese pe roate respectiva industrie avea o mașină cu care tăia anvelopele scoțând din ele niște cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ce nu se potrivește. Tata spunea că lui îi place să construiască numai străzi drepte. Atunci de ce trebuie să ocolești? "Aha", din cauza semaforului de la colț, care îți spune cu ochiul lui roșu "nu". Trebuie să ajungi la zebra desenată pe asfalt și de acolo să te întorci până unde se deschide strada pe care lucrează tata. Rica, ce e cu tine?... Ești singură? M-a trimis bunica să-ți aduc asta. Predai telegrama cu mândria celui care își îndeplinește frumos datoria
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în care să folosiți corect termenii: agresiv, așezare, a decerna, iluștri, faimă. Ulița copilăriei Ionel Teodoreanu (fragmente) „Ulițile de căpetenie ale târgului au slujitorii lor: măturători care le piaptănă, stropitori care le spală, meșteri care le sulimenesc cu smoală și asfalt. Ea se slujește singură. Își toarnă apă de ploaie prin uluce; își potrivește părul cu vrăbii; și chipul ei firesc e. Trufașe de numele lor, celelalte uliți au silit porțile caselor să li-l învețe și să li-l rostească
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Galata. Prin umbra deasă a pomilor zăresc mănăstirea transformată, nu de comuniști, ci de oameni de bine, de așa-zișii creștini în temniță; comuniștii, și mai profanatori, au făcut din incinta mănăstirii magazii. Era la asfințit. Soarele ardea, încă, și asfaltul era fierbinte. În spatele peronului duba ne aștepta. Ajungem la ea și gardienii îmi dau brânci: hai, urcă, urcă mai repede. Peste tot, așa procedau milițienii. Nu trebuia să vezi sau să fii văzut de vreo persoană cunoscută. Totul era secret
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nervi și sânge înnodată ici colo în câte un pieton întunecos. Sunt singură în tot universul, îi trece prin cap în timp ce tocurile de la pantofi țăcăne pe pavaj. Singură cu umbra mea. Aceasta i-o ia înainte așternându-se oblic pe asfaltul ud. Datorită ritmului stâlpilor de iluminat, umbra crește, se divide, apoi în patru, în opt, apoi scade până devine un punct, apoi începe din nou să crească și iar se împarte în două, patru, opt și așa mai departe. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
negri; mai departe o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește în fund de căldare la orizont, pe drumușorul cenușiu de asfalt găurit, autobuzul mititel și roșu ca o vacă a Domnului pufăie prin peisajul nemărginit către capătul liniei. Dar autobuzul merge încet, nu se poate face nimic, chiar dacă șoferul, scăpat acum în linie dreaptă, gonește spre pauza de zece minute dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
trezii, totul se șterse, parcă nu fusese, fața nu i se mai văzu, vocea mătușii dispăru cu bucătăria, cu plăcintele ei, parcă nici nu se ivise. Doamna Pavel (era duminică pe la orele 9) se auzea cîntînd În curte, probabil mătura asfaltul, ca În ajun, cînta cu patos, melodia se Încîlcea, n-are a face, totul erau cuvintele dar nu se prea Înțelegeau, În timp ce domnul Pavel, aflat la baie, se bărbierea, Îngîndurat de vremurile ce vin. - Ce vremuri să mai vină, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
E cu conștiința Împăcată că a slujit În primul și al doilea război. CÎt despre ce se Întîmplă acum, e convins că se va sfîrși Într-o zi, dar se Întreabă cînd și cum? Căldura de vară Înmuie, spre prînz, asfaltul curții. Rex aleargă de colo, colo, a Înnebunit de căldură. Domnul Pavel și cu mine stăteam În curte pe două fotolii din răchită, la o masă asemenea, cu cîte o cafea dinainte. Începu să depene amintiri, mîndru de respectul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
după ochi, presupun că a fost elevă pînă de curînd, dar mi-e jenă s-o Întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș Întreba-o dacă are cazier judiciar, observai zîmbind. Căldura răsfrîntă de asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului Își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile În diversitatea lor coloristică dînd impresia unei abundențe comerciale, contrazisă Însă de primele vitrine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
deschise ferestrele dinspre curte, atentă la perdelele de voal, albe și lungi, - nu le mișca nici o adiere. După ce-și puse capotul pe ea, ieși În curte, potrivi furtunul pe care-l ținea Într-o ladă lîngă cișmea și stropi asfaltul Încins din fața ferestrelor, răcorindu-l. Apoi intră În casă, Își făcu un duș și la urmă se Întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonînd o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din pricina montajului. Un ritm excepțional, alternînd cu măiestrie planurile, woodoo, New York-ul, sudul american al violentei melancolii, absurdul, oceanul, jazzul absolut memorabile secvențele În contrapunct, unde se văd picioarele-n bascheți ale celor doi băieți bătînd step În ploaie pe asfalt, cuplate cu măcelărirea superbei mulatre propriul copil al lui Rourke (pe care-l cheamă, În rolul tînărului ce și-a vîndut sufletul, tot Johnny, curioasă, neliniștitoare coincidență dintre Johnny Handsome și realitatea de mai tîrziu putem presupune că Johnny Rourke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o vezi, În timp ce tatăl și fiica fac amor sălbatic, și stropii de ploaie se transformă În ritm de step În stropi de sînge care-ncep să picure În cana cu apă, În lighean, cu zgomot metalic, prelingîndu-se pe pereți, pe asfalt. Și cînd te gîndești că Mengele nu-și imagina decît niște convenționale vivisecții iarna, cînd pică ovarul, scotea ovare pe viu și alte organe din aceeași categorie a inesteticului iar spre sfîrșitul vieții, plimbîndu-se cu pași de-o nostalgică măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ateneul român. A fost ultimul său concert. Michel Petrucciani - Non Stop, 1995, de Roger Willemsen, un documentar În care apar Stephane Grappelli, Roy Haines, Charles Lloyd, Charlotte Rampling (strania soție a lui Petrucciani, venind din Angel Heart și pierzîndu-se În Asfalt Tango). Willemsen a parcurs Într-o oră, Împreună cu micul muzician, drumuri de jazz de la Paris la Hamburg, San Francisco și New York, ascultîndu-i pianul, gîndurile, cuceritoarea sa joie de vivre, tăietură de montaj „mi-e frică de moarte”, spune Petrucciani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
prăbușise și dădea din picioare prins În harnașament, iar celălalt Își zvîrlea capul În toate părțile. Unul din băieți a tras din spatele rulotei, dar glonțul a ricoșat de pe trotuar. Negrul cu arma automată aproape că și-a lipit fața de asfalt și a tras pe sub rulotă făcÎnd-o să sară-n sus și - sigur că da - unul dintre băieți s-a prăbușit, căzÎnd pe trotuar cu capul pe bordură. Se legăna acoperindu-și capul cu mîinile, și șoferul trăgea-n el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a lungul și de-a latul liniei de atac de sub creastă, se strîngeau În grupuri, mîncau, beau, purtau discuții sau pur și simplu stăteau ca proștii, așteptînd. Atacul era susținut de o brigadă internațională. BĂurăm amîndoi. Apa avea gust de asfalt și păr de porc. Vinu-i mai bun, spuse soldatul spaniol. MĂ duc s-aduc niște vin. — Da. Dar cînd ți-e sete, apa-i mai bună. Nu există sete ca aia din bătĂlie. Chiar și eu, ca rezervist, sînt Însetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pacientul. Am avut o sticlă plină în sacoșă. Am scăpat-o pe stradă și s-a spart. Cu toate acestea nu înțeleg. Pe aici n-a fost un vin negru de ani de zile... Vin negru n-a fost, dar asfaltul era proaspăt turnat!” (V.D. Popa) “Medicul, examinând un pacient, observă că acestuia îi tremură mâinile foarte tare. Fără îndoială, beți mult, nu-i așa? Nu chiar atât de mult, fiindcă până duc paharul la gură, aproape jumătate din conținut se
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bucuria ce am făcut celor ce au primit acest frumos dar. Mai mult încă, în fața casei mele, prin poziția ei specială, cu umbră în orele după-amiezii, un numeros grup de copii școlari care circulă, aleargă, se zbenguie, se plimbă pe asfalt cu rotilele, într-un cuvânt se manifestă dezinvolt, am o atmosferă similară aproape cu cea școlară și pentru că îmi mai rămăsese un mic covor de lăcrămioare necules, am invitat un grup de copii care au cules câte 51 de fire
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aștepta ca pe o delectare deplină a papilelor gustative extaziate. Nu auzi mașina care se apropia în viteză. Șoferul - șoferița? - claxona insitent, numai că apăsă piciorul pe frână târziu. Mult prea târziu. Lipsită de o aderență corespunzătoare, mașina alunecă pe asfaltul ud și îl lovi pe agentul imobiliar, ridicându-l în aer - părea mâinile și picioarele bărbatului doreau să pornească, fiecare, într-o cu totul altă direcție -, apoi luă o curbă largă și se propti în pomul din fața casei în care
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
luă la fugă... Încotro? Acolo unde ar fi trebuit să fie benzinăria la care alimentase de atâtea și atâtea ori... Alergă până ajunse în faza în care prăbușirea era iminentă, iar plămânii îl implorau să se oprească. Se întinse pe asfaltul încins și își spuse că ori a murit și trăiește o interesantă și foarte ciudată viață de apoi, ori a înnebunit, l-au dus la spital, i-au făcut cine știe ce injecții și acum aiurează... În momentul în care observă cum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de un păcat capital. Nu se sinchisi să comenteze replica, pădurea se apropia, copacii săltau în ritmul alergării, mâini puternice storceau norii, ca pe rufe, plămânii începeau să protesteze, splina își cerea dreptul la cuvânt, iar ploaia, spălând cu frenezie asfaltul, îi trimitea glonte după glonte, direct în cozorocul șepcii. Se opri. Îi tremurau picioarele și fu nevoit să se așeze pe bordură. - Ți-ai pierdut antrenamentul, evident, mai lasă berile în frigider, schimbă-ți alimentația, fii un om normal, nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe frigider, pentru a le citi cu un rânjet de satisfacție stupidă în zilele următoare. Înainte, marș! Era prea mult. Scriitorul se repezi asupra Magicianului, cu pumnii ridicați, ca și cum ar fi vrut să-l înfigă, dintr-o singură lovitură, în asfaltul podului... Exact la momentul potrivit, cu o fracțiune de secundă înainte ca pumnii Scriitorului să lovească, Magicianul scoase o batistă roșie din buzunarul de la piept, efectuă o mișcare de toreador cu state vechi de serviciu, iar Scriitorul trecu pe lângă el
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sunt pline, pline... Ete, fleoșc, murmură în timp ce pornea la pas pe trotuarul care mustea de apă. Facem toți pe filozofii. Vorbim ca să nu adormim pe stradă, în timp ce mergem. Nu e vina șoferilor dacă primăria nu astupă gropile și nu toarnă asfalt de calitate. Hai să fim serioși... Mai avea câteva sute de metri până la magazinul Luciei. Și toată nebunia urma să devină... realitate. Un Magician nebun, apărut din mintea mea obosită, care încearcă să-mi transmit că mor unii pe lângă mine
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
după care o porniră, cu aceeași viteză de mai înainte, în sus. Rămase cu gura căscată. Încercă să articuleze cuvintele, dar nu reuși. Ochii holbați văzură cum alte picături, mii, zeci de mii, sute de mii, milioane, poate, ieșeau din asfaltul străzii și din asfaltul trotuarelor, apoi se duceau direct către... cer. Le urmări cu privirea, una dintre ele îi atinse obrazul, iar el o văzu cum dispare printre celelalte, continuându-și drumul. Imposibil, asta este prea de tot... - Hei, Magicianule
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu aceeași viteză de mai înainte, în sus. Rămase cu gura căscată. Încercă să articuleze cuvintele, dar nu reuși. Ochii holbați văzură cum alte picături, mii, zeci de mii, sute de mii, milioane, poate, ieșeau din asfaltul străzii și din asfaltul trotuarelor, apoi se duceau direct către... cer. Le urmări cu privirea, una dintre ele îi atinse obrazul, iar el o văzu cum dispare printre celelalte, continuându-și drumul. Imposibil, asta este prea de tot... - Hei, Magicianule! Făcu mâinile pâlnie la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
observă că nu mai trece nimeni pe trotuar și că nicio mașină nu venea de undeva pentru a se îndrepta către nicăieri, surâse și se ridică de pe bancă. Ajunse în mijlocul străzii, se întinse pe linia albă care împărțea banda de asfalt în două și desfăcu brațele, larg. Magicianul îi dădu ocol, privindu-l cu superioritate. - Cam asta a fost, înțeleg că ai ajuns la concluzia următoare - nu are rost să-ți înfigi încă un cuțit în rana deschisă. Lucia, cel puțin
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]