3,728 matches
-
cu trecerea de la ontologie la etică și la reflecția în marginea divinului, de la presocratici la lumea tragicilor și a platonismului cu toate deschiderile lui. Deși în limba greacă peras a fost preponderent invocat ca limită a corpurilor, a pământului, a aștrilor, a cosmosului etc.; deși o evoluție a acestui cuvânt în înțelesul de limită pe care omul o resimte în raport cu propria sa ființă nu apare nici în vocabularul tragicilor, nici în cel stoic (unde problematica gândirii ar fi înlesnit oricând o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
3. Și aici, natura zeiței Atena intră pentru a doua oară în joc. Arta primește iluminarea, puterea de a vedea încă-nevăzutul, de la zeița care nu este doar polymetis, ci și glaukopis. Glaukos înseamnă "strălucitor", așa cum, de pildă, strălucitoare sânt marea, astrele și luna. Privirea (ops), ochiul Atenei este glaukos, este das glänzend-leuchtende Auge, este "ochiul ce luminează strălucind", iar bufnița, glaux, este emblema Atenei tocmai pentru că ochiul ei incandescent poate străpunge noaptea "făcînd vizibil ceea ce altminteri este invizibil"4. Atena polymetis
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în clădirile Mănăstirii Sfântul Sava, astăzi Universitatea din București. Prin decretul din august 1707 al voievodului Martir Constantin Brâncoveanu, cu privire la profesori, s-a decis că aceștia trebuie să fie „pioși și de bune moravuri”. Se predau logica, retorica, fizica, despre astre, despre viață și moarte, despre suflet. Curând școala va deveni una dintre cele mai importante academii din Balcani, alături de Academia din Phanar și Școala Superioară a Patriarhiei Constantinopolului, ambele în Istanbul. Astăzi școlile nu se mai dezvoltă în contextul religios
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
din volumul Aur sterp (1922). Huiduit de muritorii pentru care s-a sacrificat altădată, titanul se revoltă împotriva foștilor săi protejați ca și împotriva zeului suprem sfidat de dragul acestora. El își rupe lanțurile, sugrumă vulturul și se aruncă în flăcările astrului ceresc, nu înainte de a le azvârli tuturor batjocura sa : Ia-ți, Zeus, lanțurile înapoi !/ Au ruginit de vânturi și de ploi,/ Dar sunt destul de trainice și grele./ Păstrează-le - dacă mai crezi în ele/ Iar voi, flămânde fiare, înapoi ! Repudiat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Nefericirea în dragoste întrece în intensitate cele mai adânci emoții religioase. Ce e drept, ea n-a construit biserici; dar a ridicat morminte, morminte peste tot. Iubirea? Dar priviți cum fiece rază de soare se-ngroapă într-o lacrimă, de parcă astrul strălucitor s-ar fi născut dintr-un acces de plâns al Divinității! Nefericirea este starea poetică prin excelență. În măsura în care animalele sânt capabile de nefericire în dragoste, participă la umanitate. De ce n-am admite că privirea umedă a câinelui sau duioșia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
uneori ți-am jertfit atâta viață, c-am fost fântână săritoare prin restriștea ta. Sânt stârv sau vulcan în tine? Sau nici tu nu știi, Părăginitule?! - Freamătul demiurgic când strigi: ajutor! ca viața să nu moară de infinitul ei... Caut astrul cel mai departe de pământ; în el să-mi fac un leagăn și un sicriu, și să mă nasc din mine și să mor în mine. Când aspirația spre neant atinge intensitatea unei erotici, timpul sau eternitatea nu-ți mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e un act religios; bunătatea, unul moral. Știm noi prea bine că morala nu-i decât aspectul cetățenesc al înclinării noastre spre Absolut!) Din fierberea duhorilor lăuntrice se ridică aburi avântați spre azur. De simți nevoia, aruncă un scuipat spre aștri, ești astfel mai aproape de măreția lor decât zărindu-i demn și cuviincios. O balegă răsfrânge cerul mai personal decât o apă cristalină. Și ochii tulburi au pete de azur ce compromit monotonia albastră a inocenței. Ceea ce de obicei se numește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu ele dintr-o sete egală acelei frici. Căci mai mult decât în orice, în iubire ești putred de tine însuți. Sexualitatea-i o operație în care ești, rând pe rând, chirurg și poet. O măcelărie extatică, un grohăit de aștri. - Nu știu de ce în iubire am senzații de fost-sfînt.... Iubirea ne arată până unde putem fi bolnavi în cadrul sănătății. Starea amoroasă nu-i o intoxicare organică, ci metafizică. Orice s-ar spune despre sinucidere, nimeni nu-i poate răpi prestigiul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aș prăfui inima în depărtări, ca din urmele de sânge să lingă șerpii însetați de otravă - și vipere încîrligîndu-se în creier și sugând idei după idei, târâtoare îmbătate de deznădejde! Prăbușiți-vă, tăriilor, nu veți avea ce mai turti! Căci aștrii se învîrt în univers ca ouă clocite, ale căror emanații toți trandafirii raiului nu le vor acoperi. Putea-voi să-mi sfărâm gândurile de propria mea umbră? Dracii de-ar gusta din amarul sângelui ar înnebuni de tristețe. Și el
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Când stelele se vor preschimba-n pumnale și inima-mi va zbura spre ele, toate laolaltă n-o vor sfâșia până într-atît ca mâhnirea să nu-și descrie, pe albastrul boltelor, dâra ei răzvrătită. Aș vrea să pier în fiecare astru, să mă zdrobesc de fiece înălțime și-un adăpost mortuar s-alcătuiesc, în stele putrede, pentru un cadavru descompus în farmecul sferelor. Ce cântec s-a pogorât în carne și ce pierzanie sonoră îmbată fiece celulă, de nimeni nu l-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai încapi în ființă? Veșnicia-i prea mică pentru un suflet nebun și vast, dezacordat, prin infinit, de fire. Ce să mai răzbată în el dintr-o lume amuțită? Un gând seacă mări, dar nu poate usca o lacrimă: umbrește aștrii, dar nu poate lumina alt gând; - o aureolă de nemîngîiere. Dintr-un minus de vitalitate rezultă luciditatea, ca orice lipsă de iluzie. A-ți da seama nu merge în direcția vieții; a fi în clar cu ceva, mai puțin. Ești
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca să nu fii toți? Ceea ce nu-i durere n-are nume. Fericirea este, dar nu există. Pe când în durere, ființa atinge un paroxism existențial - în afara firii. Intensitatea suferinței este un neant mai efectiv decât existența. Doamne, de-aș putea sfărâma aștrii, ca sclipirea lor să nu mă mai împiedice să mor în tine! Și oasele mele afla-vor odihnă în lumina ta? Arată-ți întunecimile, scoboară-ți nopțile ca-n ele să-mi așez țărâna spaimelor și carnea defunctă de nădejdi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu mai există timp. Și tulburarea noastră crește, din cauză că atingem în lume o stare care depășește lumea. Iubirea este o aparență intemporală; căci nu se suspendă devenirea în mijlocul vieții? Sânt îmbrățișări, în care timpul e mai absent decât într-un astru mort. Dragostea fiind o întîlnire dureroasă și paradoxală a fericirii cu disperarea, el e prea neîncăpător excesului ei inuman. De aceea, de câte ori te trezești din iubire, pare că ți-a putrezit timpul prin nu mai știu ce inimă. Ceea ce face
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noapte; creează în preajma ta strălucirea efemeră și eternă a inteligenței înnebunite în propriul ei joc; fă din viață o scânteiere pe un cimitir. Căci nu-i sufletul omului un mormânt în flăcări? Dă un curs genial senzațiilor; impune trupului vecinătatea aștrilor; carnea, ridic-o prin grație sau crimă până la cer; - simbolul tău să fie: un trandafir pe-o bardă. Învață voluptatea de-a acorda ideilor spațiul unei clipe, de-a iubi ființa fără a-i îngădui un rost, de-a fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cine s-ar îndrepta? De câte ori nu mai ești om, de atâtea ori nu mai "simți" decât tăriile neființei; - nu se mai poate trăi decât în rătăcire. Răstoarnă-ți pașii și calcă pe stele. Repetă zilnic lecția acelei nopți, în care aștrii ți s-au dezvăluit ridicol de singuri. După fiece călătorie, progresul în nimic te leagă incurabil de lume. Descoperind noi frumuseți, pierzi prin atracția lor rădăcinile ce ți-au crescut când nu le-ai bănuit. O dată în interiorul vrăjii lor, în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
puterea nu poate fi valorificată decât în detrimentul celorlalte "puteri". Toate fricțiunile dintre națiuni devin cu timpul sfâșieri. Atât timp cât vor exista națiuni, vor fi și războaie, iar de vor dispărea ele, conflictele se vor mări pe rase, iar după rase pe... aștri. Se vede că există în om o căutare a suferinței colective. Războiul e o respirație periodică a ființei umane și, desigur, expresia ultimă și bestială a soartei omenești, concepută ca o cădere. Precum un popor tinde să devină națiune, așa
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât de întorsături și crize de trecere. De aceea, o națiune nu poate face decât o singură mare revoluție, pe când războaiele abundă și se întrec. De unde izvorăsc dimensiunile revoluției față de războaie? Revoluția franceză, față de războaiele Franței, este ca soarele față de aștri. Același lucru și cu Revoluția rusă, al doilea focar al Europei. În conștiința actuală europeană, o singură zi din Revoluția franceză atârnă mai greu, prin urmele ce le-a lăsat, decât războiul de o sută de ani. O revoluție întronează
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
finală a istoriei, așa cum au conceput-o anarhiștii, este încîntătoare și trandafirie. Dar întreb orice om care a văzut în fundul mizeriei umane: oare este posibilă, atâta înșelare, atâta iluzie și atâta naivitate? Anarhiștii ar trebui folosiți în stat ca să păzească aștrii. În acest fel, ar putea deveni și ei proprietari... De câte ori mă gândesc la anarhiști, îmi vin în minte cuvintele lui Joseph de Maistre: "Piatra unghiulară a edificiului social este călăul." Societatea, cu toate instituțiile ei, reprezintă un organism atât de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
proza, poezie, discurs politic... Pereții Încăperii sunt acoperiți de portrete lucrate spontan de pictorii esplanadei Teatrului Național. Alexandru Tăcu a rămas aceleași de la 17 ani În multe privințe... prototipul din care a generat Alexandru Mălin-Tacu, poetul care a pornit către aștri la vârsta de roua proaspătă, mai tarziu lovit de ură stranie a securității comuniste. Că Alexandru a cântat ,,Trăiască regele” și a fost, elev fiind, torturat, au mai pățit-o și alții...; ca apoi, pentru refuzul categoric de a depune
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se revoltă Augustus. Livia murmură încetinel: — Și Themison spunea că o să-i alcătuiască un regim riguros... Antonius Musa își dezvelește caninii într-un rânjet batjocoritor. Lasă, stăpână, bazaconiile scornite de grecoteiul ăsta care pretinde că schimbă regimul alimentar în funcție de mișcările astrelor. Principele surâde. Amândoi sunt greci, însă Musa e conștient de renumele său mondial. Se interesează totuși, mai mult ca să-l ațâțe: — Crezi că minte? — Păi nu-și câștigă în felul ăsta o notorietate mai mare? răspunde celălalt exasperat. Deci asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zilele acelea de la începutul căsniciei lor! Își dorea să o ducă tot așa până la adânci bătrâneți, dacă-i va fi dat să îmbătrânească. Dacă le va fi dat să îmbătrânească împreună. O viață ordonată, la fel ca mersul sigur al astrelor. Asta le cerea zeilor. Munca începuse să i pară un anacronism, iar ambiția, o rușine. Și totuși, se întorcea aproape zilnic în camera de lucru și scria. Compunea poezii lirice în latină și în greacă. Unele chiar foarte savante. Iar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înciudat parcă pe sine însuși: — Nu-ți închipui c-am ajuns ca femeile alea nebune care nu îndrăznesc să facă nimic, nici să călătorească, nici să ia medicamente, ori pur și simplu să bage ceva în gură fără să consulte astrele, dar... Râde forțat: — Dar sunt momente când vechea noastră divinație mi se pare prea... prea... — Seacă? îi sugerează evreul. Germanicus încuviințează abătut. Agrippa se ferește să-l contrazică. Și pentru el știința augurilor, atât cât o pricepe, este prea searbădă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vă voi scrie, să zicem peste o lună. Textul dumneavoastră rămâne aici, pe mâini bune”. Comandorul De Gubernatis ieșise fără un cuvânt. Pusese piciorul În oficina gloriei. 39 Cavaler al Planisferelor, Prinț al Zodiacului, Sublim Filosof Hermetic, Suprem Comandor al Astrelor, Sublim Pontif al lui Isis, Prinț al Colinei Sacre, Filosof din Samotrake, Titan al Caucazului, Copil al Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Păzitor Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
are toate serviciile aeroporturilor sub controlul lui, dar e, mai ales, inventatorul, apostolul cosmoranto-ului, limbajul destinat păcii universale, de care tocmai se discută la UNESCO. Apoi profesorul Y, temperament excepțional de narator, premiul Petruzzellis della Gattina 1980, dar și un astru al științei medicale. Câți ani ai predat, domnule profesor? Ei, alte vremuri, pe-atunci cred și eu că studiile erau un lucru serios. Și distinsa noastră poetă, duduia Odolinda Mezzofanti Sassabetti, autoarea volumului Palpituri caste, l-ați citit, bineînțeles”. Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Uitați-vă la grota aceea, clădită à rocaille... Decorativă, fără Îndoială. Dar de Caus avea În minte emblema din Atalanta Fugiens a lui Michael Maier, unde coralul e piatra filosofală. De Caus știa că prin forma grădinilor se pot influența aștrii, pentru că există caracteristici care, prin configurația lor, mimează armonia universului...”. „Extraordinar”, zise Garamond. „Dar cum poate o grădină să influențeze aștrii?” „Sunt semne care Înclină unele către altele, care privesc unele spre altele și care se Îmbrățișează și constrâng la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]