3,303 matches
-
dea bunica să papi, turte În ulei, mere sau dulceață și pe urmă să mergem În grădinuță, la flori? Vinovată de trezirea sa Înainte de vreme era o muscă mare ce se rotea În jurul guriței sale și, din când În când, ateriza pe buze pentru a fructifica resturile de magiun rămase de la „felul trei” cu care-l ademenise Aneta să adoarmă mai repede. Nu a apucat să prindă și să pedepsească musca, așa cum făcea bunicul Ghiorghi când o găbjea cu lovituri de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o farsă. Adevăratul meu bagaj e rareori Încuiat, curelele valizei stau mereu gata să sară. Gibraltarul nu era o excepție, deși de data asta sentimentele mele de vinovăție aveau o bază reală. Am ajuns cu zborul de dimineață de pe Heathrow, aterizînd pentru prima dată pe pista militară care deservea acest ultim avanpost al Imperiului Britanic. Mereu am evitat Gibraltarul, cu aerul său vag de Anglie provincială lăsată prea mult afară, la soare. Dar ochii și urechile mele de reporter au preluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în alte zile și aștepta. În sfârșit, îl recunoscu. Avusese noroc că fusese vorba de o mică încurcătură, nimic mai mult. Se spărsese ceva? Parcă nu. Avea lucruri puține, ca și cum apăruse pentru un weekend. Nimeni n-ar fi crezut că aterizase ca să rămână. Era singur și nu văzuse acele locuri decât în poze. Oricum nu se potriveau. Aeroportul părea sărac, în ciuda ghirlandelor și a becurilor multicolore. Era după Crăciun, cu doar două zile înainte de Anul Nou. Se-așteptase la forfotă și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dar șoferul îl întrerupse: — Pur și simplu gândeam să te duc în oraș, însă nu să te iau acasă. Dar acum, pe cinstite, aș putea să te las să te-ntindă câinii? Pe Omar îl umplu o neliniște ca atunci când aterizase: — Ce spui, domnule, sunt hoteluri pe-aici ca broboanele pe ciorchine!... Le-am văzut eu singur de sus, înainte să fim pe pistă. — Eu n-am spus că nu sunt, Doamne, iartă-mă, am vrut numai să știi cam la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zi mai târziu. M-am uitat la ceas pe când necunoscutul care mă sunase vorbea și mi-am dat seama că era timp ca el să fi ajuns până în Ketabi și că se întâmplase ceva, fiindcă nu mă sunase că a aterizat și că vine. — Vă vedeați unde, de obicei? interveni Sharoudi. — În Piața Tajrish, închiriase acolo un apartament pentru mine. — Sunt scumpe chiriile în Tajrish, mormăi avocatul. Acum era rândul lui să gândească cu voce tare. — Casa ta din Abdel Azim
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sau coborau printr-o gaură din galerie, pe lângă cablurile de oțel și până jos, pe scenă. — Hai jos! zise el. Ziceai că nu te-apucă amețeala, nu? Că ești ca peștele în apă. *** Am sărit peste ultimele trepte și am aterizat fix la picioarele scării, un efort care mi-a făcut bine. În fața mea erau Sally și un tânăr de-o vârstă cu mine, cu o față drăguță, de om deschis, și un comportament manierat. Purta ochelari cu rame subțiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe punctul de a plana asemenea unei rândunele și sări jos. Nu era o reușită. Deși îndeajuns de sigur, mobilul nu funcționa prea bine pe post de suprafață de lansare, iar săritura se transformă într-un soi de țopăit răsucit. Ateriză în mâini, pe jumătate, și sări în sus aproape imediat, dar cu ciudă. — Chiar am nevoie de o coardă care să mă coboare, zise ea. Dacă o mânuiesc corect, oricine mă trage poate să mă ducă în sus și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se iți deasupra unuia dintre mobile. Și eu! strigă ea triumfătoare și dispăru o secundă. Săritura mă lăsă fără suflare, deși o așteptam. Nu-ți puteai da seama că era suspendată; saltul păru a fi cu adevărat spontan, iar ea ateriză la fel de ușor ca o picătură de apă. Spectatorii izbucniră în ropote de aplauze, iar Tabitha, roșie în obraji de mândrie, își ieși puțin din rol și schiță o reverență. —OK, foarte frumos, dar se poate și mai bine, zise MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
așa, zise MM, pe un ton puțin cam răspicat; spusese un sfert de oră și un sfert de oră răm’nea. Denise și Brian au luat-o spre ieșire, pe culoarul din centru, iar Hugo făcu o boltă elegantă și ateriză de pe scenă jos, lângă mine. Bem ceva, zise el. Și apoi cina. Și poate după aceea reluăm epopeea Pamelei și a Baronului de unde am fost nevoiți să o lăsăm. Cum ai ajuns aici, cu mașina ta de toată jena? — Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-și atinse ținta, lovindu-l doar, în treacăt, la tâmpla dreaptă. Căzu pe spate, pierzându-și echilibrul. Mă repezisem deja la el, lovindu-l cât puteam de tare în rotulă. Era în cădere, dar, din cauza loviturii mele se învârti și ateriză pe scaun, pe care încercă să-l apuce pentru a se salva, prăbușindu-se peste Hugo. Acul, pe care îl ținea încă în mână, dispăru sub corpurile lor. Terorizată la gândul că o să-i mai injecteze lui Hugo niște insulină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fost o înscenare grosolană. Probabil că Tabitha a intrat în cabina lui Violet în timp ce noi ne aflam pe platforma de servicii, i-a luat agrafa și apoi, pe când ne înghionteam unii pe alții, a aruncat-o pe podea, astfel încât să aterizeze lângă Ben. De fapt, cred că ar fi observat-o cineva dacă ar fi fost acolo de la început. Toți mașiniștii au priviri foarte agere, ca să nu mai vorbim de Bez și de Steve, care e obsedat de măturatul podelei. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
respirația tatălui său atingându-i obrazul. Cei doi se luptau, Salam fiind hotărât să deschidă fereastra, ca să arunce ciobul ăla blestemat afară. Scaunul de sub el începu să se clatine; tatăl lui împingea prea tare. Simți cum se rostogolește și cade. Ateriză greoi pe spate. Lăsă să-i scape un țipăt când simți o durere ascuțită la baza spinării. Dar își dădu seama că acela fusese singurul sunet. Nu se auzise nimic căzând, spărgându-se de podea. Și cu toate astea tabla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Pentru că, dacă e așa, știu cine va muri următorul. —Cine? —Eu. Capitolul 17 Aprilie 2003, Bagdad Mahmud regreta decizia luată. Își zicea că nu ar mai trebui să-l atingă lucrurile astea; pe când era din nou proiectat în aer și ateriza cu fundul pe scaunul tare, de plastic, după ce autobuzul trecu pentru a mia oară peste un hop. Ar trebui să fie Marele Șef, care angajează contrabandiști, dar iată-l lucrând el însuși ca un biet curier. Trecuseră zece ore, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
către afaceri și care către academie. În mod normal, Ernest Freundel era fericit să-și ajute vechiul amic, chiar dacă nu avea cum să nu fie iritat de disproporția dintre bugetele lor, care devenea tot mai mare. Cerceta orice obiect care ateriza în brațele lui Henry și apoi îi făcea o estimare aproximativă. O dată sau de două ori chiar îi îndemnase pe administratorii muzeului să achiziționeze unul dintre obiectele lui Henry pentru colecția permanentă. Dar de data asta era altceva. Henry abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu pistolul. Se întoarse spre Marwan și Daoud, care cărau cadavrul gardianului ca pe targă. Numărară în șoaptă unu, doi, trei după care lăsară corpul la pământ, în debandada din birou. Se auzi un scârțâit în momentul în care corpul ateriză pe cioburile de sticlă, după care, dintr-o singură mișcare lină, Marwan scoase bidonul de biciclist de la spate, desfăcu rapid capacul și începu să împrăștie benzina prin cameră. Afară, Salim aprindea din nou lanterna, luminând un perete plin de panouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-și-o pe sora ei pierzându-se în această lume de linii abrupte și culori vii. Maggie zări un grup de avataruri și coborî, curiozitatea fiindu-i trezită ca și când ar fi văzut o mulțime reală pe o stradă reală. Când ateriză, genunchii i se îndoiră. Indicatoarele cu neon îl dădură de gol: cartierul lămpilor roșii din Second Life. Manechine îmbrăcate în corsete sintetice strălucitoare, care, atunci când cursorul plana pe lângă ele, scoteau la iveală o plăcuță cu prețul. Biciuri, măști de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că putea să explice recentul val de violențe; își imagină răspunsul lui. Ar fi bine să le spui tu, Maggie. Să-i aduni în jurul mesei și să readuci negocierile pe linia de plutire. Știu că poți face asta... Avatarul ei ateriza acum pe curatele străzi ale Genevei virtuale. Începu să se plimbe pe Rue des Étuves, apoi o luă pe Rue Vallin. Nu se afla aproape nimeni prin preajmă, în afară de câteva avataruri cu cap de iepure la un colț de stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un cântec: „Râul Iordan are două maluri, amândouă ale noastre“. —Ești sigur? Știu forma asta dinainte să învăț alfabetul, Maggie. Am crescut cu ea. Crede-mă, tatăl meu a făcut asta. Maggie dădu clic pentru a se opri din zbor, aterizând cu un pleoscăit în apa care se izbea de țărmul insulei. Înaintă, dar fu împinsă înapoi. O linie roșie, ca o rază laser care înconjura insula, apărea de fiecare dată când avatarul ajungea prea aproape, respingând-o efectiv. Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Orli pentru cizmele pe care le purta acum în locul pantofilor pe care îi lăsase în apartamentul fostei iubite. Cu toate astea însă, nu era echipată pentru așa ceva. Pe când se îndrepta spre locul de unde veneau vocile, piciorul drept îi alunecă și ateriză pe gleznă. Mai departe, își zgârie brațul de un ciulin, în încercarea nechibzuită de a apuca aerul pentru a se echilibra. Dar în curând reuși să parcurgă drumul de la stradă, acum avea în față o porțiune de pământ orizontală. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cele cuvenite În asemenea Împrejurări s-a ocupat cu osârdie menajera sa, tânăra Marie Dénarnaud. Menajeră e un fel de a spune: mademoiselle Dénarnaud Îi era metresă În toată regula. Se cunoșteau de mult, de pe vremea când Bérenger Saunière, proaspăt aterizat la Rennes-le-Château, se trezise slujitor Într-o biserică dărăpănată ca vai de capul ei. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, nici casa parohială nu se afla Într-o stare mai bună, lucru care Îl obligă pe preot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cuvânt. O să aflați... - Știu, la timpul potrivit, am mai auzit chestia asta de o sută de ori. - Foarte bine. Să revenim: studiul dumneavoastră se cheamă Accidente ale istoriei sau...? Dacă vreți să Înțelegeți cât de cât cu ce ocazie ați aterizat pe meleagurile noastre, o să vă rog să enunțați pe scurt și fără digresiuni teza pe care o susțineți În lucrare. - O să Încerc. Tot n-am mai ajuns la Congresul de la Paris, ratând șansa de a deveni celebru. Dar, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Wagner. N-aveam nici cea mai mică Îndoială. Eram Însă la fel de sigur că individul acela putea fi oricine altcineva În afară de doctorul Wagner! 25 - Aștepți, desigur, niște explicații, a spus Eveline când am ajuns În camera ei. - Asta fac de când am aterizat În acest Centru ocult al tuturor posibilităților și misterelor, iar acum, mai mult ca oricând. - Mistere, da... Pot fi numite și așa, de ce nu? Pe drumul de Întoarcere din subsol, schimbaserăm doar câteva cuvinte. Zece, mai precis. Eu: „Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Își „Însușise“ bicicletele noastre, În loc să le cedeze poporului) avea ca tovarăș de compartiment o persoană necunoscută. Pe plan istoric și artistic, anul Începuse cu o caricatură politică În Punch: zeița Anglia se apleca deasupra zeiței Italia, pe al cărei cap ateriza una dintre cărămizile Messinei - cred că era cea mai stupidă imagine pe care a inspirat-o vreodată un cutremur. În luna aprilie a aceluiași an, Peary ajunsese la Polul Nord. În mai, Șaliapin cântase la Paris. În iunie, enervat de zvonurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
deslușesc trăsăturile unor rubedenii și ale unor cunoscuți, buze mute care se mișcă senine, vorbind Într-un grai uitat. Văd parcă aburul ciocolatei și tăvile cu tarte de coacăze. Observ o libelulă care se rostogolește ca un mic elicopter, apoi aterizează Încet pe fața de masă și, de-a curmezișul mesei, un braț gol de adolescentă Întins indolent pe toată lungimea lui, cu venele turquoise de dedesubt Întoarse În sus, spre razele de soare solzoase, cu palma deschisă, așteptând leneșă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Într-o aterizare nebună și cu o viteză sinucigașă, În care venea un moment, la doi metri de pămînt, cînd nu mai exista nici o posibilitate de a-și relua zborul și nu mai rămînea nici o alternativă, În afara aceleia de a ateriza cu bine sau de a se face zob. Ei, albatroșii uriași, inimitabili În văzduh, aveau totuși picioarele prea scurte În raport cu lungimea aripilor și dimensiunea trupului. Pentru a se ridica spre cer, aveau nevoie de faleza abruptă așezată Împotriva vîntului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]